Apărarea lui Galilei

Octavian Paler

Cea mai mare fericire, după aceea de

a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

(Gide, JURNAL)

I

 

― Nu ştiu ce s-a întâmplat, Galilei, atunci în faţa tribunalului Inchiziţiei. Poate că ai fost silit să abjuri. Şi, la urma urmei, este treaba ta.

― Ce povesteşte lumea?

― Lucruri pe care le cunoşti. Unii spun că ai fost înţelept evitând rugul. Alţii pretind că ţii mai mult la trupul tău decât la ideile tale.

― Nimeni nu ştie ce preţ mi-au cerut acele momente.

― Nu se putea oare altfel? Să nu abjuri…

― Ţi-am mai spus, inima mea n-a rene­gat nimic

― Ba da, ceea ce ai crezut.

― Pământul se învârte mai departe chiar dacă nu vrea InchiziÅ£ia…

― E adevărat, dar acesta nu e meritul tău.

― S-a întâmplat aÅŸa. Ei stăteau în jilÅ£uri înalte, îmbrăcaÅ£i în purpură ÅŸi, în sală, după ce au încetat să vorbească, nu se mai auzea nimic, se lăsase o tăcere apăsătoare. Nu-mi închipui­sem niciodată că e atât de greu să suporÅ£i o tăcere care te constrânge să stai într-un loc de unde ai vrea să fugi. SimÅ£eam că mă înăbuÅŸ ÅŸi că mi se face greaţă. Ce-i interesează pe ei cum arată pământul ÅŸi soarele? mi-am zis. Ce legătură au ei cu pământul ÅŸi soarele? Să le spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede… să nu-i mai văd. Mă fixau cu ochi goi, reci, fără milă.

― Inchizitorii nu ştiu să surâdă.

― La un moment dat, aproape că nu mai auzeam ce mă întrebau. Mă obsedau ochii lor. Pustii, cruzi…

― … o cruzime uniformă…

―… ÅŸi plini de frig, mai ales. Erau pironiÅ£i asupra mea ca asupra unui obiect oarecare. Asta mă făcea să nu-i mai pot îndura. Niciodată nu m-am simÅ£it mai desfiinÅ£at. Nu mai eram eu. Eram ceva fără importanţă. Un nimic pe care ei îl puteau suprima uÅŸor, fără probleme.

― Aveau nevoie, totuşi, să fii văzut în genunchi.

― Parcă mă lovise cineva în stomac. Îmi vâjâia capul şi mi s-a făcut frică să nu vărs. Să scap, mi-am zis, înainte de a mă da în spectacol.

― Te-ai grăbit să abjuri.

― Sunt convins că am trăit toate umi­linţele posibile acolo.

― Nu vorbi aşa, Galilei. Nu cunoşti rugul.

― Unul dintre inchizitori se uita tot timpul la mâinile mele. Din toată fiinţa mea nu-l interesau, parcă, decât degetele.

― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite.

― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit ÅŸi la chiparoÅŸii aceÅŸtia ÅŸi la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Åži la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceÅŸ, năpă­dit de mirosurile de spic copt ÅŸi de iarbă dospită. O clipă, am simÅ£it o dorinţă nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieÅ£i înfloriÅ£i, ca odinioară… ÃŽnÅ£elegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea InchiziÅ£iei. Ele mă îndemnau să abjur. PoÅ£i pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare.

― Spaima morţii, Galilei. Simplu.

― Memoria mă constrângea, astfel, să nu-i mai înfrunt pe inchizitori. Poate ea a decis totul… Se vede că nu sunt nici atât de tare ÅŸi nici atât de singur încât să-i pot urma pe martiri..

― Să-i lăsăm pe martiri, deocamdată, în pace. Ei au ascultat de alte norme, cu toate că au avut şi ei amintiri.

― Bănuiesc că încercările mele de a mă explica sunt inutile. Fiecare îşi cunoaşte motivele lui. Încât, poate ar fi mai bine să discutăm despre vară.

― Iartă-mă, Galilei, n-am vrut să te jignesc

― În plus, eşti prea tânăr ca să înţelegi de ce mă uit mereu în urmă.

― Am aflat, totuÅŸi, că pentru a putea să judeci corect, trebuie să te îndepărtezi puÅ£in…

― În faţa amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor şi nici a destinului Dar eu fac parte dintre cei ce simt nevoia să revină asupra unor lucruri din viaţa lor, chiar dacă nu mai pot schimba nimic.

― Simţi nevoia să te justifici.

― Nu, ci să mă apăr de cleveteli. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu pus să aleg. Şi dintr-o dată eram pus să aleg între rug şi viaţa mea. Cum aş fi putut prefera rugul? Ce-mi poate da ceva care-mi ia totul?

― Consecvenţa cu ideile tale, au zis unii.

― Mi-a rămas consecvenţa cu inima mea.

― De ce opui inima ideilor, Galilei?

― De ce? Fiindcă inima are raÅ£iunile ei. Åži, pe urmă, nu cunoÅŸti nopÅ£ile mele… Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopÅ£i sunt limpezi ÅŸi goale…

― Vorbeşti ca şi cum te-ai mai teme şi azi.

― Ziua pune între mine ÅŸi inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intenÅ£iile, nici între­bările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Åži atunci încep să foiască prin somnul meu ÅŸerpii. Mă îndoiesc că poÅ£i să-Å£i dai seama ce mi se întâmplă, dar îţi voi povesti ceva. Acum câţiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe care l-a legat la gură ÅŸi l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineaÅ£a. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simÅ£it cu groază ÅŸerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul…

― Oribil coşmar.

― E reală întâmplarea.

― Şi cum a scăpat?

― A înÅ£eles, îngrozit, că, dacă făcea o singură miÅŸcare, viperele îl vor muÅŸca. De aceea a rămas Å£intuit în pat, fără să miÅŸte un deget, aÅŸteptând. Din fericire, soÅ£ia lui, venind, ca de obicei, dimineaÅ£a la cabană, a intrat fără să trân­tească uÅŸa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenÅ£ia asupra ÅŸerpilor. Femeia s-a apropiat uÅŸor, a înÅ£eles, a fiert lapte ÅŸi l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit ÅŸi au părăsit patul…

― Cumplită încercare.

― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea ÅŸi se uita la mine. S-a aÅŸezat pe un scaun ÅŸi, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilÅ£ul de la InchiziÅ£ie. A scos niÅŸte lumânări, le-a aÅŸezat pe masă ÅŸi le-a aprins. Avea mâna mică… Ai observat că mulÅ£i inchizitori au mâna foarte mică?

― Pentru că nu torturează cu mâna lor.

― ÃŽn tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am aÅŸteptat, cu groază, ca vocea lui să trezească viperele…

― Şi?

― Doar miÅŸca buzele, însă înÅ£elegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: “Abjuri? Mai crezi că pământul se învârteÅŸte?” ÃŽl priveam înspăimântat ÅŸi mă temeam să scot vreun cuvânt.”Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare ÅŸi viperele se vor trezi”, continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rânjind: “Abjurând le vei trezi tu”. Mi-am dat seama că, orice aÅŸ fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, acelaÅŸi. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au miÅŸcat din nou: “Acum ai înÅ£eles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea îşi va regăsi sune­tul ÅŸi vei fi pierdut.” ÃŽn clipa aceea am urlat. Nu mai Å£in minte ce. Åži m-am trezit leoarcă de sudoare… Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca pădurarul, aproape totul.

― Îţi repet, nu cunoşti rugul, Galilei. Şi trebuie să accepţi că totul a fost aşa cum îţi aminteşti.

― Ştiu. Dar atunci a existat o clipă în care nu mă mai gândeam la ce eram întrebat, ci mă temeam doar să nu vomit.

― De frică?

― Şi de dezgust. Am abjurat şi pentru asta. Ca să ies afară, să respir aer curat. Simţeam că nu mai suport. Niciodată n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede.

― De aceea umbli acum singur printre chiparoşi?

―- Se vede, din felul cum vorbeşti, că n-ai fost niciodată în faţa inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheaţă. Când te privesc, te pătează cu moarte.

― Dacă aÅŸ Å£ine să fiu “avocatul diavolu­lui”, Å£i-aÅŸ atrage atenÅ£ia că, aÅŸa cum statul are nevoie de poliÅ£ie pentru a ne apăra de tâlhari, ÅŸi Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu?

― Nu-i acelaşi lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană.

― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să rămân la ce zice lumea şi la îndoielile mele.

― Bine… Cum vrei…

 

 

II

 

― Lumea zice că n-ai fost la înălţime, Galilei.

― Pot fi la înălţime când n-ai de ales?

― Aveai de ales.

― Între rug şi viaţă?

― Nu poţi tăgădui că unii au avut forţa să aleagă rugul.

― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situaţia de a dovedi că ai o asemenea forţă. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu dispreţuit?

― De ce nu eşti şi acum egoist?

― Adică?

― De vreme ce ai socotit că nu poţi să nu pui viaţa mai presus de orice, presupun că ar trebui să nu-ţi mai pese ce crede lumea despre tine.

― Probabil, nu sunt, încă, de ajuns de mizantrop. Poate că voi deveni, într-o zi, tot recapitulând ce am trăit în ultimii ani.

― Dar spui numai lucruri care te cruţă, Galilei.

― Te miră? Am cunoscut pe cineva care s-a dezvăţat să râdă. Are dinţii stricaţi, mulţi i-au căzut şi se fereşte să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. Dacă-i vine să râdă, strânge buzele ca să nu-şi dezvelească gingia goală şi se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, fireşte, o continuă supraveghere. Trebuie să-şi controleze impulsul de a râde na­tural. Şi sunt convins că asta l-a crispat şi interior. Frica de a-şi arăta gura goală i-a limitat libertatea şi în alte privinţe. Şi poate cel mai rău e faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare.

― Pentru ce-mi spui toate astea?

― Nu ÅŸtiu. Spun ce-mi trece prin minte… Am visat o cetate care avea tot ce-i trebuia, clădiri, turnuri, orologii, pieÅ£e. Un sin­gur lucru îi lipsea: trecutul. Orologiile nu voiau să măsoare decât clipa. Sunetul lor n-avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri prin­tre copaci ÅŸi ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii. Soarele trecea prin lucruri ca prin sticlă. Åži, în acest timp, un inchizitor le spunea oamenilor: “Trebuie să ardem pe rug câţiva din cetate, iar pe alÅ£ii să-i îngropăm de vii. Atunci vom avea ce să ne amintim.” “Nu (am strigat), nu acesta e trecutul care ne trebuie.” La care inchizi­torul s-a uitat la mine dispreÅ£uitor: “De bună seamă, am mai auzit acest glas, zise el. Era al unuia care a abjurat.” CeilalÅ£i mi-au aruncat ÅŸi ei o privire curioasă. Apoi ÅŸi-au reluat discuÅ£ia fără să mă mai bage în seamă. Numai unul continua să mă măsoare. Åži l-am auzit ÅŸoptind: “Am putea începe cu el. Prea e plin de trecut faţă de noi…”

― Chiar în somn perspectiva de a intra în rândul martirilor te îngrozeşte, văd.

― Aşa e. Eu nu cred că lumea avea nevoie de martiri. De ce ne-ar trebui exemple despre cum se poate muri? Nu sunt de preferat exemplele despre cum se poate trăi?

― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate fi transformată în nemurire. Nu vrei să observi, Galilei, că martirii şi-au ratat, poate, viaţa, dar nu şi-au ratat moartea. Pe tine te obsedează doar spaima prin care ai trecut.

 

 

III

 

― Ciudat e că aproape acelaşi lucru mi l-a spus şi Ana.

― Cine e Ana?

― O femeie pe care o visez de la un timp, fără s-o cunosc. I-am dat un nume ca să fie mai simplu.

― Cum arata?

― Nu i-am văzut chipul. Totdeauna m-a împiedicat ceva, fie soarele, fie întunericul, să-i privesc faţa.

― Şi ce-ţi spune?

― Ceea ce mi-a spus ÅŸi prima oară. Că vrea să-mi aducă liniÅŸtea. Avea părul auriu ÅŸi mătăsos, revărsat pe spate până în dreptul genunchilor. Câteva ÅŸuviÅ£e îi acopereau obrazul. Vorbea rar, inexpresiv, ca ÅŸi cum ar fi suflat vântul.”Culcă-Å£i capul pe umărul meu, a adău­gat, ÅŸi-Å£i va fi bine. Vei scăpa de ceea ce vrei să uiÅ£i.” Am făcut ce mi-a zis. Avea un umăr alb, moale ca iarba ÅŸi, cum mi-am sprijinit fruntea pe el, n-am mai ÅŸtiut cine sunt. Am stat aÅŸa multă vreme, părul Anei mirosea a vânt ÅŸi a noapte, ÅŸi cred că nu mai era nici o diferenţă între mine ÅŸi chiparoÅŸii care foÅŸneau în jur sau pinii de pe colina din faţă.”Cine sunt eu?” am întrebat-o, dar răspunsul nu mă interesa. TotuÅŸi, acest răspuns m-a intrigat.”EÅŸti un om urmărit de un rug.” “Cum urmărit de un rug? Nu înÅ£eleg. Rugurile ard pe loc până transformă totul în cenuşă.” “Uneori, nu. Uneori îi urmăresc pe oameni ca niÅŸte fiare. Ridică-Å£i puÅ£in obrazul de pe umărul meu ÅŸi vei vedea că am dreptate.” Am ascultat-o ÅŸi m-am uitat în jur. Dar n-am văzut nimic. ÃŽn noaptea neagră ÅŸi umedă, plină de urmele ploii care căzuse seara, nu ardea nici un foc. Fără să schiÅ£eze un gest, ca o fantomă a ierburilor, Ana aÅŸtepta.”Nu există nici un rug în pădure” am zis.”Dar nu în pădure, Galilei, mi-a replicat ea. PriveÅŸte în tine. De fapt, asta e ce te chinuie. Duci cu tine, în sufletul tău, o rană care nu se cicatrizează.”

 

 

IV

 

― Şi cam asta păţesc în fiecare noapte. Dar, în fiecare dimineaţă, sunt recunoscător că exist. Chiar bătrân, cum sunt, cu ochii slăbiţi, îmi place să văd cum se luminează cerul dimi­neaţa şi cum străluceşte roua pe chiparoşi când răsare soarele. E ceva sfâşietor de frumos în felul cum încep dimineţile pe aceste coline şi nu mă satur să mă bucur de tot ce, altfel, aş fi pierdut. Orice exaltă viaţa mă îndepărtează de rug.

― Eşti fericit că ai scăpat, asta e tot.

― Sunt fericit că trăiesc.

― Dar ai abjurat un adevăr.

― Am destul timp să răspândesc în lume acest adevăr, din moment ce sunt viu. Åži nu văd de ce mi-ar fi ruÅŸine să recunosc că mi-e, cu adevărat, frică de moarte ÅŸi că iubesc cerurile acestea de vară atât de mult încât mă tem să le pierd… De fapt, în loc de “frică” ar trebui să vorbesc despre “iubire”. Atunci totul ar deveni, poate, mai limpede sau, cel puÅ£in, vei înÅ£elege că-Å£i vorbesc fără urmă de ipocrizie. ÃŽn fiecare clipă pământul ne spune acelaÅŸi lucru, că moartea e lipsită de duioÅŸie. Åži, dacă reuÅŸim să pricepem acest limbaj, rugurile n-au niciodată dreptate.

― E ciudat să te aud, tocmai acum, vorbind despre fericire.

― De ce ţi se pare ciudat? Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferinţă. Eu, dimpotrivă, sunt convins că fericirea cere un suflet în stare să iubească şi obiectele şi lumina.

― Ai uitat, iarăşi, adevărul.

― Dar obiectele ÅŸi lumina nu sunt pline de adevăr? PriveÅŸte mai atent aceste pietre, rămase dintr-o mănăstire părăsită, peste care se ridică iarba. ÃŽn faÅ£a lor, eu am un sentiment “eretic”, deoarece nu pot urî iarba care le îngroapă.

― Iubirea ta e, mai degrabă, recunoş­tinţă.

― Da, sunt recunoscător că exist ÅŸi dis­perat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreÅŸte lumina chiparoÅŸii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseÅ£e sfârÅŸitul, dar poate că aÅŸa arată adevă­rata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice. De unde venim? Unde ne ducem? Nu ne ducem nicăieri. Totul este aici. Ce se întâmplă aici. Când i-am spus asta Anei, mi-a vorbit iar de Alexandru cel Mare…

― Alexandru cel Mare?

― Mereu, îmi vorbeÅŸte de el ÅŸi simte nevoia să povestească despre nisipurile Orientu­lui… Poate că de acolo vine… De data aceasta, însă, nu vedeam nici o legătură cu vorbele mele.”De ce-mi pomeneÅŸti de Alexandru?” am întrebat-o.”Pentru că aÅŸa cum el purta într-o lădiÅ£a de aur Iliada, tu porÅ£i în tine teama. El a vrut să cucerească lumea fiind gelos pe Ahile, tu vrei s-o cucereÅŸti împotriva a ceea ce duci cu tine.” “Eu nu vreau să cuceresc nimic. Vreau numai să trăiesc ca un om normal”, i-am zis.”Atunci de ce ai nevoie de mine ÅŸi de chipa­roÅŸi?” I-am simÅ£it părul vegetal atingându-mi obrazul. Åži i-am dat un răspuns cam aiurea: “Pentru că tu eÅŸti blândă”. O vreme am tăcut amândoi. Apoi, cu aceeaÅŸi voce, puÅ£in răguÅŸită ÅŸi monotonă ca foÅŸnetul chiparoÅŸilor, ea a mur­murat, fără nici o legătură cu ce discutasem înainte: “O iubire poate fi risipită în lucruri fără valoare.” “Nimic nu e fără valoare din ce iu­beÅŸti”, am contrazis-o, ÅŸi, după ce am văzut-o plecând fără să spună nimic, m-am întrebat dacă nu cumva am fost necuviincios.

― Nu cumva te-ai îndrăgostit?

― De cine?

― De ea.

― Doamne, ce-Å£i trece prin minte… Ana e întocmai ca vântul. Åži n-ai înÅ£eles că iubirea e pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoÅŸii, iarba însorită, ÅŸi simt în mine o pasiune amară. Tot ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit ÅŸi am fost recunoscători, iată la ce mă gân­desc în fiecare dimineaţă când lumina curge pe coaja chiparoÅŸilor.

― Crezi că ajunge să întinzi mâna spre fericire, Galilei? Şi că ea va fi acolo unde mâna ta se va întinde s-o atingă?

― Dar va fi acolo unde voi fi în stare să cred fără rezerve în ea. Pentru că vreau să-mi imaginez liniştea într-un mod care să depindă de nevoile mele. Trebuie să vină, poate, o vârs­tă sau un prilej când toate acestea se limpezesc, dar acum ştiu că tot ce-mi spun aceste coli­ne, vara, nu m-ar fi putut învăţa nimeni. Lumea mea e o lume fără sfinţi.

― Şi chiar fără eroi.

 

 

V

 

― Asta au aşteptat oamenii de la mine, să fiu un erou?

― Depinde ce înţelegi prin acest cu­vânt, Galilei. Dacă el înseamnă incapacitatea de a spune că pământul nu se învârteşte când tu eşti convins că se învârteşte, atunci, într-adevăr, asta au aşteptat.

― Şi i-am dezamăgit.

― Mă tem că da. Au crezut mulţi în tine.

― Şi trebuia să mor ca să mă respecte mai departe? Viu, nu mai însemn nimic?

― Te-ar fi vrut curajos.

― Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poţi dansa foarte bine la poalele lor.

― Pari chiar mândru de prudenţa ta, Galilei.

― Mândru, nu. Dar nici ruşinat. Din ru­guri nu se poate naşte nimic bun. Salvându-mi viaţa, mi-am salvat posibilitatea de a lucra mai departe, de a scrie nişte cărţi noi. Era mai bine să mă las ars? Împreună cu viaţa, mi-am apărat şansa de a-mi duce opera până la capăt. Eu cred că n-am greşit.

― Nu te roade niciodată o îndoială?

― În privinţa asta, nu. Adu-ţi aminte ce se povesteşte despre felul cum îşi începea lecţiile Marsilio Ficino.

― ÃŽn loc de “PreaiubiÅ£i fraÅ£i întru Chris­tos” se adresa cu “PreaiubiÅ£i fraÅ£i întru Platon.”

― Eu aÅŸ zice acum “PreaiubiÅ£i fraÅ£i întru viaţă”.

― Nu s-ar spune că preţuieşti sfinţenia.

― N-o înţeleg, de fapt. Am socotit totdeauna că nu mă pot bizui decât pe promisi­unile din viaţa aceasta. Uită-te la chiparoşi. Când lumina amiezii îi întunecă, seamănă cu nişte călugări Dar nu-mi inspiră nimic sfânt. Sau, cel mult, mă fac să-mi închipui un sfânt cu braţele pline de fructe şi de iarbă parfumată de mirosu­rile verii

― E adevărată erezie ce spui acum.

― Meritam să fiu ars pe rug, nu-i aşa?

― Da, fiindcă filosofia ta e, pe cât de simplă, pe atât de periculoasă pentru Inchiziţie.

― Sunt un păcătos care-şi imaginează pământul ca o portocală pe care o ţine în mâini, bucurându-se ca un copil de ceea ce îi mai îngăduie Dumnezeu să trăiască.

― Galilei, te referi, văd, cam în aceiaşi termeni la Dumnezeu şi la fericire.

― Pentru că Dumnezeu e ca fericirea . Îl cauţi chiar dacă nu-l vei întâlni niciodată.

― Te joci cu vorbele.

― Deloc. Ti se pare, probabil, că exa­gerez deoarece eÅŸti prea tânăr pentru a înÅ£elege ce se petrece în sufletul unui om în vârstă. Vei afla ÅŸi tu, mai târziu, că numai bătrânii preÅ£uiesc cum se cuvine fiecare zi. Când eram tânăr, fugeam prin viaţă fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul. Din păcate, la anii mei, aproape totul s-a transformat în amintire. Åži nu mă pot opri să compar tot timpul ceea ce “este” cu ceea ce “a fost”…

― De ce te-ai oprit?

― Eram gata să spun o prostie. Că aş vrea să-mi sfârşesc zilele vara, pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp. Pe când viaţa e frumoasă în cele mai neaşteptate forme. M-am convins şi înainte de a abjura.

― Cum?

― În timp ce priveam lumânările care afumau pereţii, am auzit un lătrat de câine. Şi toată atenţia mea s-a îndreptat atunci spre lătratul acela. Era tot ce pătrundea din lumea de-afară. Am simţit un nod în gât. Însă nu voiam să se vadă că eram emoţionat. Mă temeam să nu-i supăr ori să le dau vreo idee. Crede-mă, iubeşti cu toate celulele numai ceea ce eşti în pericol să pierzi. Şi nimeni nu mă va convinge că moartea e o binefacere.

― Giordano Bruno n-a iubit viaţa? Dacă e adevărat ce se zice despre relaţiile lui cu feme­ile, a iubit-o mai mult decât alţii.

― Nu ÅŸtiu ce-a simÅ£it el. Pot spune doar ce simt eu, în zilele de vară, aici… Dacă aÅŸ fi mai tânăr, aÅŸ alerga pe aceste coline ca un cal nărăvaÅŸ. AÅŸa, mă mulÅ£umesc să mă uit cum, îndată ce se risipesc norii, chiparoÅŸii încetează să mai fie posomorâţi. PuÅ£ini au înÅ£eles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr “acolo”…

― Inchiziţia nu se sinchiseşte de un asemenea adevăr.

― Greşeşti. Inchiziţia ne ameninţă tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viaţă o primejdie pentru atotputernicia ei.

― Înainte de a-l sui pe rug, lui Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să pro­fereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbeşti.

― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea.

― Şi chiar n-ai regretat niciodată?

― Că am scăpat cu viaţă, nu.

 

 

VI

 

― Numai subconÅŸtientul meu colcăie. Dorm agitat ÅŸi visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omeneÅŸti, pe care, dacă le-aÅŸ auzi de la altul, le-aÅŸ socoti niÅŸte aberaÅ£ii. ÃŽntr-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Åži, pe măsură ce trecea timpul, simÅ£eam cum creÅŸtea nisipul în jurul meu. Am intrat în panică ÅŸi am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o căţea înnebunită că ÅŸi-a pierdut puii. Am răsuflat uÅŸurat când am zărit-o pe Ana ÅŸi am încercat să mă apropii, convins că, aÅŸa, voi fi în siguranţă.”Nu mă atinge”, mi-a ÅŸoptit ea. După care mi-a dat o explicaÅ£ie, abia desluÅŸită, care m-a nedumerit: “Dacă îmi vei atinge acum părul sau umerii mă voi risipi ÅŸi vor trebui să treacă veacuri până să renasc din nou din deÅŸert. Stai pe loc ÅŸi încearcă să rămâi liniÅŸtit, evitând să-mi spui numele ori să mă chemi.” Apoi, a tăcut, ca ÅŸi cum obosise vorbind. Am stat nemiÅŸcat până ce Ana s-a întors ÅŸi a deschis uÅŸa să plece. Atunci m-a cuprins din nou panica ÅŸi am mers prin nisip după ea. Când am ajuns la peretele de la uşă, am constatat că era rece, aproape îngheÅ£at. ÃŽn plus, răspândea un miros dulceag, greÅ£os, pe care-l cunoÅŸteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: “Ana”. Ea s-a oprit ÅŸi s-a uitat cu reproÅŸ la mine, dându-mi de înÅ£eles că imprudenÅ£a de a o numi îi putea fi, mai devreme, fatală. I-am spus în ÅŸoaptă: “Dacă toate devin timp mort, ÅŸi ÅŸerpii sunt de nisip. Nu mă pot muÅŸca. De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip…” A trebuit să aÅŸtept să se potolească vântul, ca să aud răspunsul: “Åžerpii sunt adevăraÅ£i, Galilei”.

 

 

VII

 

― Să ne întoarcem la momentul în care ai abjurat.

― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înţelege asta. Ca să scap cu viaţă, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că re­tractam, fie că nu, pământul tot se învârtea mai departe. Cu mine, cu inchizitorii, cu jilţurile lor, cu cei care aşteptau să vadă dacă era cazul să ducă lemne în piaţă, pentru a înălţa un rug, şi cu cei care se pregăteau să asiste la spectacol. Se învârtea fără să se oprească o clipă.

― Eppur si muove, cum ai murmurat la ieşire.

― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproşează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred.

― ÃŽÅ£i închipui că inchizitorii nu ÅŸtiau că era o formalitate? ÃŽi crezi atât de proÅŸti încât să nu-ÅŸi fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace o comedie, să organizeze o “formalitate”, cum zici, în care, solemn ÅŸi public, să-Å£i repudiezi părerile pentru ca, astfel, nimeni să nu fie ispitit să se ia după tine. De asta aveau nevoie. Nu să te educe, ci să te umilească.

― Am rămas cu ce gândeam.

― Galilei, orice inchiziţie urmăreşte să creeze două realităţi. Una la vedere. Alta ascunsă. Controlând realitatea aflată la vedere, Inchiziţia o controlează şi pe cea ascunsă. În felul acesta, oamenii se obişnuiesc că nu contea­ză ce crezi. Contează ce spui. Şi fiecare spune ceea ce i se cere să spună, ceea ce simte că trebuie să spună, dacă ţine să-şi apere pielea. La început o face din silă, apoi din obişnuinţă. Şi, după aceea, mulţi o fac din interes. Rezultatul? Îl cunoşti. L-ai văzut. Încet, încet, fiecare înţele­ge că toţi cei din jur mint, se prefac, au grijă să nu rişte. Şi se întreabă: de ce eu aş proceda altfel? Ideea însăşi de a fi sincer într-o lume în care doar ipocrizia e răsplătită ajunge să pară o nebunie, o prostie.

― Nu e normal ca oamenii să se apere? Nu toţi ne naştem cu vocaţia de martiri.

― AÅŸa e. Acceptă, totuÅŸi, că atotputer­nicia InchiziÅ£iei nu se bazează doar pe frică. Se bazează ÅŸi pe zelul celor înfricoÅŸaÅ£i de a se arăta nepericuloÅŸi. ÃŽnfricoÅŸaÅ£i, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiÅ£i, chemaÅ£i la interogatorii. ÃŽncât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iar­tă-mă, o scuză ÅŸubredă. InchiziÅ£ia nu Å£inea să-Å£i schimbe ideile. ÃŽi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăzneÅŸti să spui ce crezi. ÃŽn clipa aceea mulÅ£i oameni ÅŸi-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic “Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pămân­tul se învârteÅŸte, cum o s-o facem noi?” AÅŸa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Åži mai e ceva, Galilei.

― Uită-te mai bine cum îşi arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos.

― Bine. Dar va trebui să duc într-o zi logica mea mai departe. Desigur, dacă nu fugi de ceea ce nu-ţi place să auzi.

― Nu fug. Dovadă că stăm de vorbă. ÃŽnsă n-aÅŸ vrea să renunÅ£ să iau partea mea de “posibil” din ceea ce ne înconjoară, oricât aÅŸ fi de bătrân. Iarba e înmiresmată ÅŸi caldă, grădini­le se încarcă de fiori ÅŸi ― vezi? ― măslinii se înălbesc spre seară. Nu cunosc nimic mai frumos decât felul cum lumina spală chiparoÅŸii aceÅŸtia miraÅ£i. EmoÅ£ia pe care o simt în faÅ£a lor nu mă constrânge la nimic.

― Ea nu e de ajuns, totuşi, pentru fericire, Galilei.

― Mie îmi ajunge. Acum, cel puţin. Parcă tot praful pe care l-am răscolit cu sandale­le mele e plin de seminţe. Risipindu-l, vântul nu face decât să extindă gloria verii Nimic nu e mai greşit într-o asemenea privelişte ca nepăsa­rea, nu crezi? Restul cuvintelor mi se par inutile.

― Ploile toamnei vor face din toate acestea o amintire.

― Până la urmă, toate devin amintiri. De ce n-aş alege ceea ce am acum?

― Fericirea ta e o fericire fără oameni, Galilei.

― Te înÅŸeli…

― Azi-noapte cineva din garda pretoria­nă a lui Nero îmi repeta mereu: “E, aÅŸadar, atât de dificil să mori?”, iar eu încercam să-l conving că acesta e un vers din Vergiliu pe care, când Nero a fost detronat, un însoÅ£itor căruia îi ceruse să fugă împreună cu el i l-a recitat drept răs­puns. “Åžtiu, m-a repezit el, dar aÅŸa trebuie să se întâmple. Nu mai poÅ£i dezlega tu ceea ce zeii au legat într-un fel.” Åži mi-a întors spatele, mormăind: “Ä‚stuia îi e frică de o flacără după ce a incendiat cerul”… M-am gândit pe urmă până dimineaţă că singurul lucru uman la Nero a fost sfârÅŸitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care ÅŸi-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-ÅŸi înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă ÅŸi-a deschis cu mâna tremurătoare caroti­da suspinând: “Ah, ce artist moare în mine!”… De fapt, asta m-au învăţat verile. Că teama de moarte, fericirea ÅŸi dragostea sunt lucruri nor­male. Åži e destul să vezi totul normal, fără deformările pe care le-a impus lumii InchiziÅ£ia, pentru a-i compătimi pe cei incapabili de o asemenea teamă.

― Crezi, oare, că asta e de ajuns împotriva a ceea ce ne ucide? Tu ar trebui să ştii că nu e de ajuns. Tu ai fost acolo şi ai fost silit să abjuri ceva de care nu te îndoiai.

― Sunt lucruri care s-au petrecut demult.

― Dar ele te urmăresc. Şi istoria ta nu-ţi mai aparţine.

 

 

IX

 

― Dacă nu m-ar fi silit Inchiziţia să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc.

― Bineînţeles.

― Şi nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alţii pot declara cu trufie o dragoste de viaţă de care eu trebuie să mă ruşi­nez. Ceea ce în gura lor sună frumos, la mine pare o justificare. Dar de ce trebuie să justific faptul că iubesc viaţa ca un om normal?

― Eşti prea singur ca să n-ai nici o vină, Galilei.

― Mai bine spune că sunt, poate, prea bătrân ca să mai pricep de ce un rug e mai con­vingător decât toate vorbele mele.

― Eşti singur cu tine însuţi şi cu morala ta bazată exclusiv pe dragoste de viaţă.

― Această lume nu poate fi absurdă câtă vreme recunoaştem că ea s-a născut din iubire. Tot ce e viu şi tot ce freamătă pe pământ s-a născut din dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens?

― La Roma, când se făceau primiri triumfale ÅŸi lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldaÅ£ii, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe muÅŸcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: “Cap de dovleac, nu privi doamnele! MulÅ£umeÅŸte-te cu prostituatele!” Mă sileÅŸti să-Å£i reamintesc că noaptea ai niÅŸte vise din care dra­gostea e, de obicei, exclusă.

― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme fireÅŸti. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucaÅ£i de broască. Åži, când deschidea gura, sâsâia ca ÅŸer­pii. Sau râdea neruÅŸinat ca o târfă.”Abjură gândul că aÅŸ fi un monstru”, sâsâia el. Åži râdea iar. “Abjură ÅŸi declară că sunt frumos.” Apoi a început să-ÅŸi învârtă capul ca o moriÅŸcă. “Galilei, aÅŸa se învârte pământul? Uită-te bine ÅŸi spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de Å£eapăn încât numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învârteÅŸte capul.” Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat ÅŸi în hohote deÅŸucheate…

― Şi nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt?

― La Inchiziţie, după multe ceasuri de zbucium, mi se făcuse somn. Voiam să mă lase în pace, să dorm.

― Încă nu intraseră şerpii în visele tale. Inchiziţia ţi-a schimbat viaţa.

― ÃŽntr-adevăr, a existat o vreme când râdeam sau plângeam fără să-mi aduc aminte nimic Acum, de câte ori tipă lăstunii pe coli­nele acestea tresar ÅŸi îmi aduc aminte sfatul lui Marc Aureliu: “TrăieÅŸte fiecare zi ca pe ultima.” Mi-am imaginat adesea acest dialog: “Condamnat, îţi voi îndeplini ultima dorinţă. Care e?” “Să trăiesc”.

― Aşadar, nu te temi că această lumină, dacă rămâi prea multă vreme singur în ea, te îndepărtează de adevăr.

― Singura surpriză pe care o mai pot avea acum este moartea . În rest, le-am încercat, probabil, pe toate.

― Eşti obosit. Când te vei odihni vei gândi, poate, altfel.

― Nu cred.

 

 

X

 

― Sunt convins, Galilei, că iubeşti într-adevăr lucrurile pe care le atingi. Asta nu mă împiedică să remarc o amărăciune ascunsă în vorbele tale.

― Ţie nu ţi s-a întâmplat niciodată să stai la soare plin de umbre? Îţi aminteşti totul, şi totul este atât de viu în tine încât te temi să faci vreo mişcare, să nu distrugi clipa în care ai putea să fii cel despre care îţi aminteşti

― Ştii la fel de bine ca mine că viaţa nu se reduce la asta.

― Dar ceea ce simt eu când stau pe pietre şi soarele îmi dogoreşte obrazul poate să semene tot atât de bine cu fericirea sau cu deznădejdea tocmai pentru că am trecut prin nişte întâmplări care m-au învăţat sau m-au silit să simplific . Înainte, nu aveam timp să mă bucur că trăiesc, din pricina vanităţilor şi ambiţiilor.

― Nu te contrazic, Galilei, eÅŸti viu. InchiziÅ£ia a ÅŸtiut, însă, ce face când te-a con­strâns să spui ce vrea ea… Cine abjură ajunge să nu mai aibă încredere în el.

― Te înşeli. De aceea m-am ferit să le vorbesc despre mine. Ce puteam să le spun altceva decât lucruri care m-ar fi trimis şi mai sigur pe rug? Niciodată ei nu vor accepta că în centrul universului se află inima unui om. Domnilor, ar fi trebuit să le spun, întrucât singura problemă filosofică reală este viaţa, accept să abjur părerile mele despre sistemul solar. Dar numai din acest motiv. Vă rog să interpretaţi, deci, bine gestul meu pentru a nu fi răstălmăcit de nimeni, deoarece el decurge din nişte convingeri mai profunde decât cele pe care le abjur şi nu vă dă în nici un fel dreptate dumneavoastră. E o simplă alegere, asta e tot.

Respingând rugul, refuz ceea ce vă defineÅŸte cel mai mult. Åži iau din arsenalul dumneavoas­tră numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura…

― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndârjirea cu care te reîntorci la aceleaşi întâmplări.

― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine cu desăvârşire liber. Se simte rotund ca un fruct.

― Dar noaptea?

 

 

XI

 

― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor ÅŸi trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mij­locul unui platou pietros, unde creÅŸteau niÅŸte arbuÅŸti roÅŸii, piperniciÅ£i de căldură, ÅŸi, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în faÅ£a căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă.”Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece nu voia să cucerească lumea ca un om, ci ca un zeu, mi-a explicat ea în ÅŸoaptă. Åži-a purtat bătăliile pentru a obÅ£ine ceea ce grecii îi refuzau, recunoscându-i meritul de cuceritor al lumii, dar nevrând să i-l recunoască pe acela de cuceritor al unei li­niÅŸti fără sânge.” Am observat că arbuÅŸtii roÅŸii făceau o floare veninoasă, care te muÅŸca în clipa când voiai s-o miroÅŸi. Ea s-a aplecat să rupă una, iar eu i-am strigat să n-o atingă. S-a întors spre mine: “Dintre cei iubiÅ£i de tine cei mai mulÅ£i sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atât?” “Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morÅ£i nu pot să-i iubesc decât trăind…” Din senin a început să plouă. Ne-am adăpostit sub o stâncă privind cum lunecau trăsnetele prin iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar ÅŸi uitându-se la ÅŸerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat: “Aici, sub stânca aceasta, nu riÅŸti decât o moarte înceată ÅŸi calmă. Stânca te va absorbi încet, fără să te ameninÅ£e…” După care nu mai ÅŸtiu ce a urmat…

― Şi tu te fereşti să te lupţi în plin soare.

― … ba da, îmi amintesc, am visat ceva îngrozitor. Eram copil ÅŸi mă jucam în cenuÅŸa rămasă de la ruguri, fără să ÅŸtiu de ce sunt arÅŸi oamenii. Desenam acolo figuri de animale, arbori, flori. Pe urmă, am început să adun cenuÅŸa ca să-mi fac păpuÅŸi din ea. PăpuÅŸi pe care, când ploua, le acopeream. NiÅŸte copii au urmărit ce făceam, le-au plăcut păpuÅŸile mele, m-au întrebat cum le modelasem, după care s-au apucat ÅŸi ei să modeleze păpuÅŸi. S-au strâns atât de mulÅ£i copii acolo încât cenuÅŸa s-a terminat. Ne-am dus atunci cu toÅ£ii pe strada unde se găsea palatul InchiziÅ£iei. AÅŸteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâşiate ÅŸi cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulÅ£umit inchizito­rilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnându-ne să facem păpuÅŸi vesele…

 

 

XII

 

― Trebuie să-ţi mărturisesc, Galilei, că nu m-am aşteptat să întâlnesc un om bântuit de asemenea melancolii şi obsesii, înclinat să privească lumea ca un poet obosit. Mi te-am închipuit cu totul altfel, pe baza vorbelor care mi-au ajuns la urechi.

― Ce vorbe?

― AÅŸ prefera să nu te supăr…

― Acum, nu mă mai poate supăra nimic Pentru că nu mă mai surprinde nimic

―Te-ai ridicat, oare, deasupra tuturor vanităţilor, tu, un om atât de vanitos?

― Oricum, m-am înstrăinat nu doar de ceilalţi. M-am înstrăinat, cumva, şi de cel care am fost.

― Chiar aşa?

― Dacă-ţi închipui că totul s-a mărginit la frică, te înşeli.

― Am venit aici cu dorinţa de a înţele­ge. Altminteri, m-aş fi mulţumit cu ce se discută.

― Adevărul e că acele întâmplări au zdruncinat în mine ceva mai adânc. De frică, poţi să uiţi. De altele, e mai greu. Deodată, am înţeles că viaţa mea a fost falsă.

― AÅŸ putea să spun eu asta. Åži, când îţi voi dezvălui de ce am Å£inut să te întâlnesc, vei vedea că nu glumesc. Dar tu ai avut parte de glorie, Galilei. Chiar Papa Å£i-a arătat consideraÅ£ie ÅŸi, până la un punct, te-a apărat, cu toate că nu prea ai fost cavaler în raporturile cu el. Ai scris cărÅ£i, lumea te citeÅŸte, discută despre tine, ai discipoli, duÅŸmani. EÅŸti invidiat, compătimit…

― … hulit…

― Până şi asta e o recunoaştere. Eşti un om viu, Galilei, nu ca mine, un strigoi. Or, tu te porţi ca un strigoi.

― Şi cum te-ai aşteptat să fiu? Vesel? Sunt aproape orb, află. Vederea îmi slăbeşte din ce în ce mai tare. Poate asta te ajută să înţelegi de ce îţi vorbesc mereu despre lumina verii. Mă văd constrâns să mă uit din ce în ce mai mult înlăuntrul meu. Iar, când voi orbi de tot, voi rămâne cu asta

― Aflasem, e drept, ceva despre boala de ochi de care suferi, dar nu bănuiam că e atât de gravă.

― Bine că încă mai pot auzi. M-am temut că-mi pierd ÅŸi auzul, în nopÅ£ile când, din pricina insomniilor, simÅ£eam nevoia de muzică… AÅŸadar, cum te-ai aÅŸteptat să fiu?

― Nu ştiu dacă e bine să fiu sincer până la capăt.

― Te asigur că nu mă mai atinge chiar nimic în clipa de faţă. Spune.

― Umblă vorba că limba ta ascuţită ţi-a adus mulţi duşmani şi că n-ai suportat nici să fii ignorat, nici să fii contrazis. Mintea ta având ― cel puţin aşa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Orici­ne te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit în braţele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i linguşeşti pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiţii nu-ţi cereau prea mult. Te-ar fi lăsat să-ţi susţii ideile dacă ai fi făcut-o mai puţin zgomotos şi provocator, punându-l şi pe Papă într-o situaţie delicată. Ţi-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ţi s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare.

― Era primăvară. 12 aprilie…

― Te-au torturat?

― Nu. Dar ameninÅ£area cu tortura e ÅŸi ea o tortură… După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitenţă, recitând zilnic, sub supraveghere, ÅŸapte psalmi. Nu aveam voie să ies ÅŸi puÅ£ini căpătau îngăduinÅ£a să mă viziteze. Cel puÅ£in, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliÅŸtea verii, înainte de a orbi de tot.

― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dum­nezeu?

― Nu, cum era să fac aşa ceva? Am zis doar că raţiunea Domnului are raţiuni pe care raţiunea omului nu le cunoaşte. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanţa de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun?

― Nu, Galilei, nu e.

 

 

XIII

 

― Îţi dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alţii să-i detest pe inchizi­tori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reţine numai flăcările.

― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viaţa unui om.

― Umilinţa care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi, puţină înţelegere? Nu zic respect. Puţină înţelegere. Nu mi-a fost deloc uşor, să ştii. Şi nu e imoral, oare, ca oameni care n-au fost niciodată la un pas de rug, care nu s-au văzut târâţi, ca mine, în faţa tribunalului Inchi­ziţiei, interogaţi, ameninţaţi, să mă judece pe mine că m-am temut?

― Frica, zicea Leonardo, se naşte mai iute ca orice.

― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există înfricoşaţi fără o cauză. Asta se uită . În schimb, se discută continuu despre abjurarea mea De parcă ea reprezintă ruşinea. Eu şi încăpăţânarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situaţia să mă tem. E drept asta, spune-mi?

― Dar eşti de acord, Galilei, că partici­păm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele şi au izbutit.

― După ce m-au ameninţat cu tortura, unul dintre inchizitori, ţi-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea uşor.

― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate şi cu un fel de sfială. Motivul ţi-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimţi că frica e necesară Inchiziţiei mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără ţipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziţia nu e doar o instituţie. Sau e mai mult decât o instituţie. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea îşi are sediul în fiecare dintre noi.

― Ciudată exactitate e în cuvintele tale.

― Toţi sau aproape toţi lucrăm pentru Inchiziţie prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaştem. Lăsându-ne înspăi­mântaţi, am încurajat-o să îndrăznească şi mai mult.

― Dar cum poţi să ţii în frâu frica? Poţi?

― Unii au putut, Galilei. Trebuie să-ţi aduc aminte din nou asta.

― Cu ce preţ au putut? Nu acceptarea rugului e soluţia.

― Vei propovădui, iarăşi, că viaţa valo­rează mai mult decât ideile.

― Nu propovăduiesc nimic Vreau să-Å£i explic ce simt. Atât. Åži că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi. Eu consi­der că rugurile sunt o nebunie. O batjocură ÅŸi… am zis bine, o nebunie.

― Şi nu te miri că oamenii te judecă?

― Nu mă mai mir. Am înţeles că oame­nii găsesc totdeauna uşor forţa de a judeca nenorocirile altora.

― Galilei, îmi aminteşti de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Îşi zicea că astfel se apără.

― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă şi mă jignesc.

 

 

XIV

 

― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei.

― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj…. dar ca să mă culc.

― Înţeleg că iarăşi ai avut un coşmar.

― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecÅ£ie despre rotaÅ£ia pământului. De fapt, asta se întâmpla după moartea lor ÅŸi a mea, aÅŸa că ameninÅ£area cu ru­gul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: “Zadarnic, Galilei! Verdic­tul dat în timpul vieÅ£ii a rămas definitiv!” Un hohot de râs a umplut sala. Am înÅ£eles că era inutil ÅŸi am plecat capul. Am vrut să mă sinucid, dar eram de-acum mort.

― Ceea ce nu ţi-au iertat ei este faptul că ai vrut să trăieşti în afara dogmelor lor.

― Am vrut să trăiesc după capul meu.

― Mai rămâne să afli că înţelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc

― Şi ce este echivoc în vorbele mele?

― Ele au o strălucire tristă.

― N-am dorit niciodată să fiu un înţe­lept.

― Mă sileşti, Galilei, să-ţi spun că nu iubeşti adevărul în acelaşi fel în care iubeşti un cer senin.

― Dacă aÅŸ fi putut în cele din urmă să-i condamn pe inchizitori, i-aÅŸ fi condamnat să iubească lumea. Sunt convins că ar fi fost cea mai grea pedeapsă pentru ei. Cunosc bine aceste lucruri…

 

 

XV

 

― S-ar zice că nimic altceva nu te mai interesează în afară de ceea ce simţi. Tu gândeşti cu inima acum, Galilei.

― Poate că raţiunea oboseşte înaintea inimii. Şi nu ştiu dacă e bine că se întâmplă aşa.

― De ce te îndoieşti?

― Când simţi mai mult decât înţelegi, devii foarte vulnerabil. Inchizitorii, neavând sentimente, sunt foarte siguri de ei. Ei pot, chiar, să urască tot ce nu înţeleg, în vreme ce unul ca mine se încurcă în regrete.

― Ai spus că simţi lucruri pe care nu le înţelegi?

― Să-Å£i dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric ÅŸi, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranţă să mă văd ieÅŸit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo ÅŸi, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaÅŸ. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenÅ£ia că alergam în zadar, întrucât altă ieÅŸire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors ÅŸi m-am îndreptat spre foc Fie ce-o fi, m-am gândit.”Degeaba, Galilei, mi-a zis aceeaÅŸi voce. Trebuie să pierzi, mai întâi, orice speranţă. După aceea, rugul nu mai e decât o simplă formalitate”.”Åži cât voi fi obligat să rătăcesc?” am strigat.”Asta depinde de tine, Galilei, mi-a răspuns vocea. Nimeni nu te poate ajuta dacă inima ta se încăpăţânează să spere. Când vei simÅ£i că nu te mai interesează nimic, atunci vei fi, în sfîrÅŸit, pregătit pentru rug…”

― Şi ce e neclar aici?

― Ce bravură e aceea să accepţi moartea când nu mai ţii să trăieşti? Uneori, mă duc până la marginea pădurii de pini din apropiere şi aştept. În zilele liniştite, se aude un zgomot de izvor care îmi spală sufletul, lăsând în mine doar o bucurie curată. Îmi spun, în acele clipe, că aşa trebuie să arate miezul secret al vieţii. Seara, încep să număr stelele care se aprind pe cer. Aşa cum aş număra scoici pe ţărmul mării, cu degetele ude şi pline de nisip. Nu mai simt nici oboseala, nici bătrâneţea. Şi totul se întâmplă de la sine, fără nici o constrângere. E o linişte care depinde numai de mine şi pe care aş dori-o prelungită la nesfîrşit.

― N-ai putea trăi permanent astfel.

― Ştiu. Şi totuşi sunt recunoscător fiecărui ceas care nu-mi aminteşte asta.

― Acolo, la marginea pădurii de pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să ştie nimic despre ceilalţi, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă cealaltă jumătate a ta, Galilei, cea care ― dacă e adevărată legenda ― a murmurat eppur si muove, obligându-se, astfel, să respec­te evidenţele. N-ai dreptul să nu ştii că există victime, oricât de bucuros ai fi că tu ai scăpat.

― Cei cu adevărat curajoşi nu ţin să vorbească despre curaj.

― Cât ar putea dura o linişte care s-ar bizui numai pe refuzul de a lua cunoştinţă? O clipă, un ceas, o noapte. Nu, Galilei, trebu­ie să ne dorim o linişte care să stea cu ochii deschişi.

― Nu cred că se poate.

― De ce?

― Aşa simt. Mi-ar fi greu să-ţi explic de ce. Înainte mi-ar fi fost mai simplu să-ţi dau dreptate, probabil.

― Acum îţi zgândări singur rănile.

― Poate. Cei ca mine nu se plictisesc niciodată să privească în urmă şi să recapituleze.

― Uneori, parcă ai vrea să semeni cu Ana.

― ÃŽntr-o noapte, mi-a mărturisit că ÅŸi ea are nevoie să uite.”Ce anume să uiÅ£i?” am întrebat-o. ÃŽntâi a tăcut. Åži n-am mai insistat. Apoi a vorbit, dar vorbea foarte departe de mine ÅŸi abia o mai auzeam: “Fiecare are ceva de uitat…” Vocea ei suna ca un tremur abia perceptibil, pe care-l confundam cu foÅŸne­tul chiparoÅŸilor: “De ce Å£i-aÅŸ povesti ceva ce, oricum, n-ai să crezi?” Glasul i s-a stins ÅŸi, într-adevăr, nu mai auzeam decât chiparoÅŸii fremătînd în vânt.

 

 

XVI

 

― Văd că nu-ţi place să dai un nume tuturor lucrurilor.

― Oare inima are, neaparat, nevoie de vorbe? Creierul nu se poate descurca fără ele, dar, de simÅ£it, poÅ£i să simÅ£i fără să mai faci deosebirea dintre un copac ÅŸi altul sau chiar dintre un copac ÅŸi un om. E de ajuns să-Å£i treci palmele peste scoarÅ£a pinilor, să te uiÅ£i la crengi­le lor ÅŸi să le asculÅ£i foÅŸnetul. Mi s-a întâmplat, chiar, să încerc o asemenea terapie sufletească. Åži te asigur că mi-a fost de mare folos. Nu ÅŸtiu dacă fără ea aÅŸ fi rezistat… O viaţă întreagă am avut totală încredere în mine. M-am priceput de minune, se pare, să observ doar latura luminată a îndoielilor. Åži, deodată, am văzut numai latura lor acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranÅ£a, nu mai ÅŸtiam pe ce mă puteam bizui ÅŸi pe ce nu. UmilinÅ£ele trăite la InchiziÅ£ie mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, ameninţând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbuÅŸesc, am hotărât să-mi ascult inima, nu creierul. AÅŸa, îmi puteam îngă­dui să simt, fără să trebuiască să ÅŸi înÅ£eleg. Căci de înÅ£eles nu mai puteam înÅ£elege. Făcusem prea multe descoperiri urâte într-un timp scurt ÅŸi nu am deloc calităţi de stoic De altfel, trebuie să-Å£i spun că, dacă dau la o parte unele exage­rări, portretul pe care mi l-ai făcut pe baza celor auzite e real. Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis ÅŸi mi-am înmulÅ£it duÅŸmanii cu o mare uÅŸurinţă. Am supraeva­luat ÅŸi posibilităţile mele ÅŸi răbdarea InchiziÅ£iei. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă ÅŸi pe faima mea. Poate, ÅŸi în oameni am avut o încredere exagerată. ÃŽn orice caz, mi-am calculat rău miÅŸcările. ÃŽn polemica mea cu iezuiÅ£ii, destul de lungă, eu am fost cel care a pus paie pe foc. Nu-mi închipuiam ce va ieÅŸi. Probabil, sunt un prost jucător ÅŸi n-am înÅ£eles asta mânat de o vanitate care m-a împins să nu las lucrurile să se liniÅŸtească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. ÃŽntr-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Åži a trebuit să suport consecinÅ£ele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor ÅŸi îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, aÅŸa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de InchiziÅ£ie. Câtă vreme eÅŸti ipocrit, InchiziÅ£ia îţi dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu te dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depăşit o limită până la care ea îţi tolerează părerile, te declară eretic. Åži, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitenţă ÅŸi rug… După ce am abjurat, supra­veghetoarea mă urmărea să-mi recit cei ÅŸapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, ve­deam că boala de ochi se înrăutăţea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinereÅ£e, ÅŸi m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că nu mai rezist să stau închis în casă, că mă înăbuÅŸ. Supraveghetoarea s-a speriat ÅŸi s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce ÅŸi-or fi zis? N-are decât să discute cât pofteÅŸte cu chiparoÅŸii, să le explice cum e cu rotaÅ£ia pământului. Important e să nu se învârtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întâlni pe cineva aici. DeÅŸi mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze… Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău… De fapt, vreau să reÅ£ii că nu mi-a fost uÅŸor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obiÅŸnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulÅ£umit de mine, să nu pun preÅ£ decât pe ceea ce mă interesa…

― Galilei, dar dacă eu sunt un spion al Inchiziţiei? Dacă am fost trimis anume ca să te trag de limbă, să aflu ce ascunzi?

― La asta nu m-am gândit, recunosc

― Şi nu te temi de o asemenea posibi­litate, tu care eşti atât de prudent?

― La urma urmei, ce ai putea să le spui ceea ce ei nu ştiu? Că iubesc viaţa? Că detest rugul? Că sunt bătrân şi aproape orb? Nu-i o taină nici că îmi e silă şi teamă de el Singurul lucru nou pe care ai putea să li-l spui e că am coşmaruri, noapte de noapte.

― Fii liniştit, Galilei Nu-ţi face griji. Am cunoscut Inchiziţia, dar n-am motive să-i aduc servicii. Din contră.

― Te porţi misterios, oricum.

― Toate la timpul lor, Galilei. Deocam­dată, aş vrea să-ţi spun că în dragostea ta de viaţă nu prea înfloreşte nimic sigur. Şi nu e ne­voie să fii chiar la fel de crud ca ei, pentru a le semăna. E de ajuns să te gândeşti doar la chiparoşi.

― Crede-mă, am ajuns să-mi fie, cumva, silă să mă gândesc numai la ceea ce e respingător şi urât. Există şi frumuseţe în lume. Păcat că n-o voi vedea multe veri de acum încolo.. . Încearcă să priveşti lucrurile, puţin, şi din perspectiva mea.

― Mi-e teamă s-o fac, Galilei, deoarece nu pentru asta am venit. Şi n-aş vrea să te las să te amăgeşti.

― Când îmi voi reaminti totul perfect resemnat, atunci, poate, voi renunÅ£a să mă mai apăr. Deocamdată, însă, n-am atins această limi­tă. ÃŽncă mai sunt convins că inima mea are dreptate. Åži, oricum, dacă voi fi “victimă”, se pare că destinul meu e să fiu o victimă discretă. Singurul lucru care mă îngrijorează e că nopÅ£ile mele nu se liniÅŸtesc.

 

 

XVI

 

― Într-o zi, Galilei, pământul se va învârti nu numai cu mormintele noastre, ci şi cu mormintele celor de care ne temem. Ceea ce contează este ce vor ţine minte oamenii

― Şi ce crezi că vor ţine minte despre mine?

― Că ai abjurat, bineînţeles. Că ai retractat un adevăr.

― Există, oare, ceva mai adevărat decât viaţa?

― Constat că ai fi fost un bun sofist…

― Mi-ar plăcea ca lumea să ţină minte adevăratul motiv pentru care am fost arestat de inchizitori şi forţat să abjur. Ei au ştiut ce am vrut să spun susţinând că pământul se învâr­teşte. Au înţeles că, în fapt, puneam în cauză toată ordinea lor.

― Au înţeles şi altceva. Că frica te va cuminţi.

― Aseară mă gândeam că, într-o zi senină, soarele apune frumos până şi pe un câmp însângerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sângele?

― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu eşti de partea celui ucis, vei fi de partea celui care ucide.

― Uneori, mi se pare că diferenÅ£a dintre Nero ÅŸi destin e numai o problemă de termeni… de ce zâmbeÅŸti?

― E a doua oară când pomeneşti numele lui Nero.

― Şi de ce te surprinde?

― Credeam că-mi vei vorbi despre ie­zuiţi, nu despre un nebun din Roma antică.

― Acest nebun e modelul celor care vor o înÅ£elepciune a fricii. Åži pot să-Å£i sporesc mirarea. Mi-ar fi greu să-Å£i explic de ce, dar m-a interesat partea tulbure din istoria Romei antice. E de-a dreptul halucinant ce s-a întâmplat cu împăraÅ£ii romani de după Marc Aureliu… Commodus, care în fiecare dimineaţă înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit ÅŸi el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexan­dru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri ÅŸi avea degetele atât de groase încât purta ca inele brăţările soÅ£iei sale, asasinat de soldaÅ£i, Gordian, de asemenea, Filip Arabul, lovit în cap, Decius, ucis de goÅ£i, Gallus, asasinat de soldaÅ£ii care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare ÅŸi pe acesta. Galienus a avut aceeaÅŸi soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis ÅŸi el. Până la DiocleÅ£ian, tronul Romei a fost un butuc de abator. ÃŽntr-un secol de crime, singurul care a murit în patul lui a fost Tacit, un descendent al istoricului, dar a murit după câteva luni de la suirea pe tron, fiind foarte bătrân…

― Istoria te poate învăţa, uneori, cât de uşor se poate muri.

― Aşa ceva nu cred că se poate învăţa. Faptul nu era pentru mine o noutate, dar m-a şocat să constat că inchizitorii pot să ucidă cu numele lui Dumnezeu pe buze.

― Dumnezeu are, cum să spun?, chipul pe care suntem în stare să i-l dăm. Un aprinzător de ruguri, care-l invocă, va face totdeauna din Dumnezeu o idee sânge­roasă… E ciudat, Galilei, dar lipsa de idei e vinovată de mai puÅ£in sânge decât ideile.

― Când ele au ajuns de aceeaşi parte cu închisorile. Şi cu rugurile. Dar de ce ar fi necesară o credinţă la capătul căreia se află o crimă? Dacă o idee are nevoie de ruguri ca s-o exalte, nu merită să fie trăită.

― Inchiziţia e de altă părere. Ea a şters diferenţa dintre rugăciune şi crimă. În faţa ei poţi urî ca şi cum te-ai ruga.

― Înţelegi, aşadar, de ce m-am temut de ei.

― Înţeleg foarte bine. Dar teama nu scuză orice.

― Ce simplu e s-o spui! Aş fi vrut să te văd viteaz după ce le-ai suportat ochii.

― I-am suportat. E adevărat, nu la tri­bunal.

― Dar unde?

― Eu sunt cineva fără importanţă. Tu eşti Galileo Galilei.

― Inchizitorii nu s-ar fi dat înapoi să dea, prin mine, un exemplu care să arate tuturor cârtitorilor ce riscă ereticii.

― Aşa, au reuşit să dea un exemplu de supunere. Special au organizat un spectacol în care să fii văzut în genunchi După asta, nimeni nu mai putea tăgădui că Inchiziţia e atotputer­nică.

― Pe mine nu mă interesează deloc să fiu un exemplu. Altceva mi-aş dori, dacă ar fi cu putinţă.

― Să nu mai existe tribunale?

― Nu sunt chiar atât de pretenţios. M-aş mulţumi să am vederea zdravănă, să nu trebuiască să mă aplec mereu, ca să aud bine ce spui. Pentru asta aş fi în stare să abjur orice. Din păcate, e imposibil.

― Unii zic că ai o părere proastă despre martiri, că-i socoteşti fanatici.

― Dar ÅŸi eu sunt, poate, în felul meu, un fanatic. Nimeni nu mă va clinti din credinÅ£a că n-am altă viaţă ca să o pot dispre­ţui pe asta, pe care mi-am apărat-o… Åži de ce mă opun unii, tot timpul, pe mine marti­rilor? De ce nu le opun pe cei care i-au constrâns pe martiri să se sacrifice? Nu zice una din cele zece porunci “să nu ucizi”?

― Inchizitorii nu vroiau decât să fii egoist şi pe urmă să-ţi cauţi consolări. Au calculat bine.

― Faptul că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui să deranje­ze pe nimeni

― Nu de frumuseţea verii e vorba, Galilei.

― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în acelaşi punct?

― Ce e, după părerea ta, un eretic?

― Un om singur… Ca mine… Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea prin­tre chiparoÅŸi, deoarece îşi foloseÅŸte mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, aÅŸa ceva InchiziÅ£ia nu poate tolera.

― Dacă ar face-o, şi-ar pregăti singură sfârşitul.

― Te mirai cât de mult preţ pun pe instinctul meu vital. Ei bine, dacă mă înşel, Inchiziţia e de vină, deoarece ea a luat locul morţii, făcându-mă să aflu că iubesc viaţa nu ca în tinereţe, vesel, ci cu deznădejde.

― Eşti un om ciudat, Galilei.

― De ce?

― PrudenÅ£a te-a făcut să te temi de orice, mai puÅ£in de prejudecăţile oamenilor. Din acest punct de vedere, ai aproape un suflet de copil…

 

 

XVIII

 

― Dar asta nu mă ajută să-mi alung unele îndoieli

― Legate de mine?

― Nu, Galilei. Cu ajutorul tău încerc să mă judec pe mine, de fapt. Mă întreb: e de ajuns să nu devii victimă?

― Poate că ÅŸi InchiziÅ£ia are o misiune filosofică în lume…

― E o ironie?

― Doar pe jumătate… problema e dacă trebuie să treci prin iad ca să pori preÅ£ui cu adevărat ce i se opune…

― Adică dacă suntem apţi de fericire fără să fi cunoscut suferinţa, asta vrei să spui?

― Din ce-am visat azi-noapte, conclu­zia, mai ales, m-a pus pe gânduri… Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin îngheÅ£at, doborât de vânt. Stri­gam după ajutor ÅŸi deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Åži pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziÅ£i de mine. Nu e ciudat? Să strigi după ajutor ÅŸi, tocmai de aceea, să vină lupii?

― E, mai ales, trist.

― Aveam o singură soluţie ca să mă apăr. Să-mi înfig unghiile în carne şi să tac.

― Asta îmi aduce aminte că sunt destu­le lucruri despre care nu e uşor să vorbeşti

― Inchiziţia face parte şi ea dintre ele.

― Sunt de aceeaÅŸi părere, Galilei. Altminteri…

― Altminteri?

― Å¢i-aÅŸ fi spus de la început unele lucruri… Dar continuă-Å£i gândul.

― Eu am avut faimă, prieteni de rang înalt, nu mă pot plânge că nu m-am bucurat de favorurile vieÅ£ii. Soarta a fost bună cu mine. Cu toate acestea, acum când sunt aproape orb ÅŸi cu sufletul ars… pentru că ÅŸi umilinÅ£a e un rug… văd mai bine adevăruri peste care, altădată, treceam uÅŸor. Ceea ce am trăit, în ultimii ani, m-a silit să aflu că tocmai ceea ce ne ameninţă ne face mai profunzi. Niciodată n-am iubit pământul mai mult decât după ce InchiziÅ£ia m-a întrebat ce cred despre el.

― Empedocle nu era, deci, naiv. Nu există decât dragoste şi ură.

― Inchiziţia m-a obligat să simt lucruri pe care altfel, poate, nu le-aş fi simţit. Descope­rind teama, am învăţat să iubesc violent ceea ce eram ameninţat să pierd. Mi-au vorbit despre Dumnezeu şi am descoperit astfel cât de mult sunt legat de ceea ce e omenesc. Şi ce e mai omenesc decât să te simţi vulnerabil?

― Chiar şi amărăciunile tale sunt pline de soare.

― Când stăteam îngropat între cărţi, îmi îngăduiam rar luxul de a lenevi în iarba caldă; luxul cel mai puţin costisitor şi cel mai apropiat de taina vieţii într-o zi, m-am dus pe malul mării şi acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri şi când ieşea la suprafaţă deschidea pumnul să vadă ce a izbutit să culeagă. Uneori, nu era decât nisip. Alteori, în acest nisip scânteiau scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafaţă, în lumina zilei, putea să aprecieze ceea ce strângea în pumn.

― E clar că, umilindu-te, Inchiziţia a stârnit în tine un orgoliu diferit de al nostru.

― Altfel mă uit acum la colinele aces­tea, deşi le-am străbătut de atâtea ori. Şi altfel îmi apare şi soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoşilor.

― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ţinem minte.

 

 

XIX

 

― Ana m-a dus iarăşi pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară ÅŸi chiparoÅŸii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colÅ£uri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuÅŸtii roÅŸii.”Aici poÅ£i să fii liniÅŸtit, mi-a zis Ana, oprindu-se. Aici poÅ£i să nu te mai temi. Nu te vor găsi.” “Sigur?” “Åži chiar dacă te-ar găsi, aici n-ar avea lemne să ridice un rug. N-au decât să te ameninÅ£e. Nu ÅŸi-ar putea pune în aplicare ameninÅ£area.” Soarele ardea orbitor deasupra capetelor noastre. Piatra strălucea ca o oglindă ÅŸi, dacă o atingeai cu degetele, te frigea. Ana mi-a repetat: “Aici poÅ£i să fii liniÅŸtit”. M-am uitat în jur.”Dar e prea multă singurăta­te… Nu pentru asta am abjurat eu…” “Cum vrei, a zis Ana, cu o voce în care nu simÅ£eam nici aprobare, nici reproÅŸ. Cum vrei… Aici ai fi reuÅŸit să uiÅ£i totul.”

 

 

XX

 

― Şi totuşi, eşti îmbibat de singurătate, Galilei.

― Sunt ca o pasăre trezită din somn, care ţipă când răsare soarele şi o orbeşte.

― Te prefaci că nu pricepi ce vreau să spun. Te ascunzi mereu în vorbe care evită ceea ce nu-ţi place.

― Nu evit nimic Te înşeli. Încerc doar să-mi limpezesc amintirile.

― Cu toate acestea nu le opui decât clipa.

― Şi ce altceva aş mai putea să le opun acum?

― Ideile în care ai crezut. Pământul se învârteşte în continuare.

― Nu sunt atât de orgolios încât să-mi închipui că mai interesează pe cineva ce cred eu.

― În această lumină numai singurătatea te ameninţă, Galilei.

― Nu crezi că eu ÅŸtiu mai bine ce anume mă ameninţă? ÃŽntr-o zi, lumina curgea pe arbori, aerul era alb, mă îmbăta, iar eu mă simÅ£eam uÅŸor, fără nici o amintire ÅŸi fără nici o teamă. Undeva, în apropiere, am zărit doi necu­noscuÅ£i trântiÅ£i în iarbă, care discutau. Unul se juca într-una cu un fir de iarbă. Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înÅ£eles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul său de iarbă: “Uneori, nu ÅŸtim să preÅ£uim ce ni se întâmplă firesc. ÃŽnchipuie-Å£i că eÅŸti blestemat să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea…”

 

 

XXI

 

― Pe urmă, am auzit foÅŸnind un chiparos… Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Åži o voce uÅŸor răguÅŸită mi-a spus cu blândeÅ£e: “LiniÅŸteÅŸte-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute…” “AÅŸa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine”…”Rămân, a ÅŸoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comu­nă.” Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înÅ£eles. Dar, peste putină vreme, eram iarăşi singur. Åži mă gândeam că acum singurăta­tea mea devenise aproape destin.

― Te obsedează, vezi, singurătatea.

― Şi ce-ar trebui să fac?

― S-o împarţi cu cineva. S-o împarţi cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul.

― Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e liniştea.

― Impresia mea e că doreşti mai mult.

― Åži nu există o liniÅŸte care să poată fi râvnită? Chiar dacă o voi împărÅ£i cu arborii, cu pietrele ÅŸi cu cerul… Nici arborii, nici pietrele ÅŸi nici cerul nu m-au ofensat niciodată. Aici nu m-a ameninÅ£at nimeni ÅŸi nu m-a silit să cred altceva decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec ÅŸi beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii ÅŸi păsările. Odinioară, umblam prin aceleaÅŸi locuri ÅŸi nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era o colină, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele său. ÃŽncă nici unul dintre aceste lucruri nu însemna viaţă, dragoste, trecut sau speranţă. Acum, tot ce întâlnesc îmi vorbeÅŸte despre ceea ce port în mine. Dar îmi vorbeÅŸte într-un fel care nu mă constrânge, chiar atunci când nu sunt altceva decât un om urmărit de un rug, cum zicea Ana. Uneori, găsesc în iarbă urme negre de foc. ÃŽn prima clipă, mi se face greaţă, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de InchiziÅ£ie ÅŸi nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul ÅŸi amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu ÅŸi încerc să mă culc. Ziua n-am vise ÅŸi mă pot odihni. ÃŽntr-o zi, când am deschis ochii, am zărit un ÅŸarpe în iarbă. L-am gonit ÅŸi n-a fost nici o problemă. Aici, totul se rezolvă firesc, ÅŸi chiar fericirea poartă un nume simplu. Ca timpul. Sau ca moartea. Iar vara nu face decât să deÅŸtepte în mine toate dorinÅ£ele ÅŸi regretele. Sunt aproape ca Oedip. SuferinÅ£a m-a învăţat să fiu liber.

― Mă tem că te voi dezamăgi, şi-ţi voi spune ceva foarte neplăcut. Sufletul tău de copil nu-mi va ierta, poate, cruzimea, dar nu găsesc alte vorbe decât cele pe care le-am gândit ascultându-te. Rugul şi-a îndeplinit rolul, Galilei, iar Inchiziţia şi-a atins scopul, dacă singurătatea ta seamănă, într-adevăr, cu a plantelor.

― Fii mai clar.

― Scopul Inchiziţiei nu era, neapărat, acela de a te omorî, ci de a stârni în tine o teamă care să te aducă în situaţia de a te compara cu plantele. Scopul Inchiziţiei era să te prefacă în plantă, Galilei. Cenuşa lasă urme şi compromite, în vreme ce planta trece neobservată. Şi nu eşti prea departe de acest destin. Deocamdată, ceea ce te împiedică e memoria ta. Roagă-te să nu uiţi ce s-a întâmplat.

 

 

XXII

 

― Aşadar, tot eu sunt vinovat?

― Vina ta, Galilei, nu e numai aceea de a fi abjurat.

― Ce păcate îmi mai atribuie lumea?

― Nu te-ai opus în nici un fel filosofiei inchizitorilor. Nu le-ai opus o altă morală.

― Dar filosofia lor este rugul. Eu m-am împotrivit rugului.

― Dezvinovăţindu-te.

― Şi ce trebuia să fac?

― Să conteÅŸti rugul ca mod de a gândi. Dacă Roma s-a umplut de cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat raÅ£iunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un împărat să ceară senatorilor să-i sărute picioarele ÅŸi să-i aleagă calul consul. Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum îi stătea cuiva capul pe umeri, să omoare… Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma?

― Caligula a fost înjunghiat.

― Crima nu ţine locul unei morale cu ajutorul căreia să poţi lupta, real, împotriva altor crime.

― Eu nu ştiu să lupt împotriva crimei. Nu suport sângele.

― Dar trebuie să suporţi adevărul. Şi consecinţele adevărului, Galilei.

― A câta oară să-ţi spun că prefer adevă­rurile care mă ajută să trăiesc? Aşa mă simt împăcat cu lumea.

― Cu lumea, Galilei, dar nu cu cei a căror gândire ucide.

― După ce omenirea l-a descoperit pe Dumnezeu, a răstignit un om ca să-i dea o morală cerului.

― Nu la cer mă gândeam, ci la faptul că orice inchiziţie reprezintă o anomalie căreia trebuie să-i opunem o idee, un adevăr, nu numai singurătatea.

― Nu pot să cred că adevărul ne învaţă, exclusiv, să suferim. Câtă vreme trăiesc şi sunt în stare să urăsc rugurile, voi socoti că am făcut ceea ce era necesar.

― Nu era numai viaţa ta în balanţă acolo. N-ar trebui să neglijezi asta.

― Dar numai viaÅ£a mea era în pericol… Dovadă ce am ajuns să visez… Un individ care avea un cap lunguieÅ£, pe care ÅŸi-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughiÅ£uri. “Bine, Galilei, abjură ÅŸi vei fi liber”… După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Åži, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui ÅŸi am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos ÅŸi tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat ÅŸi am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de acelaÅŸi zid. Am mers până mi-am însângerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitându-mă la măslinii ÅŸi chiparoÅŸii care se clăti­nau umbroÅŸi, dincolo de zid, ÅŸi, deodată, am observat că acest zid se înălÅ£a puÅ£in înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri tot timpul de inchizitorii care mă judecaseră. Cel cu capul lunguieÅ£ mi-a strigat peste zid: “Nu mai alerga, Galilei. Până să ajungi tu la capătul zidului, întreg pământul va fi încercuit. Dar noi te lăsăm liber, nu vei fi închis între aceste ziduri.” Åži iarăşi începu să râdă cu sughiÅ£uri, după care i-am auzit din nou glăsui: “Nu eÅŸti curios, Galilei, să ÅŸtii ce cântă sclavii care ridică în calea ta acest zid?” ÃŽntr-adevăr, se auzea un cântec trist, pe care-l crezusem un geamăt al vântului. Nu cân­tau decât aceleaÅŸi cuvinte, repetate ca o obsesie, într-un fel chinuit ÅŸi monoton: “Pământul nu se învârteÅŸte, Pământul nu se învârteÅŸte”… Apoi au tăcut. “Gata, Galilei, am auzit vocea ascuÅ£ită a inchizitorului, acum zidul a fost închis. De-acum nu te va mai tulbura nimeni în deÅŸertul tău”…

― Am avut dreptate, deci, scopul Inchi­ziÅ£iei nu era neapărat acela de a te omorî, ci să rămâi singur…

 

 

XXIII

 

― Pe acelaÅŸi inchizitor l-am visat, mai târziu, în Roma, înveÅŸmântat în toga lui Nero. Stătea în faÅ£a unei oglinzi ÅŸi vorbea La început, am crezut că discuta cu cineva din spatele lui. Apoi, mi-am dat seama că în încăpere nu mai era nimeni. Vorbea privindu-se ÅŸi făcând pauze în care mângâia blana unui câine uriaÅŸ aÅŸezat la picioarele lui: “Ucid pentru că acesta e unicul lucru care-mi dă un sens. Destinul meu e să nu fiu înÅ£eles decât dacă am mâinile mânjite de sânge… dacă nu cunosc mila ÅŸi sunt foarte singur… Căci pe buzele celor care îmi vorbesc, observ mereu cum tremură frica ÅŸi ura. Åži atunci creÅŸte în mine nevoia de-a lovi. ÃŽncerc să-mi umplu singurătatea cu sânge ÅŸi cadavre. Dar nimeni nu bănuieÅŸte cât sunt de nefericit… O singură iubire dezinteresată m-ar scuti, poate, de atâtea crime. Ea mi-ar da tot ce obÅ£in săturând fiarele din Colosseum… Dar, unde mă întorc, nu văd decât inÅŸi care, cum le vorbeÅŸti despre moarte, devin palizi ÅŸi îşi reneagă convingerile în chipul cel mai dez­gustător.” ÃŽn clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanÅ£uri, cu încheieturile mâinilor ÅŸi cu gleznele umflate ÅŸi pline de sânge . ÃŽmpăratul s-a întors plictisit ÅŸi aÅŸtep­ta. Apoi, a început să dea semne de iritare. “UmileÅŸte-te mai repede, sunt grăbit”, porunci el. Dar celălalt tăcea. “EÅŸti condamnat la moarte”, strigă Nero. Omul din lanÅ£uri rămase calm. Slujitorii începură să-l târască spre ie­şire. “StaÅ£i”, porunci împăratul. Åži, cu o enervare nedumerită, se adresă victimei: “Cum te cheamă?” Cel condamnat la moarte a izbuc­nit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: “Mă cheamă Galileo Galilei.”

― Înţeleg că ţi-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis.

― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să şovăi?

― E ceea ce aÅŸ vrea să aflu ÅŸi eu, Galilei… Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana.

 

 

XXIV

 

― Aştept în flecare noapte să-i aud vocea puţin răguşită şi sunt din ce în ce mai convins că ascunde o taină.

― Ca tine, Galilei.

― Taina mea o cunoaşte toată lumea.

― Până la un punct.

― ÃŽn loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: “Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiÅ£i” Am mers prin pădurea de pini ÅŸi ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolÅ£it în minte. Nu cumva voia să dea drumul ÅŸerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre uÅŸa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru ÅŸi, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit faÅ£a de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum ÅŸerpii lingeau niÅŸte picături de sânge de pe podea. “Grija noastră, m-a lămurit, în ÅŸoaptă, inchizito­rul, a fost să-Å£i dăm amintiri legate de noi, Galilei. Åžtiam că pe urmă le vei hrăni singur…” Am fugit de acolo ÅŸi m-am ascuns într-o văgă­ună unde nu pătrunde nimeni. Credeam că în ea voi învăţa să fiu ca un chiparos. Stăteam nemiÅŸcat, aproape fără să respir. La un moment dat, nu se mai auzea nimic în afară de ceea ce era firesc într-o pădure. Dar a fost de ajuns să văd creasta muntelui, la ceasul când asfinÅ£ea soarele. Culmea ardea. Åži, în loc să mă gândesc că se făcea noapte, m-am gândit la ruguri…

 

 

XXV

 

― Mă îngrijorează tot mai mult nopţile tale.

― Crezi că pe mine nu? Åži încă nu cunoÅŸti totul… Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung ÅŸi matern, pentru ca, în clipa când din ele ieÅŸeau puii, să-i omoare cu ciocul ÅŸi să reia totul de la început… Când n-am mai suportat, am vrut s-o ucid. ÃŽn loc să fugă, se uita la mine ÅŸi aÅŸtepta. Era atâta tristeÅ£e în cruzi­mea ei, încât mi s-a făcut milă ÅŸi am vrut s-o mângâi. Abia atunci ÅŸi-a deschis aripile ÅŸi a dispărut. “Biata pasăre, mi-a zis Ana, e disperată că nu-ÅŸi poate iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună…”

 

 

XXVI

 

― Åži, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconÅŸtientul meu, mai pot să-Å£i povestesc… Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur… Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchizi­ţie ÅŸi eram azvârlit într-o carceră unde aÅŸteptam să mi se comunice în timpul nopÅ£ii sentinÅ£a. Auzeam paÅŸii care se apropiau de celula mea ÅŸi care puteau aduce viaÅ£a sau rugul. Stam la pândă în spatele uÅŸii ca o fiară, paÅŸii sunau din ce în ce mai tare pe piatră ÅŸi nu ÅŸtiam ce chip avea adevărul care se apropia de mine prin întuneric. ÃŽn acest timp, cetatea dormea tăcută în jurul închiso­rii ÅŸi mă gândeam cum se legănau chiparoÅŸii plini de vânt. PaÅŸii continuau să se audă tot mai clar. Sângele îmi înnebunise ÅŸi era plin de o singură întrebare. Toate vorbele care s-au spus de la începutul lumii nu mai aveau nici o importanţă… Uitasem de teoriile mele, nu mai exista nimic altceva în mine decât acea spaimă care aÅŸtepta ca, din clipă în clipă, să se deschidă uÅŸa. Cine n-a trăit o asemenea încordare greu de îndurat nu mă poate judeca. Pentru că sunt lucruri pe care le poÅ£i judeca doar dacă le-ai simÅ£it în carnea ta, cu nervii tăi…

 

 

XXVII

 

― A fost o vreme când toate acestea nu mă priveau. Atunci, aÅŸ fi zis că numai un nebun îşi poate umple somnul cu monÅŸtri InchiziÅ£ia a sfâşiat, însă, în mine ce era minciună plăcută… Nu ÅŸtiu dacă ai auzit că am chemat odată profesori ÅŸi studenÅ£i să asiste la o demonstraÅ£ie pe care am făcut-o în turnul înclinat din Pisa. M-am suit în vârf ÅŸi am dat drumul mai multor obiecte de dimensiuni diferite. Vroiam să le arăt cum e cu viteza de cădere. Pe atunci, eram gata să mă înfrunt cu oricine. Acum sunt bătrân ÅŸi putred de amintiri…

― Dar tu iubeai ceea ce începe, Galilei.

― Şi acum cred că într-un început e multă frumuseţe. Dar am ajuns să nu mă mai consider scopul timpului. Ştiu foarte bine că aceste râuri vor curge la fel, sau poate mai fru­mos, şi după moartea mea; vor veni alte veri care vor coace alte fructe, numai că mâna mea nu va mai fi să le culeagă.

― Le vor culege alţii.

― Îi invidiez de pe acum.

― Şi alţii te-au invidiat pe tine. E o lege a vieţii.

― ÃŽnÅ£eleg. Dar aceasta nu reduce cu nimic tristeÅ£ea mea la gândul că, într-o zi, nu vom mai umbla ca acum. Mă uit la aceste coline aurii, cu o lumină rămasă parcă din tinereÅ£ea mea, în zare se văd acoperiÅŸuri roÅŸii ÅŸi ziduri secetoase de biserică, priveÅŸte… ÃŽn cele mai multe din aceste locuri am fost, am amintiri, am murit parÅ£ial în ele, fără să ÅŸtiu… Unii ar vrea să ne convingă de faptul că singura raÅ£iune a acestei lumi ar fi să ne recunoaÅŸtem păcatul, dar păcatul meu tocmai acesta e că nu mi-e ruÅŸine să mă simt păcătos. Fără pământ, cerul nu mai preÅ£uieÅŸte nimic. Sunt convins de asta, aÅŸa cum eram încredinÅ£at, în somn, că având puÅ£ină apă voi avea totul. Era o arÅŸiţă cumplită care usca iarba ÅŸi o înroÅŸea, făcea ca frunzele arbori­lor să capete gust de cenuşă, iar animalele să înnebunească de sete. Izvoarele secau în pă­mânt, pământul crăpa, pe cer nu era nici un nor ÅŸi nici o speranţă de ploaie, aerul dogorea ÅŸi, din loc în loc, de prea multă uscăciune, izbucneau incendii care pustiau ceea ce mai rămăsese. Mi-am dat seama după îmbrăcămintea unor oameni care, ceva mai departe de locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. ÃŽnainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol ÅŸi m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Åži atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău ÅŸi frică un dulău roÅŸcat ÅŸi mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roÅŸcat pentru a alunga demonii sece­tei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins ÅŸi sacrificat. Am început să ocolesc aÅŸezările oamenilor, ducându-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de sete ÅŸi atunci am ieÅŸit să caut apă. NiÅŸte trecători m-au zărit, au fugit după mine, aruncând cu pietre să mă lovească ÅŸi să mă doboare, dar, din fericire, exista acolo, în apro­piere, un mărăciniÅŸ în care m-am ascuns. L-am auzit totuÅŸi pe unul dintre cei care fugiseră după mine zicând celorlalÅ£i: “Până la urmă nu scapă dulăul ăsta. Destinul lui e focul. N-aÅ£i văzut ce roÅŸcat era?”

― Eşti mai complicat decât credeam, Galilei.

― Eu mă străduiesc să simplific. Uneori, aş vrea să golesc zilele şi orele de orice evenimente, să devin un obiect.

― Sunt, într-adevăr, momente când în vorbele tale simt o renunţare.

― Din păcate, nu prea reuşesc.

― Ţi-ai format o morală care justifică tot ce se întâmplă imediat.

― În timp ce Ecleziastul spune că această lume e o vale a plângerii, eu nu-mi do­resc decât să rătăcesc prin ea şi găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecaţi în paradis.

― Afirmi lucruri periculoase.

― Cu atât mai bine. Totul e să compari.

― Ce anume?

― Îndrăznelile mele şi spaimele mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunţi rugul?

― Nu ştiu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alţii ceea ce vrem să combatem în noi.

 

 

XXVIII

 

― Am vorbit despre Nero şi m-am visat Nero.

― Ai şi ucis, Galilei?

― Le Å£ineam un discurs romanilor, înainte de a da foc Romei. Ei mă ascultau împietriÅ£i. “Mă uit cu scârbă la voi ca la niÅŸte ÅŸobolani ÅŸi mă gândesc cum veÅ£i arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercaÅ£i să scăpaÅ£i. Am pus străji la marginea cetăţii ÅŸi cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toÅ£i ca pe niÅŸte miei puÅŸi la frigare. MeritaÅ£i asta. Åži în zadar încercaÅ£i să vă guduraÅ£i la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveÅ£i curajul nici măcar să vă uitaÅ£i în ochii mei de teamă să nu vă citesc gândurile. Dacă aÅ£i fi încercat să mă ucideÅ£i, v-aÅŸ fi prins ÅŸi v-aÅŸ fi condamnat la moarte, dar, cel puÅ£in, v-aÅŸ fi respectat. Åži, cu o clipă înainte de a vă arunca fiarelor sau chiar în clipa când aÅ£i fi fost sfâşiaÅ£i în arenă ÅŸi sângele vostru ar fi udat nisipul, v-aÅŸ fi iertat. AÅŸa, veÅ£i muri dispreÅ£uiÅ£i. Nu meritaÅ£i decât dispreÅ£. De aceea, după ce Roma va arde până la temelii, voi porunci să fie adunată cenuÅŸa ÅŸi aruncată în Tibru, ca un lucru ruÅŸinos. Nici măcar cenuÅŸa nu merită să rămână după voi…” Pe urmă, am decapitat statuile câtorva zei, aÅŸezând pe ele chipul meu, ÅŸi am omorât, niÅŸte senatori, din plictiseală, zicând: “Cel mai puternic ucide. Åži, pentru că este cel mai puter­nic, nu spune: am ucis, ci: am învins.”

― Inchiziţia gândeşte la fel.

― Dimineaţa am rămas multă vreme cu ochii în tavan, întrebându-mă: ce mă aşteaptă în nopţile următoare?

― Poate că ţi-ai pierdut cu totul credinţa în oameni, Galilei.

― ÃŽn unii oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viaÅ£a mea…

― Ştiai, Galilei, că Ignaţiu de Loyola a râvnit întâi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Şi, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar şi şchiop.

― Şi ce demonstrează asta?

― Că pentru unii, realmente, pământul nu se învârteşte.

 

 

XXIX

 

― Aseară, umblam prin pădure, era liniÅŸte, ÅŸi cerul adânc, ars de stele, pe urmă, am aÅ£ipit ÅŸi am auzit un glas. “Tu trebuia să alegi între rug ÅŸi dispreÅ£. Åži ai ales dispreÅ£ul. Ai preferat să fii dispreÅ£uit decât să fii respectat ca martir.” “Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliÅ£i să aleagă ÅŸi cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliÅ£i să aleagă pot preÅ£ui cu adevărat viaÅ£a.” Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încât n-am mai auzit nimic

― Nefericirea, Galilei, e provocată şi de faptul că nu folosim un limbaj simplu.

― Mă tem că e greu să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparţin vieţii. Stând aici şi simţind în nari mirosul de iarbă coaptă, mă gândesc ca nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui Niciodată nu poţi spune: am încercat totul. Întotdeauna îţi mai rămâne ceva de încercat. Pasiunea mea pentru lumină e protestul unui om aproape orb. Totul e foarte simplu. La fel ca dezgustul pe care mi-l provoacă inchizitorii.

― Galilei, pot să te rog să-mi explici ceva?

― Ce anume?

― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziţiei. Sau ai putea să nutreşti alte bănu­ieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reţii figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea?

― Cauzele ar fi multe. Poate că demo­nul polemicii nu m-a părăsit nici în situaţia în care mă aflu. Poate că, după lunga muţenie ce mi-a fost impusă, simt nevoia să vorbesc. Poate că nu sunt, totuşi, atât de înzestrat pentru singurătate. Dar cred că răspunsul cel mai sincer e: sunt egoist. Poate, n-am curajul să-mi pun singur unele întrebări. Prefer să le aud formula­te de altul. Aşa, mă voi limpezi mai uşor. Cu toate că nu ştiu la ce-mi mai serveşte asta. Timpul care-mi mai rămâne de trăit s-ar cuveni să-l folosesc doar pentru a scăpa de coşmaruri.

 

 

XXX

 

― Uitasem cine sunt, ÅŸi m-am pomenit în faÅ£a unei clădiri de care toată lumea se ferea, iar eu nu înÅ£elegeam de ce. Cineva a ieÅŸit de acolo cu un maldăr de lemne pe care mi le-a pus în braÅ£e, spunându-mi să le duc într-o piaţă din apropiere. M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Åži, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieÅ£ei o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci ÅŸi un ÅŸarpe care ardea ca o lumânare m-a muş­cat. ÃŽn aceeaÅŸi clipă, mi-am dat seama că statuia înfăţiÅŸa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de ruÅŸine, încât m-am furiÅŸat pe lângă ziduri până am ieÅŸit afară din cetate. Atunci am auzit paÅŸi în spate. Am bănuit cine era ÅŸi, fără să mă întorc, i-am reproÅŸat: “Ai văzut ce se întâmplă dacă te ascult ÅŸi uit?” Tăcerea se prelungea ÅŸi am crezut că plecase. Gând i-am auzit din nou glasul, era la fel de blând ca de obicei, dar mai răguÅŸit ÅŸi mai trist: “Nu eu te-am împins să faci asta, Galilei. Åži nu despre asta Å£i-am vorbit . ÃŽntr-o zi, vei înÅ£elege.”

― Uneori, am impresia, Galilei, că pentru rine pământul a rămas nemişcat la ziua când te-ai temut pentru viaţa ta. Ai observat şi tu, cu siguranţă, ce cruzime are cerul când e inuman de frumos deasupra mormintelor. Atunci, îţi vine să întrebi revoltat. Dacă soarele continuă să strălucească şi iarba să se umple de fiori, de ce mor cei pe care-i iubim?

― S-ar zice că revolta ta nu e abstractă.

― Nu e. Într-un fel, şi ea m-a adus aici.

― Crede-mă, nu ştiu ce să-ţi răspund. Doar Dumnezeu cunoaşte această taină. Poate că e şi vina noastră . În vreme ce animalele se mărginesc să trăiască, noi ne pierdem vremea cu eternitatea, deşi suntem singurii care ştim că nimic nu durează.

― Am auzit, totuşi, de oameni care mor foarte simplu. Suspină şi închid ochii.

― Am auzit şi eu. Se spune că sunt înţelepţi Se poate. Eu nu sunt. Moartea mi se pare şi acum un mister respingător. Dar ca să înţelegem mai bine unele lucruri, trebuie, poa­te, să fim mai întâi vinovaţi.

 

 

XXXI

 

― Poate, eşti convins că tot ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple.

― Altminteri, nu s-ar fi întâmplat, nu crezi?

― Depinde ai cui urmaşi suntem. Ai lui Cain sau ai lui Abel. Poate, e şi aici un destin, Galilei.

― Din păcate, sunt cam mulţi procurori pe lume. Prea mulţi. Cum încerci să te explici, ridică piatra. Şi te lovesc înainte de a auzi ce spui. Asta îi face fericiţi. Pentru ei e un merit să acuze, să jignească, să-şi arate dezaprobarea. Ştii ce am înţeles în ultimii ani? Că mizantropia nu se poate învăţa departe de oameni.

― Nu cumva ai devenit mizantrop?

― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Şi e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli.

― E grav ce-mi spui.

― Când mă plimb aici, printre chipa­roÅŸi, nu-mi trezeÅŸte nici o amărăciune porunca: “IubeÅŸte pe aproapele tău”. Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni ÅŸi uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoli­ile se calmează.

― Dar amintirile de la Inchiziţie, nu.

― Când nu mă mai gândesc la procu­rori, până şi aceste amintiri aţipesc, toropite de soare. Ca şopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate.

― Îţi atrag atenţia că asta e o soluţie pentru sfinţi şi rataţi.

― În categoria rataţilor aş putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente.

― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfinţenia.

― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârşit, cine eşti?

 

 

XXXII

 

― Să lăsăm, deocamdată, asta. Mai bine spune-mi dacă a reapărut, în visele tale, Ana.

― Nu tocmai

― Cum adică “nu tocmai”?

― Săpam la rădăcina unui chiparos. Făcusem o groapă mare, fără să ÅŸtiu ce caut. Deodată, am simÅ£it ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte ÅŸi în faÅ£a mea strălucea o lădiţă de aur. Nu era încuiată. Am ridicat capacul. ÃŽnlăuntru se găsea un manuscris într-o limbă pe care n-o cunoÅŸteam. ÃŽn timp ce-l răsfo­iam ÅŸi încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: “Galilei, acest manuscris nu trebuia să vadă lumina soarelui decât într-un loc anume. E Iliada, pe care o purta el în lădiÅ£a de aur.” Åži imediat s-a ÅŸters totul!…

 

 

XXXIII

 

― Pe urmă te-am întâlnit şi ţi-am spus că există oameni a căror glorie a ieşit din suferin­ţă, însă aceasta nu justifică suferinţa.

― Am auzit păreri că adevărata operă a lui Giordano Bruno nu sunt scrierile sale în lati­nă, ci orgoliul cu care a sfidat Inchiziţia.

― Cine spune asta?

― Lumea. Şi tot ea spune că acel rug va influenţa istoria omenirii mai mult decât o bibliotecă întreagă. De altfel, ca şi moartea lui Socrate.

― Dar de ce trebuia ca ei să moară aşa cum au murit?

― Nimeni nu spune: era necesar să moară, ci: n-au murit zadarnic.

― E o chestiune de vorbe.

― Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot.

― Un rug e monstruos oricum.

― Da, Galilei, însă poate fi şi monstruos şi inutil.

― Nu e oare un curaj şi mai mare să trăieşti şi să suferi decât să arzi pe un rug? Deşi istoria îi reţine pe cei care au ars şi îi ignoră pe cei care au înfruntat viaţa.

― Dacă ar fi să mă iau după ce spui, cei nedreptăţiţi sunt cei care şi-au îngrijit rănile.

― Tu ştii bine că am dreptate.

― Tocmai că nu sunt convins, Galilei. Moartea lui Socrate ne-a învăţat, poate, mai mult decât filosofia lui. Şi aminteşte-ţi ce s-a întâmplat imediat după aceea. Cadavrul nu era încă înmormântat când Atena se revolta împotriva celor care provocaseră procesul şi condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să dea un lemn celor trei acuzatori ca să-şi aprindă focurile. Meletus a fost lapidat. Anitus exilat. Dovadă că prin moartea lui Socrate adversarii săi n-au obţi­nut decât să grăbească nemurirea operei.

― Dar poate că sunt martiri care, în ultima clipă, ar fi preferat să fie nişte anonimi fericiţi.

― Ei şi-au urmat calea lor. Şi nu putem abjura totul.

― Pentru mine lucrurile sunt mai sim­ple. De o parte Inchiziţia, de cealaltă soarele care încălzeşte aceste coline şi pe noi. Vreau să mă bucur mai departe ascultând cum freamătă chiparoşii. E oare o vină atât de mare bucuria mea? Trebuie, neaparat, să mi-o reproşaţi? Nu se poate, oare, altfel?

― FireÅŸte că se poate, Galilei. ÃŽnsă aici e vorba de faptul că InchiziÅ£ia trebuie refuzată ÅŸi uneori nu există alt mijloc de a o refuza decât plătind preÅ£ul cel mai mare. Criton îi spunea, la închisoare, lui Socrate: “Mori pe nedrept”. La care, Socrate i-a răspuns: “Dacă n-aÅŸ face-o, aÅŸ merita-o.”

― Eu îl invidiez pe Sisif. Mi-aş dori să fiu condamnat să urc mereu aceste coline.

― Atunci de ce-ţi mai pasă ce zic alţii despre ce s-a întâmplat?

― Poate, n-ar mai trebui să-mi pese. Am de furcă, de ajuns, cu mine. Un inchizitor m-a invitat politicos să dau foc unui rug. “Ca să ne dovedeÅŸti că ai abjurat din toată inima, Galilei. Nu te teme, pe rug nu e decât un om închipuit din paie, o păpuşă…”

― Când ai visat asta?

― N-are importanţă… Mai devreme stăteam sub un măr sălbatic. Mâncam fructele acriÅŸoare, scuturate prin iarbă, ÅŸi mă minunam cum tremura aerul din pricina căldurii. ÃŽntr-un asemenea ceas, nu mai simt nevoia să mi se dovedească nimic.

 

 

XXXIV

 

― Galilei, cine nu crede în necesitatea adevărului sfârşeşte prin a le cere şi altora acelaşi lucru. O lume incapabilă de martiri e o lume incapabilă să apere adevărul. Aici e problema. Nu dacă tu ai fost sau n-ai fost martir. Ci dacă erai în stare să fii. Adică, dacă erai în stare să susţii, cu orice preţ, adevărul unei idei în care crezi.

― Eu continui să fiu convins că nu există un eşec mai grav decât moartea.

― Ba da. O viaţă din care lipseşte o credinţă.

― Pentru Dumnezeu, dar eu cred cu toată fiinţa mea în faptul că trăiesc! Bătrân, aproape cu un picior în groapă, nu pot să ascult vorbe mari despre eroismul de a muri fără să-mi fie milă de cei care le proferă . Înseamnă că n-au ajuns să afle ce mister minunat e să exişti, să te bucuri că e soare, că e vară. Vreţi gloria obţinu­tă pe rug? N-aveţi decât să jinduiţi după ea. Pentru mine, gloria e ca ziua aceasta.

― Care va apune în curând.

― Lumea ar fi plâns, probabil, un Galilei prefăcut în cenuşă . ÃŽn schimb, unul viu o irită. De ce dacă a fost atât de aproape de rug nu s-a urcat pe el? De ce se bucură ÅŸi cutreieră colinele când i s-a oferit ÅŸansa să fie martir? De ce a crezut că e mai important pentru el să nu fie victimă când pentru asta făcuse totul ÅŸi doar în ultima clipă s-a răzgândit ÅŸi a preferat să trăiască? Nu mai lipsea decât să-ÅŸi scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. PuÅ£ină indiferenţă ÅŸi ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce trebuia tocmai atunci să dea înapoi? Avea gloria la îndemână ÅŸi a risipit-o în schimbul unor ani, câţi mai are de trăit. ObiÅŸnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, fireÅŸte, de mirosul de carne arsă. Dar, datorită acestui fapt, lumea a pierdut un sfânt…

―… ÅŸi a câştigat un om, vrei să spui.

― Argumentul care mi-a lipsit era, deci, cenuşa. Atunci, nimeni nu mai avea ce să-mi reproşeze.

― Oare ai fi putut să-i spui cuiva, care s-a decis să plătească orice preţ pentru ideile sale, că face o prostie?

― Nu.

― I-ai putea demonstra că moartea lui nu va schimba nimic?

― Nu. Sunt lucruri pe care fiecare le decide singur. Eu nu ţin să judec pe nimeni.

― Nici să fii judecat.

― Judecătorii mei actuali se aşteptau, nu-i aşa?, să nu-mi pese de ameninţări După aceea m-ar fi putut da ca exemplu. Dar eu nu m-am gândit, mai recunosc o dată, decât la viaţa mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viaţa mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiţi că trăiesc?

― Sunt dezamăgiÅ£i că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: “ÃŽn al ÅŸaptezece­lea an al vieÅ£ii mele, abjur, blestem ÅŸi detest eroarea ÅŸi erezia miÅŸcării pământului”.

― Exact.

― Şi ai făcut-o în genunchi.

― Aşa mi-au impus.

― Şi ai consimţit.

― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înţe­legeţi asta voi care n-aţi riscat nimic? Nu-mi iertaţi mie că mi-a fost frică. Trebuia, neapă­rat, să mă comport eroic pentru a fi vrednic de compasiunea voastră. Recunoaşte că aşa e. De ce taci? Mulţumesc, n-am nevoie de compa­siunea nimănui. Viaţa mea e viaţa mea. Şi n-am pus pe nimeni în pericol refuzând să mor.

― Te-ai înfuriat, linişteşte-te.

― Mi-e silă, află, de cei care cer lumii să producă martiri pentru ca ei să-şi poată satisface, prin alţii, nevoia de eroism.

― În cazul meu, nu e vorba de asta. Te vei convinge.

― Dar sunt destui care asta vor. Spune, e vina mea că există Inchiziţie pe lume?

― Nu.

― Atunci, scutiţi-mă de mila voastră dispreţuitoare.

 

 

XXXV

 

― Poate, ar trebui să renunÅ£, Galilei, să-Å£i spun mai departe ce cred. ÃŽncep să te irit, îmi dau seama. Åži n-aÅŸ vrea să mă aÅŸezi printre “procurorii”, cum îi numeÅŸti tu, care-Å£i amărăsc bătrâneÅ£ea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îţi spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine ceva care, în acelaÅŸi timp, mă desparte. Åži eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigenÅ£a mea, Å£i-am lăsat, poate, impresia că am o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viaÅ£a mai are ÅŸi alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitându-mă cum se lumi­nează silueta funerară a chiparoÅŸilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire ÅŸi disperare, ca să folosesc ÅŸi eu cuvin­tele tale. La tine, mi-am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării ÅŸi, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopÅ£ile tale, reuÅŸeÅŸte să-Å£i dea o oarecare mângâiere. La mine, lucrurile stau pe dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat ÅŸi m-a lăsat pustiu, descoperit, în situaÅ£ia de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu ÅŸtiu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări ÅŸi, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. ÃŽncerc să mă dumiresc, ascultându-te, ce mai poate aÅŸtepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai impor­tant…

― Ce crezi că am pierdut eu? Preţuirea oamenilor care m-ar fi vrut erou?

― Nu, nu asta. Vezi, Galilei, tu nu eşti oricine. Numele tău e cunoscut şi în alte ţări. Dumnezeu te-a înzestrat cu daruri pe care le-a refuzat altora. Oamenii au aşteptat, de aceea, de la tine mai mult decât au cerut de la ei. Trebuie să înţelegi asta. Voiau să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Şi nu-ţi ascund că eu însumi sunt în aceeaşi situaţie. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziţiei. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o.

― Cum?

― N-are importanţă. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărgi­nit să cârtesc în şoaptă şi unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Şi tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiţii. M-au încântat inteli­genţa şi verbul tău muşcător. Mă simţeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilinţele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe şi agil ca un tigru. Ştiai să faci o plecăciune în aşa fel încât toată lumea să priceapă că-ţi băteai joc de ei şi că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta cu iezuiţii a fost un spectacol extra­ordinar de inteligenţă şi de vanitate. I-ai silit să-şi muşte buzele, încercând să-ţi facă fată. Probabil, au fost mulţi, atunci, care au simţit ce am simţit şi eu: o uriaşă recunoştinţă că există oameni ca tine care dovedeau că Inchiziţia nu e, de fapt, atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în şoaptă. Şi, dintr-o dată, peste recunoştinţa noastră s-a prăbuşit abjurarea ta, ca un val de frig, care a îngheţat toate speranţele. Inchiziţia îşi demonstra, cu o obrăznicie solem­nă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproşurile care ţi se fac, Galilei.

― Vrei să spui că viaţa mea nu-mi mai aparţinea?

― Vreau să spun că aşteptările noastre te-au înălţat deasupra destinului tău. Am săvâr­şit un exces, fără îndoială. Dar acest exces ne-a ajutat să respirăm mai uşor aerul otrăvit de dog­me şi de frică. Te-am aşezat pe un soclu, Galilei.

― Fără să fiu întrebat dacă ţin să devin statuie.

― Ai dreptate. Eu îţi explic, însă, ce s-a întâmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu pentru a îngenunchia în faţa inchizitorilor ne-am simţit, cu toţii, trădaţi.

― Am devenit detestabil.

― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viaţa ta, gata să spui ce ţi se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător, deoarece ne arăta tot ceea ce, în sinea noastră, detestăm în noi sau ne face să ne simţim ruşinaţi.

― E trist ce-mi spui.

― Dar nu trebuie să observi doar ego­ismul din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obÅ£ină, măcar, prin alÅ£ii ceea ce nu sunt în stare să obÅ£ină singuri. De aceea au trecut de la admiraÅ£ie la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătându-le că le lipseÅŸte nu doar curajul, le lipsesc ÅŸi modelele în care să poată crede. Când îţi reproÅŸează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproÅŸuri. E amărăciunea că, de la Gior­dano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Åžtii prea bine, Galilei, vehemenÅ£a vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai “bună ziua” cuiva pe care l-ai admirat ÅŸi te-a dezamă­git. Trebuie să nu uiÅ£i că ai fost altfel decât noi ÅŸi că de aici pleacă toate. Nu poÅ£i fi măsurat cu măsura comună.

― V-aţi aşteptat să dau mai mult decât sunt în stare să dau. Şi aţi uitat esenţialul. Că viaţa e ultimul lucru pe care-l dai.

― De fapt, regretul celor care nu-ţi iartă abjurarea e că te-ai dovedit prea asemănător cu noi. Nu suntem nişte eroi care n-au avut ocazia să-şi demonstreze eroismul. Suntem nişte biete fiinţe înfricoşate. Ne temem pentru viaţa noas­tră atât de tare încât n-am fi riscat să ajungem, ca tine, să simţim dogoarea rugului. Ne-am fi dat înapoi mult înainte. Dar, undeva în sinea noastră, am crezut tot timpul că există oameni puternici, şi azi, care au un spirit de sacrificiu mai mare decât al nostru şi un orgoliu care să nu se teamă de nimic. Inchiziţia ne-a umilit prea mult prin frica pe care a generat-o. Aproape instinctiv, am avut nevoie să-i opunem un orgoliu sfidător, care să ne răzbune şi să-i dea peste nas. Mult timp, tu ai jucat acest rol.

― De unealtă a voastră.

― De unealtă a disperărilor noastre, dacă vrei. Nu-ţi imaginezi cum erau comentate polemicile tale cu iezuiţii. Cu câtă satisfacţie, cu câtă speranţă. Te-am admirat şi cum te-ai servit de Papa.

― S-a abţinut să-mi sară în ajutor.

― Adevărul e că nici tu n-ai fost întru­totul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simţit ocrotiţi de inteligenţa ta. Şi cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemându-ţi ereziile. Ne-am simţit nu numai dezamăgiţi, ci şi mai vulnerabili, mai expuşi pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmaţi, Galilei. Asta nu ţi se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îţi aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit cu convingerea că adevărul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici şi meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire.

― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întreţin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam şaptezeci de ani când am abjurat?

― Ce importanţa are vârsta în cele întâmplate?

― Uriaşă. La şaptezeci de ani e foar­te greu să mai fii trufaş. Nu-ţi mai arde să sfidezi nimic, după ce înţelegi că unica sfi­dare pe care ai dori-o nu ţi-o mai poţi îngădui. Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai uşor să fii erou la douăzeci de ani. Atunci, moartea poate fi privită cu impertinenţă. La şaptezeci de ani, aşa ceva nu mai e posibil. Devii mai modest şi în privinţa adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învârteşte, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ţi tremură uşor mâna, că, uneori, ţi se înceţoşează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îţi mai e permisă. Numai la bătrâneţe afli că o mare iubire e mai aproape de suferinţă decât de fericire.

― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage dintr-o dragoste care a sfârşit rău.

― E vorba de o femeie?

― Da. insă nu vreau să discutăm despre mine. Eu nu contez.

― Nici eu nu mai contez. Am devenit o amintire. Oamenii mai au nevoie de mine doar pentru a mă judeca. Dincolo de acest proces nu-i interesez. Vor spune mereu, ca tine, că fiecare are adevărul său în legătură cu care poate fi întrebat într-o zi. Iar eu nu le-aş putea răspunde decât ceea ce îţi zic ţie. Nu cred că trebuia să confirm, prin moartea mea, că Inchiziţia e odioasă. O victimă mai puţin n-o face mai acceptabilă. Ea rămâne ce este chiar dacă eu mai privesc încă soarele şi cerul.

― Recunoaşte, cel puţin, că abjurarea ta putea stârni confuzie.

― Până şi Dumnezeu era de aceeaşi parte cu ei. Îl invocau continuu. Pe rug aş fi fost singur. Să mă simt vinovat şi pentru asta? Acolo, se vorbea despre rug nu în general, teoretic, ci cu privire la mine.

― Constat, Galilei, că sinceritatea poate înainta, uneori, pe drumuri paralele care nu se întâlnesc nicăieri.

― Fiindcă nu există un singur adevăr. Fiecare are adevărul său.

― Tu vorbeşti mereu despre chiparoşi, despre vară, despre lumină. Acesta e adevărul tău. Dar şi cei care te judecă au adevărul lor. Le e greu să consimtă că nimic nu poate limita Inchiziţia.

― Nu vrei să-mi spui şi adevărul tău, dacă ai unul?

― Cumva, ţi l-am sugerat.

― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziţii. Una care mi-a cerut să ab­jur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Şi, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale.

― De aceea fugi de lume.

― Inchiziţia n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar şti, mi-ar interzice să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei şapte psalmi şi atât.

― Dar nu e un semn rău, pentru noi toţi, că te simţi mai bine printre chiparoşi decât printre oameni?

― De când am ieşit pe poarta Inchiziţi­ei, nu fac decât să explic că n-am dorit să mor. Cei nemulţumiţi că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecaţi ca inchizitorii care m-au ameninţat cu moartea. Nu-i uşor să înduri asta.

― Nu mă pot stăpâni să-ţi spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el şi cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de miro­sul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepţi adevărul

― Nu crezi că, la vârsta mea, am drep­tul, în sfârşit, la un adevăr care să fie numai al meu? Se pare că nu mai sunt la înălţimea exi­genţelor celorlalţi. Vreau să încerc să mă împac, măcar, cu mine. Şi nu-mi cereţi să fiu inuman. Adică, să nu-mi pese că mai am puţin de trăit.

― Mă tem că tu nu cunoşti, de fapt, consolarea, Galilei. În zadar vrei să pari că reuşeşti să-ţi explici totul.

 

 

XXXVI

 

― Ascultându-te, am acelaÅŸi sentiment de neputinţă pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înÅ£eleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a răstit, încruntându-se, cum am deschis gura; “Unde s-a mai pomenit să i te adresezi lui Dumnezeu cu aceleaÅŸi cuvinte pe care le spui unei iubite?” Mi-am dat seama că era nu numai inutil, ci ÅŸi primejdios să mai adaug ceva… ÃŽntr-un fel, ÅŸi reproÅŸurile voastre îmi dau aceeaÅŸi stare. Eu nu mai izbutesc să evit cuvântul “probabil” care îmi vine din ce în ce mai des pe buze, deoarece sunt tot mai puÅ£i­ne lucrurile de care sunt sigur. ÃŽn schimb, voi n-aveÅ£i îndoieli. AÅ£i decis: “Galilei nu trebuia să se teamă dacă vroia să-l respectăm”. Te miră că reproÅŸurile mi se par o formă de zgomot ÅŸi că mă retrag aici, în dorinÅ£a de a nu mai auzi decât vântul? N-o fac din vanitate rănită, te rog să mă crezi. Poate, chiar nu mai am vanităţi. O fac dintr-o mare nevoie de liniÅŸte.

― Nu te îngrijorează această nevoie, Galilei?

― La început, m-a îngrijorat Nu eram obiÅŸnuit să rămân singur. Dar când am auzit cam ce se sporovăieÅŸte pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înÅ£eles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt, ce gândeam eu. Nu mai eram decât un “caz”. Åži acela, închis, cu crucea pusă.”Galilei? A, da, cel care a abjurat…” Am reacÅ£ionat, atunci, cu un amestec de nedumerire ÅŸi furie, socotind compasiunea o lipsă de modestie din partea celor care mă căinau. Mi-am zis: “AÅŸ vrea să-i văd duÅŸi la InchiziÅ£ie, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenuşă venerabilă”… Cu timpul, mi-am biruit iritarea ÅŸi, la sfârÅŸitul peniten­ţei, când mi s-a dat voie să. ies din casă, am încercat să mă explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitându-se cu coada ochiului să va­dă dacă nu eram supravegheaÅ£i, fără să se obosească, însă, o singură clipă, să se pună în pielea mea. Asta m-a descurajat foarte tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la InchiziÅ£ie, deoarece nu mă aÅŸteptasem la ea. ÃŽn faÅ£a inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă ÅŸi toÅ£i, cu mantiile lor de purpură, cu jilÅ£urile lor înalte, trufaÅŸe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe faÅ£a mea nici teama, nici ruÅŸinea, iar în clipa când am îngenunchiat, în capul meu s-a făcut gol. Dar la ce a urmat nu m-am aÅŸtep­tat. Dacă ai înÅ£elege asta, ai înÅ£elege de ce nu-mi vine să mai plec de aici. Când te vei întoarce la treburile tale, nu-mi va mai cere nimeni explicaÅ£ii

― Asta vrei?

― Da, să fiu lăsat în pace. După ce am descoperit că tot ce iubesc mă face disperat, ce rost are să mă tulbur şi cu gândul că, în loc să fiu înţeles, sunt scuzat, în cel mai bun caz? Nimeni nu vrea să priceapă că am devenit atât de vulnerabil încât nu mai am tăria să mă lupt pentru principii. Mi-ar fi de ajuns nişte cuvinte mai puţin uzate pentru ceea ce inima mea simte foarte limpede, dar, se pare, nu le găsesc. Mai bine să-ţi povestesc alt vis.

 

 

XXXVII

 

― S-a apropiat fără o vorbă printre chiparoÅŸi, avea părul plin de soare ÅŸi braÅ£ele încărcate de iarbă. Eu nu îndrăzneam să mai fac nici un pas ÅŸi să zic ceva. Când s-a oprit lângă mine, mi-a spus cu tonul cel mai firesc, ca ÅŸi cum ne-am fi despărÅ£it cu o seară înainte: “Ai văzut cum s-au încărcat măslinii de rod?” ÃŽn jurul nostru, pe pietrele calde, ÅŸopârlele dor­meau la soare. “Visele lor ― mi-a zis ea ― sunt inundate de lumină, nu seamănă cu ale tale”. Am simÅ£it nevoia să fiu duios. “Mi-ai lipsit.” A întins spre mine o mână albă ÅŸi moale, iar eu eram atât de emoÅ£ionat, încât, fără să-mi dau seama că aÅŸ putea strica totul, am întrebat-o: “Pe unde ai rătăcit, de când nu te-am văzut?” Nu mi-a răspuns nimic, dar chiar din tăcerea ei am înÅ£eles că-mi ascundea ceva… Apoi a început să-mi istorisească o întâmplare veche. Cum i-a prezis lui Alexandru oracolul că va muri. Regele a scos atunci din lădiÅ£a sa de aur Iliada, a cerut c liră ÅŸi a poruncit să fie adus cineva care să-i înveÅ£e să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să înveÅ£e să cânte la liră înainte de a muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de a muri… ÃŽn zadar am susÅ£inut că aceste vorbe i-au aparÅ£inut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă.”L-am văzut cu ochii mei cum mângâia coardele lirei ÅŸi, în timp ce el cânta, soarele a intrat în nori ÅŸi marea s-a înroÅŸit…” Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sân­gerie ÅŸi leneşă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă ÅŸi dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închi­pui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale ÅŸi tandră, izvoare în care lumina se contopeÅŸte cu umbra, în sfârÅŸit, chiar ÅŸi lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiÅ£i niÅŸte oameni care nu-ÅŸi aminteau ÅŸi nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu găseam nici un răspuns la această întrebare. Cineva mi-a ÅŸuierat atunci la ureche: “Acum ÅŸtii că eÅŸti vinovat, nu-i aÅŸa, Galilei?”… Åži, din nou, am întâlnit-o pe Ana. Era în acelaÅŸi loc unde o lăsasem, numai că soarele asfinÅ£ise. I-am zis, aproape brutal: “N-ai înÅ£eles că eu mă refer la rug cum te referi tu la Alexandru?” Mâinile i-au tremurat uÅŸor, scân­teind albe. Åži, fără să mai spună o vorbă, a dispărut când tocmai voiam să-i cer iertare.

 

 

XXXVIII

 

― Uneori, mi se întâmplă, închizând ochii, să cred că timpul se naÅŸte din comparaÅ£ii. Vântul foÅŸneÅŸte prin chiparoÅŸi, undeva cade un fruct, se aude un strigăt, un tunet care anunţă ploaia, după aceea un Å£ipăt de pasăre… zgomote pe care le-am auzit de nenumărate ori, asemănă­toare ÅŸi totuÅŸi diferite. Căci acum le aud altfel. Å¢i-l poÅ£i imagina pe Oedip tânăr, bântuit de melancolii? Tânăr, trebuie să fie rege… Când eram copil, am stat la pândă, cu alÅ£i copii, urmă­rind cum fura un urs tânăr pui de mistreÅ£. ÃŽn clipa când auzea grohăitul scroafei, se căţăra pe trunchiul unui copac înclinat, din apropiere, prinzându-se cu ghearele de bureÅ£ii crescuÅ£i din scoarţă. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureÅ£ii, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-am aÅŸezat iar la pândă, aÅŸteptând să-ÅŸi reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârÅŸit în ceva bes­tial. BureÅ£ii s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbuÅŸit ÅŸi scroafa ÅŸi-a înfipt colÅ£ii în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozeÅŸte scena. De altfel, uitasem de ea.

― Poate, compasiunea se învaţă.

― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată printr-o localitate unde doctorul fusese gă­sit spânzurat de un copac, în pădure. Era însurat cu o femeie pe care o ura. Căsătorie din interes, mi s-a spus. Când se îmbăta, îi tremurau mâini­le, cădea în nesimţire şi urina pe el. Asemenea oameni nu se sinucid, pretind unii. Ce-l împin­sese totuşi pe acel doctor să se spânzure? Poate îl uzaseră alcoolul şi ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morţii. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaş. Îl învinovăţeau că n-a procedat ca un bun creştin, spânzurându-se, şi n-au îngăduit să fie înmormântat în cimitir. Nu-şi puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva şi nu găsise altă soluţie.

― Pentru a trăi bine, îţi trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai?

― Altădată, n-aÅŸ fi ÅŸovăit să spun: trebuie să păstrezi “motivul” ÅŸi să arunci “frânghia”. Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: “Socot laÅŸ pe acela care moare pentru a nu suferi ÅŸi prost pe acela care trăieÅŸte pentru a suferi”. Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem peni­tenÅ£a ÅŸi ieÅŸisem să mă plimb. Eram ameÅ£it de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitându-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimÅ£ire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat uÅŸurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrăţiÅŸez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjură­tură ÅŸi m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbul­zeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitenţă, recitând, conÅŸtiin­cios, cei ÅŸapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitenţă ÅŸi după aceea, pentru că oamenii erau laÅŸi, mi se părea prea mult. ÃŽn acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc cu otravă ÅŸi să trec prin tristeÅ£i crâncene, când îmi venea să le cer iertare iezuiÅ£ilor de care-mi bătusem joc.

― Îi condamni pe cei care se sinucid?

― Nu. Nu-i condamn şi nu-i aprob. Pur şi simplu, nu-i înţeleg. Tot ce pot să spun e că, probabil, şi instinctul vital se uzează. Dar, dacă vrei să studiezi problema sinuciderii, nu eu sunt cel mai nimerit profesor. Eu am avut posibilitatea s-o fac, într-un mod eroic, refuzând să abjur. Şi nu m-am folosit de ea.

― Totuşi, această fugă de lume seamănă cu o sinucidere.

― Oamenii nu mai au ce să-mi ofere. Dar gândul morţii a rămas un fel de zid rece, de care nu pot să mă apropii fără să mă dau înapoi speriat.

 

 

XXXIX

 

― Galilei, dacă ţi-aş spune că ai procedat ca un înţelept, m-ai crede?

― Nu. Şi nici nu te sfătuiesc s-o faci. Dimpotrivă, azi vreau să aflu tot ce se zice rău despre mine. Am dormit bine, n-am avut nici un coşmar, sunt uşor şi limpede. Nu m-am simţit demult atât de liniştit. Parcă sunt ca după o furtună. Mă crezi?

― Nu.

― Åži totuÅŸi, e adevărat. Spune-mi, cuvântul “laÅŸitate” s-a rostit?

― Bineînţeles.

― Mă aşteptam.

― Nu e cazul să te întuneci, Galilei.

― Dar cine ţi-a spus că mă întunec? Sunt mai departe liniştit. Te ascult.

― Eu am trăit laşitatea în forme mai rele decât tine.

― Chiar aşa?

― Chiar aşa.

― Un tribunal al Inchiziţiei nu se com­pară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu ştii ce e dezgustul.

― Ba ştiu.

― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală ÅŸi tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? “Eu, Galileo Galilei, în al ÅŸapteze­celea an al vieÅ£ii mele…” Până aici e uÅŸor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îţi pot fi fatale… O asemenea experienţă nu poate fi imaginată. ToÅ£i cei care mă învinuiesc de “laÅŸitate” vorbesc în necunoÅŸtinţă de cauză, crede-mă.

― În privinţa asta te cred. Ştiu că nu exagerezi.

― De unde ştii?

― Åžtiu, Galilei… De la Julia.

― Cine e Julia?

― O femeie pe care am iubit-o mult… Mi-a frecat braÅ£ul stâng cu suc din frunze de rozmarin ÅŸi a zis, cu glas grav, pe latineÅŸte: bestarberte corrumpit viscera ejus mulieris. “Ce-i asta?” am întrebat-o. Julia a izbucnit în râs.”Acum nu mai ai scăpare. Te-am vrăjit. O să plângi din cauza mea.” Åži a avut dreptate… O femeie ca Julia nu se sinucide dintr-un fleac.

― Poate că ar trebui să te ascult eu azi…

― Nu, Galilei. Sunt lucruri despre care n-aş vrea să vorbesc.

― În schimb, îmi scormoneşti mie sufletul.

― Ai vrut să afli ce zice lumea despre tine. Ai simţit nevoia să te justifici. Şi, din câte îmi dau seama, n-ai terminat. Încă nu mi-ai spus că i-ai păcălit, de fapt, pe inchizitori. Că ai abjurat prefăcându-te, ca să scapi, fără să crezi o iotă din retractarea ta, cu toate că ai rostit-o cu mâinile lipite de Evanghelii.

― Părerile mele erau bine cunoscute. Nu era nici un risc să-şi închipuie cineva că mă îndoiam cu adevărat de ceea ce susţinusem până atunci. O abjurare formală era soluţia cea mai inteligentă în situaţia în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii şi să anunţe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită.

― Singura ieşire era să te compromită pe tine.

― Acceptând ceva impus, sub amenin­ţare, se vedea şi mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziţie. Ei recunoş­teau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Şi nu avea rost să mă încăpăţânez. I-am lăsat să creadă că polemica s-a încheiat în favoarea lor. Dar devenea, astfel, extrem de limpede că nu mai dispuneau de nici un argument. Tot ce mai puteau face era să mă ameninţe cu rugul. Confruntarea intra pe alt teren. Eram singur contra unui tăvălug, care striveşte orice împotri­vire.

― Şi ai fost convins că era înţelept să fii prudent.

― În Euripide am citit ceva asemănător.

― Eu aÅŸ putea să-Å£i reproduc ceva din Machiavelli: “PrudenÅ£ii ÅŸtiu totdeauna să-ÅŸi facă un merit din actele la care viaÅ£a i-a constrâns”.

― Eu nu mă laud.

― Eşti prea inteligent ca să mergi atât de departe, Galilei. Şi, o dată mai mult, nu despre faptul că ţi-ai salvat viaţa abjurând de formă, cum zici tu, e vorba. Eu aş fi făcut acelaşi lucru.

― Atunci, de ce mai discutăm? Fiindcă aici e cheia problemei Cine pretinde că nu trebuia să abjur îmi reproÅŸează, implicit, că sunt viu, că trăiesc. Nu se putea să nu retractez ÅŸi să rămân în viaţă. Trebuia să aleg. La drept vorbind, pălăvrăgeala pe seama “laÅŸităţii” mele e o nesfârÅŸită ipocrizie. Nimeni n-are bunul simÅ£ să declare, răspicat, că era mai înÅ£elept să mor. ToÅ£i se reped să spună doar că era mai frumos din partea mea să nu abjur. De parcă era posibil să zic “nu” ÅŸi să plec Nu crezi că, dacă prin curaj se înÅ£elege puterea de a dispreÅ£ui viaÅ£a, curajul e ceva contra naturii? Åži-mi poate explica, oare, cineva de ce e nedemn să speri, să fii să trăieÅŸti? Å¢i-am mai spus, eroismul meu, dacă am unul, e să mă uit la acest cer albastru fără să sufăr prea mult că mâine, poimâine, n-o să-l mai văd. Când urc din vale, unde aerul e umed ÅŸi rece, aici pe coline, mă toropeÅŸte plăcut căldura. Åži nu mă satur să umblu prin iarba îngălbenită de soare. Trebuie să mă ruÅŸinez de asta? Nu mi se pare că-mi poate spune cineva de la obraz aÅŸa ceva. Iar dacă ar face-o, aÅŸ avea ÅŸi eu dreptul la dispreÅ£. De ce, în timp ce pe seama mea se clevetesc vrute ÅŸi nevrute, nimeni nu mai pomeneÅŸte numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiÅ£i, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piaţă, să aprindă rugul, să cân­te, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care aÅŸteptau în pivniÅ£ele InchiziÅ£iei cu instrumente­le de tortură la îndemână. Sediul InchiziÅ£iei e plin de inocenÅ£i! Ei îşi făceau doar datoria, nu-i aÅŸa? Asta era meseria lor. ÃŽÅŸi câştigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niÅŸte ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe coridoare ÅŸi, eventual, să măture cenuÅŸa din piaţă. Cine mă pusese să susÅ£in un adevăr care nu convenea InchiziÅ£iei? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecinÅ£ele? Åži, pe urmă, nu erau inocenÅ£i cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aÅŸ fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alÅ£ii din plăcere ÅŸi, poate, unii din milă, să vadă cum sfârÅŸeÅŸte un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piaţă cum a fost. Cu toÅ£ii grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susÅ£inusem prea zgomo­tos ideile, provocând InchiziÅ£ia să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiÅ£i să se ruÅŸineze de cuminÅ£enia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligaÅ£i să admită că găsisem, în defini­tiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul… ToÅ£i sunt inocenÅ£i, fireÅŸte! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn ÅŸi curajos, acum, hulindu-mă ÅŸi compătimindu-mă, zicând: Bietul Galilei s-a temut…

― Ziceai că eşti liniştit azi, cu sufletul spălat de înverşunări.

― Sunt liniÅŸtit. Dar nu Å£i se pare că o societate care trăieÅŸte aÅŸa nu are dreptul să ceară nimănui să moară? De fapt, râul cel mai mare pe care mi i-a pricinuit InchiziÅ£ia nu e nici frica pe care am trăit-o acolo, nici umilinÅ£a la care m-a supus. Răul cel mai mare a venit după aceea… InchiziÅ£ia mi-a smuls un văl de pe ochi. M-a făcut să văd câtă mizerie sufletească există.

― Lumea te judecă superficial, Galilei. Şi trebuie să recunosc că, o vreme, şi eu am simplificat.

― După părerea unora am scăpat cam uÅŸor… cu toate că am dat un prost exemplu… Adică, nu am dreptul să iubesc pentru mine ÅŸi să fiu disperat pentru mine? ÃŽn tot ce fac trebuie să mă preocupe ce vor zice alÅ£ii, ce impresie le produc?

― Nu, Galilei. Aş vrea, totuşi, să-ţi atrag atenţia că, măcar în sinea noastră, trebuie să pu­nem între Inchiziţie şi noi un adevăr limpede.

― Şi care ar fi acest adevăr?

― Tot ce spui în legătură cu viaţa e corect. Numai că, din acest fapt, perfect normal, că omul ţine la viaţa lui, Inchiziţia trage o concluzie abjectă. Ea a înţeles că nu trebuie decât să ameninţe cu moartea ca să-şi impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitaţie la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziţiei.

― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânÅŸi să abjure. Ei se trezesc într-o situaÅ£ie în care sunt nevoiÅ£i să fie egoiÅŸti. Dacă nu-ÅŸi apară viaÅ£a, o pierd. Răul trebuie căutat nu în “laÅŸitatea” celor siliÅ£i să abjure…

― FireÅŸte. ÃŽngăduie-mi, totuÅŸi, să duc până la capăt ce începusem să spun. Ce-Å£i zic acum n-am auzit de la alÅ£ii. Sunt gânduri pe care le-am măcinat în cap după sinuciderea Juliei, în nopÅ£ile în care nu s-a lipit somnul de mine… Am înÅ£eles atunci că InchiziÅ£ia are tot interesul să nu se bizuie doar pe instrumentele de tortură. Dacă ar schingiui permanent, puterea ei ar fi slabă. De aceea are nevoie ca noi să partici­păm la puterea ei prin teama care ne face să-i preluăm ideile. ÃŽn felul acesta, InchiziÅ£ia nu mai reprezintă o simplă poliÅ£ie, izolată de cei pe care-i înfricoÅŸează. Ea ajunge să reprezinte un mod de a gândi. Care nu mai e doar oficial, în clipa în care noi ne grăbim să ni-l însuÅŸim de formă, ca să ne cruţăm de riscuri… Mai exact, Galilei, cu un instinct diabolic, InchiziÅ£ia a priceput că, pentru a-Å£i mutila sufletul, nu e totdeauna obligatoriu să-Å£i smulgă unghiile. E de ajuns să te facă să-Å£i fie frică să spui altceva decât e îngăduit. Mai târziu, vei spune de bunăvoie ceea ce ei îi place să audă. Vei fi încredinÅ£at că n-ai încotro. Trebuie să ai o sluj­bă, să publici cărÅ£i, să cercetezi stelele. Ce rost are să te expui? RiÅŸti rugul, în vreme ce toÅ£i ceilalÅ£i, mai înÅ£elepÅ£i decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în ÅŸoaptă. Åži, cu cât ipocrizia e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluÅ£ie, cu atât InchiziÅ£ia e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunÅ£e la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temniÅ£ele ÅŸi să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înÅ£elepÅ£i. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivniÅ£e în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsându-ne să ne supraveghem singuri.

― Văd că ne învârtim în cerc. Ajungem mereu la acelaşi punct.

― Sau la acelaşi rău, Galilei. În timp ce noi discutăm aici între chiparoşi, se ridică, poate, alte ruguri.

― Dacă lumea e strâmb alcătuită, de ce nu m-aş mulţumi să fiu egoist, să-mi pese numai de bătrâneţea mea?

― Pentru că simţi nevoia să-mi poves­teşti coşmarurile tale. Crezi că nu mi-am dat seama?

 

 

XL

 

― Nici măcar zeii nu mai pot schimba ce a fost trăit. Ai spus-o tu însuţi, Galilei. Să rămânem, aşadar, la semnificaţii. Toate inchiziţi­ile s-au bazat pe puterea noastră de a ne consola după orice ni se întâmplă.

― E în firea noastră…

― Se pare că avem o extraordinară capa­citate de a găsi consolări. După moartea Juliei, am fost convins că nu-i voi supravieÅ£ui, atât eram de distrus. Apoi, am găsit tot soiul de pretexte ca să-i supravieÅ£uiesc. Mi-am zis, întâi, că trebuie să aflu cum a murit. Apoi, că trebuie să răzbun ÅŸi să ispăşesc, cumva, moartea ei. Åži uite că acum sunt în stare chiar să discut despre moartea Juliei… Degeaba râdem de Nero.

― Nu văd legătura.

― Când a murit Popeea, Nero a ieÅŸit în drum îndurerat ÅŸi, rătăcind, a întâlnit un tânăr al cărui obraz semăna în mod straniu cu al soÅ£iei sale defuncte. L-a adus la palat, a pus să fie castrat ÅŸi s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de uÅŸor un adevăr cu altul sunt ori nebuni ori aproape zel.. Dar ÅŸi ceilalÅ£i ne străduim…

― Nu putem fi, totuÅŸi, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii ase­diau cetatea ÅŸi ameninÅ£au să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luaÅ£i prizonieri, s-a urcat pe ziduri ÅŸi le-a arătat rebelilor pântecul, strigând: “Am cu ce face alÅ£ii”…

― Nu cunoşteam întâmplarea.

― Era povestită prin taverne cu ani în urmă.

― Galilei, chiar nu vrei să te întorci la bucuriile care fac plăcută viaţa?

― Nu cred că mai pot. Lumea e plină de surprize urâte.

― Erai un om vesel. Un răsfăţat.

― Mă întreb uneori, ce anume m-a fă­cut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după?

― Poate şi bătrâneţea. Mi-ai atras aten­ţia că abjurarea s-a petrecut la şaptezeci de ani.

― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrâneÅ£ea ne pricopseÅŸte cu “darul” de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâţia ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr ÅŸi nepăsător, spre seară el îmbătrâneÅŸte… Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până ÅŸi lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduia­lă de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoÅŸii pâlpâie întunecaÅ£i. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viaţă care m-a răsfăţat, să rămân atât de singur încât să nu mai împart aceas­tă singurătate cu nimeni

― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul capătă la tine un sens care te depăşeşte? Acum, asta nu mai depinde de rine, Galilei.

― ÃŽn schimb, în adâncul meu toate se tulbură… Chiar voiam să-Å£i spun că am urmărit-o pe Ana, intrigat de dispariÅ£iile ei bruÅŸte. Am ajuns pe platoul unde am mai fost, apoi ne-am apropiat de deÅŸert ÅŸi de mare, iar acolo, într-o vale îngustă ÅŸi ferită, s-a oprit. Era o mică oază în mijlocul căreia se afla un mormânt. Un mormânt acoperit de ierburi ÅŸi flori ce răspân­deau un miros pătrunzător. Lumină multă ÅŸi o singurătate pe care n-o tulburau decât păsările când se speriau de atâta liniÅŸte… NiÅŸte eucalipÅ£i bătrâni, toropiÅ£i de soare, îşi azvârleau umbra pe o parte a mormântului. ÃŽntr-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând… L-am recunoscut. AÅŸadar, în această oază se găsea mormântul lui Alexandru… Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi. ÃŽn apropiere, se afla o colibă de paie, înnegrită parcă de ploi… Atunci i-am văzut pentru prima oară ochii. NiÅŸte ochi prea mari pentru figura ei ÅŸi arzători, umezi, strălucind, pentru ca dintr-o dată să devină triÅŸti, aproape dureroÅŸi. După aceea am observat că buzele i se miÅŸcau uÅŸor. Am auzit un murmur, fără să înÅ£eleg, însă, ce spune. M-am apropiat. Mi-am dat seama că Ana recita versuri din Iliada… Brusc, am simÅ£it că mă dor ochii din pricina soarelui, că nu mai văd nimic. Lumina a devenit neagră.

 

 

XLI

 

― Ai mai visat ceva?

― Eram legat pe un rug ÅŸi, cum se ridica o flacără, se pornea, din senin, o ploaie vijelioasă care, într-o clipă, stingea focul. Inchizi­torii erau furioÅŸi, au adus oameni cu torÅ£e care uscau rugul ÅŸi-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii ÅŸi grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălÅ£i, păsările zburau înnebunite ÅŸi, în jurul rugului, se strângeau oameni supăraÅ£i. AÅŸteptau să se termine totul, să-ÅŸi poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsându-i flămânzi. “Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toÅ£i în locul tău?” “Åži ce să fac?” am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. “Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul ÅŸi să se termine odată.” “De ce nu renunţă inchizitorii?” am întrebat eu, iritat de atâta grabă. “Ei spun că misiunea lor e să omoa­re, a ta să mori ÅŸi a grâului să dea pâine, iar tu, prin încăpăţânarea ta, strici ordinea lucrurilor.” “Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Åži nu mă rog să mor.” “Atunci blesteamă, Galilei Poate totuÅŸi se întâmplă ceva.” Åži se uitau la mine fără să mai zică nimic, aÅŸteptând să mor.

― Ai coşmaruri din ce în ce mai stranii. Faci singur treaba Inchiziţiei, Galilei.

― Nimeni nu mă acceptă altfel decât ameninţat de un rug.

― Cu excepţia Anei, desigur.

 

 

XLII

 

― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Åži am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat ÅŸi s-a apropiat de mine. Mă aÅŸteptam să fie mânioasă, să-mi reproÅŸeze că o spionam. ÃŽn loc de asta, m-a întrebat cu glasul ei răguÅŸit ÅŸi blând: “EÅŸti trist?” Åži mi-a mângâiat mâinile. “Nu sunt”, i-am răspuns, scuzându-mă parcă pentru faptul că o contraziceam. “Åži totuÅŸi pari abătut”, a insistat ea. “Sunt numai obosit…” Acum îi vedeam ochii Erau aceiaÅŸi ochi extraordinari, plini de soare ÅŸi dureroÅŸi. Abia îi suportam privirea. S-a uitat spre cer, zicând: “Vezi cât de bătrân e cerul acesta? Bătrân ca ÅŸi mine…” După câteva clipe a adăugat: “Păsările deÅŸertului au Å£ipat atunci, iar caii sforăiau ÅŸi aruncau nisipul cu copitele…” Nu era nevoie s-o întreb despre ce vorbea. “L-ai iubit?” “L-am iubit, a încuviinÅ£at ea. L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Åži, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu stăteam împietrită, auzeam nisipul foÅŸnind, vântul răscolind valuri­le… AÅŸa au trecut nopÅ£i ÅŸi zile. ToÅ£i au plecat, după ce l-au îngropat ÅŸi au recitat fragmente din Iliada, iar căpeteniile sale cele mai apropiate au înconjurat mormântul strigând numele lui ÅŸi al lui Ahile… M-am uitat cum caii ridicau în zare un nor de praf îndepărtându-se ÅŸi am rămas singură cu deÅŸertul ÅŸi marea… AÅŸ fi vrut să plâng ÅŸi eu ca una dintre acele femei care ÅŸi-au ÅŸters ochii ÅŸi, cu ei încă uzi, au încercat să zâmbeas­că… Dar am rămas la fel ÅŸi după ce pasările, care s-au rotit multă vreme, s-au dus… ÃŽntr-o noapte, m-am gândit că trebuie să plec, în sfârÅŸit”…”Care e numele tău, de fapt?” am zis. S-a uitat lung la coliba de paie înnegrite. “Ce importanţă mai are? De atunci m-am schimbat.” Sta cu faÅ£a în soare ÅŸi ochii îi erau insuportabil de luminoÅŸi. Am întrebat-o: “De aceea mi-ai spus odată că avem o cicatrice comună?” M-a luat de mână ÅŸi am mers până în mijlocul unei păduri de sicomori unde ardea un foc ÃŽn jurul lui plutea un parfum sălbatic pe care nu-l mai întâlnisem niciodată. Mi-a răspuns abia atunci: “Nu e uÅŸor începutul unei înÅ£elepciuni.”

 

 

XLIII

 

― Parcă ai trăit aevea toate astea.

― Le-am trăit, într-adevăr. Am văzut ÅŸi niÅŸte ÅŸerpi dormind pe stânci calde ÅŸi am vrut să le strivesc capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. “Mai bine pune-i să abjure, Galilei”. Am crezut că-ÅŸi bătea joc de mine. “Cum adică, să abjure?” “Adică să-ÅŸi contrazică menirea.” “Dar de ce să mai pierd vremea? am replicat eu. Mai bine îi omor”. “E mai important, Galilei, a adăugat pe acelaÅŸi ton străinul. E mai important să-i faci să-ÅŸi contrazică menirea. MorÅ£i, ei tot Å£i-ar mai inspira teamă. ÃŽnsă, dacă vor abjura, capetele lor nu-Å£i vor mai provoca decât repul­sie. ÃŽi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niÅŸte plante care te încurcă”. După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoÅŸi, sfărâmând între degete frunze galbene adu­se de vânt, ÅŸi reflectând la vorbele auzite mai devreme… De ce taci?

― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău.

― Cred că nu mai am destulă încredere în mine.

― În tine sau în dreptatea ta?

― Ca să am încredere în mine, trebuie să am încredere în dreptatea mea… Bat câm­pii, nu-i aÅŸa? Nu-Å£i mai zic nimic despre inchizitorul care ÅŸi-a ridicat gluga ÅŸi am văzut, atunci, că avea un chip de maimuţă, cu un zâmbet neruÅŸinat… Bine, cel puÅ£in, că nu mă socoti un maniac.

― Nu, Galilei. Văd în tine doar ceea ce eşti.

― Adică?

― O problemă pe care oamenii o vor dezbate mereu. Ca moartea lui Socrate.

― Într-o noapte, voi ciopli, poate, până la capăt stânca.

― Nu mi-ai vorbit până acum de ea.

― Cineva mi-a spus: “Galilei, acesta e destinul. Dacă ai curaj, trebuie să ciopleÅŸti această stâncă până vei găsi înlăuntrul ei ceea ce cauÅ£i”. Åži m-am pornit să cioplesc stânca aceea cu un entuziasm plin de nerăbdare. La una din lovituri, am auzit un Å£ipăt. Apoi, un plâns ÅŸi, imediat după aceea, un hohot grosolan de râs. Am rămas pe gânduri. “De ce te-ai oprit, Galilei?” “Este cineva în piatră. L-am auzit Å£ipând, plângând ÅŸi apoi râzând.” “Nu Å£i-am spus că acesta este chiar destinul, Galilei? Nu e o piatră obiÅŸnuită.” “Åži ce trebuie să fac?” am întrebat. “Continuă, dacă vrei să afli ce cauÅ£i.” Am mai cioplit un timp ÅŸi iar am auzit un Å£ipăt, urmat de un plâns ÅŸi de un hohot de râs. Atunci am aruncat dalta. “Nu pot să lovesc în ceva viu.” “Faci cum doreÅŸti, Galilei, dar în piatră nu e un animal, ci destinul. El Å£ipă, plân­ge ÅŸi râde fără să-l doară ÅŸi fără să-l bucure ceva. Dacă nu eÅŸti în stare acum, te vei întoarce în altă noapte”… Mă întreb ce-aÅŸ fi găsit în mijlocul stâncii. Poate că nu voi afla niciodată.

― Ai cunoscut dragostea, Galilei. Nu ţi-e de ajuns?

― Da, desigur, am cunoscut dragostea…

― Şi ai cunoscut adevărul. Chiar dacă l-ai abjurat.

― Dimineaţa, când mă trezesc, mi-e teamă că nu voi găsi la locurile lor lucrurile pe care le-am părăsit seara. Pe urmă, le recunosc. Şi mă liniştesc.

― ÃŽn viaţă e nevoie să răspunzi cu “da” sau “nu”.

― Ea ne cere, mai ales, să spunem “da”… Vreau să spun “da”, cu orice preÅ£…

 

 

XLIV

 

― În vreme ce dormeam, ieri-noapte a nins în munţi. Dimineaţa, poate ai văzut şi tu, când s-au ridicat norii, crestele erau albite de zăpadă. De mulţi ani nu s-a mai întâmplat aşa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada şi totul a revenit la normal.

― Cred că, în curând, nu vom mai putea rătăci pe aici, Galilei.

― O să regreţi liniştea acestor chiparoşi.

― Tot ce se poate.

― Oamenii sunt mai puţin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munţi când se face ziuă?

― Am fost. De ce mă întrebi?

― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind de soare, ÅŸi se îndreaptă spre un lac unde beau apă. De câte ori m-am nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo miÅŸcare, pentru a nu risipi vraja. Niciodată n-am văzut o apă mai lim­pede ca acolo… Dar altceva voiam, de fapt, să spun. Åžtii, probabil, că Deinocrates, arhi­tectul lui Alexandru, dorea să-l roage pe macedonean să-i permită să construiască o uriaşă formă de om răsturnat, Å£inând într-o mână un oraÅŸ, iar în cealaltă o fântână.

― Cu atâta apă câtă să-i sature pe toţi însetaţii.

― Exact. OraÅŸul n-a fost construit niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deÅŸert, pe urmele Anei. Apa scân­teia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită ÅŸi m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze ÅŸi le-am mestecat, am smuls plante ÅŸi le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistenÅ£a mea slăbea. Åži iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu faÅ£a în apa fântânii, bând cu lăcomie, deÅŸi eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea… Åži acum, gata. VorbeÅŸte-mi de Julia. Era frumoasă?

 

 

XLV

 

― Nu ÅŸtiu dacă era frumoasă… Ceea ce ÅŸtiu e că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns… Oricum, avea un farmec aparte ÅŸi o veselie naturală, în momentele bune, care o prindea de minune. Era mereu proaspătă, surprinzătoare ÅŸi cu o mare poftă de viaţă, încât nu te plictiseai niciodată în preajma ei. ÃŽi plăcea să se îmbrace frumos ÅŸi, de câte ori îşi cumpăra ceva nou, se învârtea într-un picior prin casă, întrebându-mă, de zeci de ori, cu o curiozitate foarte feminină: “Cum Å£i se pare?” Când i-am descoperit o cica­trice pe piept, s-a întristat dintr-o dată: “Nu-i a, a că-i urâtă? N-aÅŸ fi vrut s-o vezi.” Am asigurat-o că nu era urâtă deloc, dar nu m-a crezut. Åži încerca mereu să ÅŸi-o ascundă… Poate fiindcă, în sinea ei, era prea serioasă ÅŸi se temea că prea multă seriozitate scade din farmecul unei femei, se străduia să lase impresia că nu lua nimic cu gravitate, că-i plăcea să se joace cu ori­ce, mai ales cu sentimentele. Unul din primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că în fiecare toamnă făcea o “comă sentimentală”. ÃŽi plăcea grozav expresia asta, “comă sentimentală”, pe care o rostea cu un amestec de ironie ÅŸi mulÅ£u­mire. Mi-a atras atenÅ£ia că nu trebuia să mă leg prea tare de ea, deoarece puteam să regret mai târziu. “ÃŽn toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să mă îndrăgostesc de altul ÅŸi să te părăsesc”. Văzând că m-am înnegurat, m-a luat în braÅ£e: “M-ai crezut? Am glumit.” “Să nu mai faci glume proaste”, i-am zis, destul de acru. “Bine, îţi promit”, a căzut ea de acord. Dar nu s-a pu­tut abÅ£ine multă vreme. Din când în când, îmi amintea, ironic, că puteam să stau liniÅŸtit numai până în toamna următoare… Locuia undeva pe la marginea oraÅŸului, într-un cartier cu multe magazine mici în care se vindeau fructe, iar ca­mera ei mirosea ca o livadă. Peste tot, în coÅŸuri, în vase, se găseau fructe. “ÃŽmi plac fructele mai mult decât florile”, m-a lămurit ea. ÃŽntr-o zi, mi s-a plâns că slăbea fără motiv. Observasem ÅŸi eu că, de la o vreme, era trasă la faţă ÅŸi palidă, ceea ce dădea ochilor ei negri o gravitate aparte. “Åžtii, ai căpătat o privire mistică”, i-am zis, jumătate în glumă, jumătate în serios. Am mers, împreună, pe la câţiva doctori, dar nici unul nu i-a putut spune din ce pricină slăbea. Cum o vedeam îngrijorată, înfricoÅŸată chiar, am încercat s-o încurajez. M-a ascultat, fără să se lase convinsă, până într-o zi când, brusc, n-a mai vrut să discute subiectul. Mi-a zis, râzând forÅ£at, că marile boli sunt un dar al cerului, de care nu toÅ£i au parte. După care s-a pornit să-mi dezvolte o teorie personală. Cum că există boli mărunte, care nu-Å£i dau nici un orizont, te împing doar să te agăţi de leacuri ÅŸi să te văicăreÅŸti continuu. Altceva sunt “bolile adevărate”! Ele te fac fericit de câte ori poÅ£i să spui “azi îmi e mai bine”. Câtă spaimă ÅŸi câtă mândrie erau în vorbele ei, nu voi ÅŸti niciodată. La sfîrÅŸit, mi-a comunicat cu o hotărâre care nu mai admitea împotrivire, că nu va mai consulta nici un medic Se va trata singură, de va fi cazul. I-am zis că doream să ne căsătorim. Nici n-a vrut să audă. “Cum să mă mărit bolnavă?” a protestat ea. Mai întâi să mă văd sănătoasă. Nu vreau ca bărbatul meu să fie infirmierul meu.” Åži, ca să încheie discuÅ£ia, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: “Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toam­ne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greÅŸeală să mă mărit cu tine acum ÅŸi, pe urmă, să-mi scoÅ£i ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să aÅŸteptăm.” Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia îşi punea ceva în cap, era cu neputinţă să-i schimbi hotărârea. De altfel, în zadar am încercat s-o conving să mergem la alÅ£i doctori. Zicea că nu mai avea încredere în nimeni ÅŸi că nu vroia să devină sclava unei boli. Am vrut s-o trag de limbă, să-mi dau seama dacă îmi ascundea ceva, dar n-a fost chip. “Mă simt mai bine”, a pretins ea, lămurindu-mă doar că femeile sunt mai tari în faÅ£a bolilor decât bărbaÅ£ii. Ceva mai târziu a făcut o pasiune pentru magie ÅŸi, crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niÅŸte “cărÅ£i bleste­mate”. Nu ÅŸtia ce lucram ÅŸi, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am minÅ£it-o că le cumpărasem de la un anticar. “Au curajul să Å£ină asemenea cărÅ£i în anticariat ÅŸi să le vândă?” s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoÅŸteam pe anticar ÅŸi că le scosese dintr-un dulap ascuns. “Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă intere­sează.” Åži le-a dat deoparte, fără să le răsfoiască măcar… De aici încolo, nu mai e nimic frumos…

― Mi-ai stârnit curiozitatea. Ce-mi ascunzi?

― Nimic, vei vedea. Acum să ne întoarcem la tine, Galilei. Nu mi-ai spus niciodată ce părere ai despre Giordano Bruno.

― Lumea mă compară mereu cu el, nu-i aşa?

― Da. E firesc.

― Şi în defavoarea mea, fără îndoială.

― E adevărat.

 

 

XLVI

 

― Aveam treizeci ÅŸi ÅŸase de ani când l-au ars pe rug, la Roma. Åži m-am îngrozit. De la Socrate n-a mai fost omorât un filosof cu atâta brutalitate. Arderea lui Giordano Bruno a dove­dit că InchiziÅ£ia e în stare de orice… Când m-am dus, apoi, la Roma ÅŸi am trecut prin piaÅ£a unde fusese înălÅ£at rugul, mi l-am închipuit cuprins de flăcări, încercând să blesteme cu limba legată… numai în biserica Sant’ Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simÅ£it un asemenea frig.

― Te obsedează, observ, toţi cei care au avut de-a face cu Inchiziţia.

― Dar Torquato Tasso n-a fost hărţuit de Inchiziţie. S-a hărţuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viaţa.

― L-ai întâlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele.

― Nu l-am întâlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuţiei. Vedea numai duşmani peste tot, care voiau să-l omoare şi să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit şi nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, şi dacă n-ar fi sărit alţi servitori, auzind ţipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat şi pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simţea prizonier, făcea crize de plâns şi fugea, nu ştia singur de ce anume. Colecţiona crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunţat Inchiziţiei, şi a sfârşit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziţiei, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârşise.

― Şi a fost absolvit?

― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a găsit-o decât în mormânt.

― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc niciodată florile.

― Nici de pe mormântul lui Nero n-au lipsit florile cinci secole. Lumea îşi împarte florile între poeÅ£i ÅŸi monÅŸtri. Când am fost la Sant’ Onofrio, biserica era încuiată ÅŸi a trebuit să rog un preot să-mi deschidă. Mi-a arătat călimara de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară ÅŸi coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu ÅŸi n-a apucat . ÃŽntre zidurile reci, glasul preotului suna cavernos ÅŸi trist. Oamenilor le place să se înduioÅŸeze de nefericirile altora, ca să se arate simÅ£itori, dar asta se întâmplă totdeauna după moartea celor plânÅŸi. ÃŽn viaţă, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi.

― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întâlnit? Şi el a fost un rătăcitor.

― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în uşă ÅŸi, în prag, a apărut un drumeÅ£ pe mantaua căruia ÅŸiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duÅŸi în fundul capului. M-am fâstâcit, am zis: “Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem”, dar el se grăbea. Åži-a scuturat mantaua, ÅŸi-a tras gluga pe cap ÅŸi a ieÅŸit.

― A murit la cincizeci şi doi de ani. Crezi că a făcut bine sacrificând ce mai avea de trăit?

― Ar fi o necuviinţă să-l judec. Puteam s-o fac, eventual, altădată. Atunci ţi-aş fi spus că în viaţa lui Giordano Bruno sunt multe lucruri ciudate. Acum, orice aş zice sună rău. Nu-mi cere să am o părere în privinţa asta. Aş fi ori nesincer, ori necuviincios. Cel mult, pot să recunosc că n-am avut ambiţiile lui.

― Adică?

― Probabil, ştii că a studiat retorica, logi­ca şi dialectica, înainte de a intra într-o mănăstire dominicană. Se zice că era atras mai mult de studiu decât de rugăciune şi, dacă e adevărat, îl înţeleg foarte bine. Îi citea cu lăcomie pe clasici şi se proclama urmaş al lui Democrit, Epicur şi Lucreţiu.

― Tu te-ai vrut urmaş al lui Aristarc din Samos.

― Nu la lecturile sale m-am gândit când ţi-am spus că eu n-am avut ambiţiile lui. Mi-a plăcut, chiar, să aud că îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive şi biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase şi dezbrăcate care dansau, unduin­du-şi soldurile păcătoase în faţa lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele cărnii, a lepădat rasa de călugăr, după care s-a călugărit din nou şi, din nou, a renunţat să mai stea într-o chilie, departe de femeile care-i plăceau, se pare, cel puţin aşa pretind gurile rele, poate chiar mai mult decât filosofia. Se lăuda că prin patul lui trecuseră mai multe femei decât prin patul lui Solomon, căruia Biblia îi atribuie vreo mie. Avea o limbă ascuţită, cu care a supărat multă lume.

― Nici tu, Galilei, n-ai fost mai prejos.

― În schimb, el se credea investit cu o misiune supranaturală. Vroia să schimbe lumea şi să-i reformeze pe oameni. Eu n-am avut niciodată asemenea ambiţii Se credea un mag.

― Într-o primă fază, a retractat şi el.

― Pe urmă, a retractat retractarea. După ce a ascultat sentinÅ£a în genunchi, a ţâşnit în picioare ÅŸi le-a strigat judecătorilor: “Teama voastră, dându~mi această pedeapsă, e mai mare decât a mea care va trebui s-o îndur”. AÅŸezată alături de acest orgoliu sfidător, umilinÅ£a mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar dispreÅ£ul, nu-i aÅŸa?

― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăieşti.

― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat.

― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirma­ţia că pământul se învârteşte. Inchiziţia nu şi-a dat seama de asta.

― Ce vrei să spui?

― Umilindu-te, tu le strecurai oameni­lor ideea că tot ce e important se petrece aici pe pământ.

― E convingerea mea. Nu mi-o pot scoate din cap. Şi, uitându-mă la figurile inchizi­torilor, mi-am dat seama că mă aştepta aceeaşi soartă ca pe Giordano Bruno. Nu, nu eram pregătit pentru asta nici la şaptezeci de ani.

― N-ai fost sfătuit de nimeni, înainte, să fugi?

― Ba da.

― Şi?

― Am refuzat. Nu vroiam să mă exilez. Şi speram să treacă primejdia. Nu mă aşteptam să îndrăznească o înfruntare publică.

― Aveau nevoie de ea. Lucrurile merseseră prea departe. Circulau şoapte că Inchiziţia se temea să se atingă de tine. Asta ameninţa mitul atotputerniciei ei.

 

 

XLVII

 

― Ana m-a dus din nou la focul parfumat din pădurea de sicomori. “Focul acesta nu arde decât amintirile, mi-a explicat ea. E un rug al memoriei. Preface în cenuşă doar ce-Å£i aminteÅŸti. Vrei?” I-am spus că n-aÅŸ vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aÅŸ mai ÅŸti ce e cu mine. Ea s-a supărat ÅŸi mi-a întors spatele. Rămas singur, m-am apucat să sculptez un bloc de marmură. La început, am crezut că mă voi găsi pe mine adormit în piatră, căci începuseră să apară picioarele unui bărbat. Apoi au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai faÅ£a nu reuÅŸeam deloc s-o desluÅŸesc Au căpătat relief doar buzele. Oricât ciopleam piatra, nimic altceva nu se distingea în jurul lor. M-am oprit o clipă să mă odihnesc, să mă ÅŸterg de sudoare, ÅŸi tocmai atunci buzele s-au miÅŸcat, fără să rostească, însă, nici un cuvânt. Åži, pe urmă, încă o dată. Åži încă o dată. Se miÅŸcau cum ar vorbi ÅŸi totuÅŸi nu se auzea nici măcar un suspin . ÃŽn zadar mi-am lipit urechea de ele. Furios, am ridicat dalta să le zdrobesc. Atunci, buzele s-au miÅŸcat din nou ÅŸi, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparÅ£ină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor ÅŸi mă aÅŸteptam să ţâşnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărÅ£at numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs ÅŸi mai neruÅŸinat. SimÅ£eam că fierb de furie ÅŸi loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor… Am visat, după aceea, un ÅŸarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare ÅŸi aÅŸtepta nemiÅŸcat în iarbă. Fluturii se opreau uneori foarte aproape, dar el stătea neclintit, cu ochii rigizi, ca ai unui mort. Numai floarea din gură, tremurând uÅŸor, îi trăda nerăbdarea. ÃŽn acest timp, cineva îmi explica: “Åžtii ce se povesteÅŸte, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriÅŸi, listă pe care o întocmea singur. Åži totuÅŸi, nu s-a condamnat niciodată.” “S-a exilat pe insula Capri, am replicat eu, ÅŸi a pus astfel marea între Roma ÅŸi el”.”Dar a făcut-o pentru că avea pasiunea exilului, a sunat răspunsul. Cei care pot să condamne la moarte nu vor să dea exemple decât prin alÅ£ii…” Apoi, s-a întors Ana. Mi-a dăruit un colier de flori, strălucitor ÅŸi parfumat, pe care l-am pus în jurul gâtului cu o mare plăcere ÅŸi emoÅ£ie. ÃŽmi lumina ochii ÅŸi aproape că îmi venea să cânt. Am întrebat-o, într-o doară, de ce-mi adusese acel colier. Ea s-a uitat la mine cu milă ÅŸi mi-a zis: “Å¢i l-am adus pentru că m-ai dezamăgit”. Uitându-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru.”Am venit să te iau” a adăugat ea. “Unde?” “Să asculÅ£i păsările de nisip ale deÅŸertului”. Vorbea tandru, cu tonul cu care recita din Iliada. Căutam un pretext ca s-o refuz, când m-am trezit… Uneori, noaptea, mă întreb, ascultând vântul: oare melancolia să fie tot ce mai există bun în mine?

― Văd că aproape nu mă mai asculţi, Galilei.

― Poate că vara nu-i de ajuns pentru fericire. Dar e de ajuns ca să nu deznădăjduieşti.

 

 

XLVIII

 

― ÃŽn schimb, visul de azi-noapte a fost cumplit. CenuÅŸa rugurilor începuse să înflorească. Åži atunci inchizitorii au decis să construiască o închisoare pentru ea, să n-o vadă nimeni. Au fost ridicate niÅŸte ziduri înalte, iar cenuÅŸa a fost cărată înlăuntrul lor, împărÅ£ită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au în­ceput să se clatine, însă, ÅŸi să se surpe. CenuÅŸa înflorea mai departe, floarea ei ieÅŸind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoa­re ÅŸi mai largă, una care să cuprindă ÅŸi ruinele vechii închisori ÅŸi să oprească revărsarea cenuÅŸii înflorite. Zadarnic. ÃŽnflorind, cenuÅŸa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape ÅŸi aceste ziduri ÅŸi, prin crăpături, îşi făcea loc floarea cenuÅŸii; o floare neagră, dar delicată. FurioÅŸi inchizitorii au decis să fie înălÅ£ată o închisoare ÅŸi mai largă. Erau golite în grabă oraÅŸe ÅŸi sate care rămâneau cu casele, bisericile ÅŸi pieÅ£ele lor pustii, înlăuntrul unei închisori ale cărei ziduri nu se mai vedeau în depărtare ÅŸi care se mutau mereu mai departe din calea cenuÅŸii înflorite. Erau ca două armate care se luptau. De o parte, cei arÅŸi pe rug, cenuÅŸa lor adică, de alta, inchizitorii, încercând în zadar să oprească marÅŸul fantomelor. Åži, astfel, pământul întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriaşă, cuprinzând ruine­le unui număr fără sfârÅŸit de închisori. Eram atât de năucit, încât primul gând a fost să mă uit afară, să văd dacă am rămas înlăuntrul închisorii care se lărgea mereu. Nu se auzea nici un zgomot ÅŸi am început să bănuiesc că, între timp, cetatea fusese părăsită, plecaseră toÅ£i, inclusiv judecătorii mei, ÅŸi mă lăsaseră singur. Deodată, m-a cuprins groaza că fantomele celor arÅŸi pe rug mă vor întreba: “Tu de ce n-ai avut curajul să înfrunÅ£i rugul, Galilei? De ce ai fost laÅŸ ÅŸi ai abjurat? Åži dacă ai fost laÅŸ, de ce n-ai fugit din cetate o dată cu inchizitorii? De ce ai rămas? Crezi că vom accepta să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut…” Multă vreme, dimineaÅ£a, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede…

 

 

XLIX

 

― Iartă-mă că insist, chiar n-ai şovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei?

― Lucrurile s-au petrecut aÅŸa… ÃŽn august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimÅ£it atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreÅ£ia Sfîntului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuÅŸi, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . ÃŽntâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reuÅŸit să-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi care să dovedească ideile mele. Abia în clipa în care am fost chemat să mă prezint la Roma, am intrat în panică ÅŸi a trebuit să recunosc că eram cu nervii zdruncinaÅ£i de aÅŸteptare. Venise primăvara, aerul era plin de mirosuri tari ÅŸi, urcând treptele la Sfântul Oficiu, am văzut pinii negri din pricina luminii, ceea ce mi s-a părut de rău augur. Åži am avut dreptate. Am fost arestat imediat. ÃŽn prima noapte petrecută în arest, am visat că mă prăbuÅŸeam. Cădeam într-un fel de prăpastie. Deasupra mea stelele se îndepărtau ÅŸi aÅŸteptam ca, din clipă în clipă, cerul să se stingă în întuneric ca o lumânare… ÃŽmbolnăvindu-mă, mi s-a îngăduit să locuiesc sub strictă suprave­ghere în casa ambasadorului FlorenÅ£ei. La primul interogatoriu, m-au întrebat dacă-mi recunosc vinovăţia. Am zis că nu. Câteva zile mai târziu, tot sperând că lucrurile se vor aranja, am consimÅ£it să mai îmblânzesc unele din texte­le mele. Nu s-au mulÅ£umit, însă, cu asta. Când m-au chemat, după aceea, ÅŸi am intrat în sală, am înÅ£eles că erau deciÅŸi să mă arunce pe rug. Mă priveau cu o cruzime rece, care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit ÅŸi el de erezie… Dar n-am avut curajul… Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut.

― Şi, din păcate, Inchiziţia e ca lepra. Se ia şi nu-ţi mai trece.

― Am coborât azi în vale, m-am uitat la casele risipite de-a lungul râului . ÃŽmi plăcea, era soare, pietrele dogoreau. Am văzut un băieÅ£an­dru care căuta ceva în iarbă. “Mă cunoÅŸti?” l-am întrebat. Åži i-am spus numele. Nu auzise niciodată de numele meu.

― Mai ai, totuşi, vanităţi, Galilei.

― Am oprit ÅŸi un bărbat. “Ascultă, i-am zis, îţi aduci aminte de Galileo Galilei?” S-a uitat la mine, am sperat că mă recunoaÅŸte, dar a ridicat din umeri: “Am auzit, parcă, de unul cu acest nume. E ceva legat de InchiziÅ£ie”. AÅŸa că diagnosticul tău e corect. Am devenit un lepros.

― Tot nu vrei să te întorci la o viaţă normală, Galilei?

― Dar ce mai poate fi normal pentru mine?

― Într-un fel, te înţeleg. Cauţi ceva ce nu mai există. Pentru amândoi.

― Adică?

― Liniştea, Galilei. Noi doi suntem blestemaţi să nu mai avem linişte.

― Tu de ce? Vei iubi altă femeie. Crezi că te vei duce toată viaţa la mormântul Juliei?

― Nici nu ştiu dacă are un mormânt.

― Cum asta?

― Å¢i-am spus că i-am dus Juliei niÅŸte “cărÅ£i blestemate”, minÅ£ind-o că le cumpărasem de la un anticar, îţi aminteÅŸti?

― Da.

― Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărţi scoase din biblioteca Inchiziţiei.

― Cum ai reuşit să ajungi acolo?

― Pregăteam o biografie a lui Ignaţiu de Loyola, comandată de Sfântul Oficiu.

― Aşadar, te-ai mişcat printre inchizitori!

― Nu tocmai N-aveam de-a face cu el Mă duceam la bibliotecă, studiam, căutam do­cumente, îmi făceam însemnări. Pot să spun că subiectul chiar mă pasiona. Acest IgnaÅ£iu de Loyola n-a fost o figură oarecare…

― Presupun ce s-a întâmplat…

― CărÅ£ile acelea au fost cu adevărat “blestemate”. Nu m-am grăbit să le iau de la Julia, să le pun înapoi de unde le luasem. Åži, zărindu-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la InchiziÅ£ie s-o denunÅ£e. ÃŽn aceeaÅŸi zi, i s-a făcut o percheziÅ£ie ÅŸi au arestat-o.

― Julia n-a bănuit nimic?

― În legătură cu ce?

― Cu ce lucrai.

― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu tortu­ram. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziţiei era prea infamant. M-am temut că mă va dispreţul

― Şi nu te-ai dus s-o scoţi din ghearele lor?

― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile ÅŸi nopÅ£i de coÅŸmar. Am pornit de mai multe ori spre InchiziÅ£ie, hotărât să mă autodenunÅ£. Pe drum, însă, mă paraliza frica . ÃŽmi ziceam că n-o puteau reÅ£ine la nesfârÅŸit, văzând că n-o inte­resau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că… Dar, fireÅŸte, asta nu mă dezvinovăţeÅŸte… Odată m-am dus, ros de remuÅŸcări, chiar seara. ÃŽnchipuindu-ÅŸi că venisem pentru tre­burile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laÅŸ, “bine” ÅŸi m-am întors acasă… DimineaÅ£a, am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară…

― Au torturat-o?

― Nu ÅŸtiu. Toate încercările mele de a afla amănunte s-au izbit de un zid de tăcere. Åži, cum nu mai suportam să trec prin curtea InchiziÅ£iei să mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea… doctorii îmi descoperiseră o boală gravă ÅŸi plecam din oraÅŸ, să-mi pun în ordine niÅŸte încurcături, înainte de a mă interna…

Acum ÅŸtii, Galilei, de ce sunt atât de înverÅŸunat. Nu-mi voi ierta niciodată că am fost atât de laÅŸ… De câte ori te aud vorbind despre Ana, simt o gheară în inimă…

― EÅŸti, la fel ca mine, plin de regrete ca un burete care a stat în apă. Dar eÅŸti tânăr. ÃŽn timp ce eu… O, Doamne… Cred că nu-mi rămâne decât să mă împac cu ce-mi mai e dat, socotind că doar atât mi se cuvine; să bâjbâi între amintire ÅŸi vis…

― Ana trecuse prin apropierea mea fără să mă observe, însoÅ£ită de un fel de animal straniu. Un fluture enorm, cu aripi obscene ÅŸi cu ochi de bufniţă, orbi; din pricina asta, fluturele îşi răsucea mereu capul după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea… AÅŸteptând-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii ÅŸi, când i-am redeschis, păsările zburau în direcÅ£ie opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân… După aceea, am descoperit-o pe Ana, în spatele meu. Mi-a arătat niÅŸte pini uzi de pe marginea drumului: “Cât sunt de apropiaÅ£i ÅŸi, totuÅŸi, cât sunt de singuri”, a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat ÅŸi vroiam să i-o arăt. AÅŸa că am tăcut. “Åžtii de ce îşi dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii îşi dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă”. Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: “Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul lui Alexandru. ÃŽn spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află ce-Å£i zice acolo oracolul.” I-am propus să meargă cu mine. M-a refuzat: “Trebuie să te duci singur acum”, a zis. Auzeam clar foÅŸnetul fiecă­rui pin. “Eu ― a continuat Ana ― sunt ca acele animale care iubesc o singură dată ÅŸi pe care dragostea le ucide”. ÃŽn clipa următoare, am auzit un foÅŸnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă, am desluÅŸit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalip­ţilor, coliba de paie ÅŸi chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: “ÃŽn fiecare seară, ieÅŸea din cort ÅŸi contempla cerul înstelat. Apoi, îşi lua o cupă din care bea vinul ÅŸi o sfărâma de stânci.” Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simÅ£it, pe loc, o duioÅŸie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul, o pasăre Å£ipând în deÅŸert, foÅŸnetul eucalipÅ£ilor, după care m-am hotărât să plec, când, din senin, coliba de paie a luat foc… Asta a fost totul. Sau aproape totul…

― De ce spui “aproape totul”?

― Fiindcă m-am trezit cu o mare uimire în suflet… PovesteÅŸte-mi ceva despre IgnaÅ£iu de Loyola Apoi, îţi voi spune…

 

 

LII

 

― Când mi s-a comandat “biografia”, ÅŸtiam puÅ£ine lucruri despre el. Că visa o carieră militară ÅŸi visa să moară în luptă pentru a doua soÅ£ie a lui Ferdinand Catolicul, pe care ÅŸi-o alesese ca “regină de inimă”. Că o schijă de obuz, care l-a nimerit într-o bătălie, i-a schimbat destinul; cu un picior mai scurt, ÅŸi-a văzut spulberate visurile războinice. Åži că a întemeiat ordinul iezuiÅ£ilor, mutându-ÅŸi principiile militare în evlavie… Cam atât. Căutând documente, am aflat tot felul de amănunte interesante… ÃŽn spi­tal, ca să uite de suferinţă, a cerut o carte. I s-au dat singurele cărÅ£i existente în spital, o “viaţă a lui Iisus” ÅŸi un volum cu “vieÅ£ile sfinÅ£ilor”. S-a hotărât, citindu-le, să devină soldat al lui Christos ÅŸi al Madonei, iar când a ieÅŸit din spital s-a dus la o mănăstire dominicană unde i-a speriat pe călugări prin penitenÅ£ele lui. Stătea zile întregi nemâncat ÅŸi-ÅŸi flagela trupul ca să ucidă în el orice dorinţă. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la taÅ£i ÅŸi soÅ£i revoltaÅ£i de ceea ce le vâra în cap fiicelor ÅŸi soÅ£iilor acel fanatic care vroia să convingă ÅŸi prostituatele să devină virtuoase, căci înÅ£elegea misionarismul într-un mod mai mult decât rigid. Dacă Biserica zice că un lucru e negru ― perora el ― trebuie să zici că e negru, chiar dacă îl vezi alb. Propovăduia sărăcia ÅŸi pretindea să fie ascultat orbeÅŸte. Pentru el, Papa era un coman­dant. Cu toate că era bolnăvicios, nu-ÅŸi îngăduia mai mult de patru ore de somn ÅŸi se supunea unor exerciÅ£ii fioroase, vrând să facă din el o maÅŸină pusă în slujba credinÅ£ei…

― Eu nu pot să mă rog la fel cum urăsc. Åži încerc să-l caut pe Dumnezeu pe lumea aceasta. Mă emoÅ£ionează, recunosc, orice dimi­neaţă care limpezeÅŸte cerul… Poate, am exagerat când am zis că nu-mi mai pasă de nimic în afară de lumină ÅŸi de chiparoÅŸi. ÃŽmi pasă, dar…

― Dar?

― Această lume îmi poate lua totul, mai puÅ£in dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific ÅŸi regretele… Cum să-Å£i explic?

 

 

LIII

 

―… La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineaÅ£a în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor ÅŸi mi-a spus, miÅŸcându-ÅŸi buzele, fără să scoată un sunet: “Dacă vei vorbi, Galilei, ÅŸerpii se vor trezi ÅŸi te vor muÅŸca”. I-am răspuns: “Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu”. “Da, Galilei, ai dreptate, dar de unde ÅŸtii?” “Te-am mai visat, am zis. Te cunosc.” S-a uitat lung la mine. “Atunci, cunoÅŸti cum se termină toate astea?” “Cum?” Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătându-ÅŸi dinÅ£ii galbeni ÅŸi putrezi. “Dar dacă visez ÅŸi acum?”, am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niÅŸte umbre ciudate. ÃŽn curte ardea un rug uriaÅŸ pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl aţâţa. ÃŽncolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm ÅŸi eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineaÅ£a mirosea a cenuşă ÅŸi mă întrebam cât va dura astfel. Am simÅ£it, apoi, miros de lapte cald ÅŸi am răsuflat uÅŸurat. Afară, focul arsese ultimele lemne ÅŸi ploua peste cenuÅŸa caldă… Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chi­paroÅŸilor, dar plouase, într-adevăr…

― Vara e pe sfârşite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei.

― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privinţă, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni ChiparoÅŸilor nu le pasă de descoperirile mele… Åži, în clipa aceea, am înÅ£eles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălÅ£at, poate…

― Cum aşa?

― ÃŽnainte, eram convins că totul mi se cuvine ÅŸi nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întâmplate m-au scos din asta ÅŸi m-au ridicat la calitatea de om. InchiziÅ£ia e o maÅŸină de strivit suflete . ÃŽn faÅ£a ei, am descoperit, o dată cu spaima de moarte, lucruri despre care nu ÅŸtiam nimic, melancolia, îndoia­la, regretul, slăbiciunea, disperarea… Niciodată nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde ÅŸi că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. “Eu, Galileo Galilei, în al ÅŸaptezecelea an al vieÅ£ii mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niÅŸte pietre, abjur ambiÅ£iile deÅŸarte în care m-am complăcut…”, ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel?

― Şi ce vei face acum?

― O soluÅ£ie ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Å¢i-am spus, nu Å£in, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: “Galilei, ai abjurat”, i-aÅŸ putea răspunde: “Da, am abjurat Åži ce-i cu asta? N-am avut încotro. FaceÅ£i voi să nu mai existe inchiziÅ£ii ÅŸi atunci n-o să mai abjure nimeni…” Dar nu sunt sigur că voi alege asta.

― Ai înţeles, sper, că tot ce am aştep­tat de la tine a fost să accepţi că totul ne priveşte, de fapt.

― Uneori, semăn cu un clopot pără­sit, pe care doar vântul îl face să vibreze. Şi pot să-mi recapitulez, liniştit, viaţa. Dar în­tâlnirea cu Inchiziţia m-a schimbat mai mult decât am crezut. Şi chiar mai mult decât îmi place să recunosc.

― Iartă-mă că te-am tulburat, Galilei. Te-am căutat, convins că abjurarea ta nu te priveşte doar pe tine.

― N-ai făcut decât să mă aşezi în faţa destinului meu şi să mă ajuţi să înţeleg că poţi, cu aceleaşi cuvinte, să speri şi să deznădăj­duieşti. Ştii ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur.

― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei.

― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică?

― Poate că Julia ştia, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înţelegem.

― Ce anume?

― Că nu există Inchiziţie perfectă câtă vreme un singur om spune adevărul.

― Numai că nu e simplu. Nu e deloc simplu. Am iubit aceste coline când nu ştiam că voi avea nevoie de ele, dar la Inchi­ziţie eram un om în fata unei maşini de strivit suflete.

― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu eşti problema fiecărui om care se teme. Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată ameninţat.

― Nu ÅŸtiu dacă mă mai interesează asta. Ceea ce s-a petrecut m-a schimbat. Nimic nu mai e ca înainte. AÅŸa că îţi las Å£ie adevărul pentru care mă judecaÅ£i. Eu i-am dat de ajuns din viaÅ£a mea. Cred că mă voi duce să o caut pe Ana…

Un om norocos

Octavian Paler
1

Visam că fusesem suit pe o masă, gol, cineva mă lovea peste testicule cu nuiaua, iar eu plîngeam de ruÅŸine, ÅŸi am fugit ca să nu mai aud rîsetele care însoÅ£eau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procu­rorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, “cer condam­narea lui Daniel Petric la…”, restul n-am mai auzit de­oarece, îmbrîncind uÅŸierul, am fugit ÅŸi de-acolo ÅŸi m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile oraÅŸu­lui în noaptea de PaÅŸti… Mirosea a primăvară, a sărbă­toare, ÅŸi tot uitîndu-mă la lumînările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în faÅ£a casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atîta vreme tocmai în noaptea de PaÅŸti, cînd am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viaţă. Åži deodată m-am gîndit că tata, rămas singur în noaptea de PaÅŸti, intrase în agonie ÅŸi cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam ÅŸi mai tare degetul care bătea în geam ÅŸi, după un timp, am înÅ£eles că eram urmărit. NumeroÅŸi oameni cu lumînările aprinse fugeau după mine ÅŸi, în loc să se stingă, flăcările lumînărilor creş­teau, unindu-se într-un incendiu uriaÅŸ. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniţă. De cum am coborît treptele umede am simÅ£it, cu groază, că mi se încolăceÅŸte ceva apăsător pe piept. Am ieÅŸit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumînare aprinsă, un întu­neric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă ÅŸi am bătut în geam. Nu mi-a răspuns nimeni, în schimb am auzit pe cineva fugind, ieÅŸind din curte, apoi pe poartă ÅŸi pierzîndu-se în întuneric. La fiecare casă unde băteam în geam se întîmpla acelaÅŸi lucru; oamenii o luau la fugă. Nu vedeam decît umbre care se îndepărtau grăbite ÅŸi se topeau în noapte. Pînă la urmă, tot încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am po­menit afară din oraÅŸ. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirînd ÅŸi-mi simÅ£eam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat ÅŸi m-am rostogolit într-o rîpă. Cînd m-am oprit în sfîrÅŸit ÅŸi m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanţă nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape normal, zorită numai de emoÅ£ia prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia cînd m-am desmeticit, am priceput că nime­risem într-un fel de capcană ÅŸi m-a cuprins din nou teama. M-am aÅŸezat între bălării ca să mă gîndesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simÅ£eam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori ÅŸi ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze ÅŸi să cultiv apoi pămîntul, aÅŸteptînd să apară într-o zi acolo ÅŸi o femeie pe care s-o iubesc? ea mi-ar fi alungat Urîtul ÅŸi ar fi născut copii care la rîndul lor, crescînd, ar fi cultivat pămîntul ÅŸi ar fi făcut alÅ£i copii. Sau să mă culc pe spate, cu faÅ£a la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea ÅŸi de-acolo, în toată splendoarea lui, la fel ca de oriunde. Dar nu, nu mă puteam resemna să rămîn acolo. Singura soluÅ£ie era să mă rog lui Dum­nezeu să mă ajute să scap din capcană. Åži chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune cînd mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în faÅ£a căruia tremură toate fiarele pămîntului ÅŸi că eu, ah cît de bine cunoÅŸteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cuÅŸcă pe acea mică bucată de pămînt, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia să mă scoată printr-un act de supunere necondiÅ£ionată care avea valoarea unei capitulări. Mi-am încleÅŸtat ime­diat buzele ÅŸi mi-am înfipt unghiile în carne ca să nu mai spun nici un cuvînt din rugăciune. Eram gata chiar să scot un urlet de fiară îndîrjită, ca să-mi dau curaj, cînd am auzit un sunet cunoscut, a cărui provenienţă n-o puteam totuÅŸi preciza. Am ciulit urechile, m-am concen­trat îndelung ÅŸi în cele din urmă m-am lămurit. Erau valurile unei mări. Dincolo de zid se găsea, aÅŸadar, o mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă tot­deauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agăţat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mîinile ÅŸi genunchii pînă ce, cu un suspin de uÅŸu­rare, am reuÅŸit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea ÅŸi nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sînge ÅŸi să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou ÅŸi m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrîni despre care vreau să vorbesc. Lăsasem fereastra deschisă cînd mă culcasem ÅŸi de-afară, de pe ţărm, vuietul mării se auzea foarte clar în liniÅŸtea dimineÅ£ii.

Am tras pătura peste mine, încercînd să adorm din nou. Dar îmi fugise somnul. Îmi părea rău că nu ajunsesem la sfîrşitul visului şi, ca să mă consolez, m-am gîndit că poate nu ajungem niciodată la finalul viselor, totdeauna ne trezim înainte de a cunoaşte ce se întîmplă pînă la urmă; idee care mă persecută acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o ţigară şi m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atîrna deasupra mării ca o zdreanţă murdară care se destrăma. La ora aceea pe ţărm nu era nimeni. Doar pes­căruşii dădeau ocol stîncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac şi de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez avînd stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară şi toamnă. Am strivit ţigara în scru­miera improvizată dintr-o cutie de conserve şi am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiţi. După ce-am mîncat, mi-am aprins o nouă ţigară şi m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem şi care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca nişte spini în carnea mea, fusese destul de exact în esenţa lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărţea de tre­cutul meu.

Cînd Å£igara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră ÅŸi m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineÅ£ii îmi făcea bine, era răcoros ÅŸi plăcut muş­cător. Acum marea se vedea pînă departe, iar orizontul ardea ca o presimÅ£ire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese MoaÅŸa în ajun: “Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanţă, de ce te grăbeÅŸti? Doar nu te sileÅŸte nimeni să te grăbeÅŸti. Profită de asta, cît timp mai poÅ£i. ÃŽn locul dumitale m-aÅŸ duce pe ţărm, aÅŸ face o baie în mare, m-aÅŸ plimba. ÃŽn sfîrÅŸit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-Å£i arate plăcerile cătunului. ÃŽn mocirlă, la vînat de cerbi, ÅŸi prin case la vînat de văduve”. Åži rîsese cu poftă, foarte mulÅ£umită de umorul ei. Mă plînsesem că Bătrînul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămîni de la sosirea mea ÅŸi nu primisem de la el nici un semn că dorea să discute cu mine despre noul cimitir pentru care venisem. MoaÅŸa evitase cu abi­litate un răspuns exact. După obiceiul ei, se folosise de o glumă pipărată ca să iasă din încurcătură. Dar n-am con­trazis-o. ÃŽnvăţasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea ÅŸi să nu intru în conflict cu nimeni îmbrăcat în uniformă, chiar dacă era vorba doar de un halat alb. Cînd un doctor îmi da o reÅ£etă, o băgam în buzunar, prefăcîndu-mă că voi înghiÅ£i ce mi se recomanda să înghit. Cu atît mai mult n-avea rost s-o înfrunt pe MoaÅŸa; ea se ocupa de adminis­traÅ£ia azilului ÅŸi de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteÅ£ cu cei de care depindeam într-un fel.

Am ieÅŸit pe ţărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. ÃŽn definitiv, ideea MoaÅŸei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. ÃŽl cunoÅŸteam numai din poveÅŸtile exaltate ale bătrînilor, cărora le străluceau ochii cînd vorbeau despre acea mică aÅŸezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, cînd se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu mine. “Eu îmi cîştig pîinea”, a rîs el, făcînd aluzie la faptul că aÅŸteptînd să mă cheme Bătrînul ÅŸi să moară cineva, ca să cioplesc prima piatră funerară în cimitirul de marmură, eu n-aveam, practic, nici o obligaÅ£ie. Drept care m-am întors în cameră, în­cercînd să mai dorm un ceas, două. N-a fost însă chip. Cum m-am lungit în pat, am constatat că baia în mare nu mă spălase ÅŸi de mîlul visului care-mi stăruia în minte, mă preocupa.

Şi înţeleg de ce. A fost prima oară cînd mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte sigur de trecutul meu şi că raporturile mele cu el nu mai sînt cele normale; mi-l amintesc fragmentar, cu fisuri, cu pete albe, cu semne de întrebare, dar ceea ce îmi aduc aminte mă urmăreşte şi în somn. Poate că amintirile mele s-au amestecat cu ale altora, ca apele rîurilor în mare, sau, poate, am uneori senzaţia că în evenimentele trăite există aluviuni din vise numai fiindcă nu sînt sigur cîtă autenticitate există în întîmplările care m-au împins pe acel ţărm, unde am cioplit morminte de marmură pentru bătrînii azilului, şi de-acolo în acest pod aşteptînd să vină furtuna, să-mi joc ultimul rol, de pilot de furtună. Sînt momente cînd mă îndoiesc de unele lucruri, că am făcut Şcoala de Belle Arte, că am fost însurat, că am stat la închisoare şi am visat să eliberez animalele de la un circ. Pe urmă îmi spun că asta n-are importanţă; ceea ce ni se pare că am trăit ne exprimă la fel de bine ca amintirile autentice. Trecutul poate fi ca păcatul originar pe care nu l-am săvîrşit noi, însă îl plătim noi. Orice e cu putinţă în lumea asta, in­clusiv ca vinovaţii să se îmbrace în robă de judecători şi să condamne victimele. După cum e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparţină, şi ca impresia de nesiguranţă pe care o am să nu fie altceva decît o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sînt pe deplin conştient, de a mă menaja, de a-mi uşura situaţia în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicaţiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derîdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite şi nu totdeauna cei care le-au străbătut sînt inocenţi.

În semn de penitenţă, m-aş putea condamna să rămîn aici, dar cît s-ar putea trăi aşa? Pentru dinţii ascuţiţi ai guzganilor problemele mele n-au, bineînţeles, nici o im­portanţă, în schimb trecutul meu ciopîrţit, îndoielnic şi tiranic mă sileşte să mă întorc mereu în urmă, cu ochii deschişi sau în vis, şi să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aştept să măture şi să purifice totul, pentru a înţelege cum a început (s-o numesc boală? ruptură? soartă? Dinu i-a zis o dată schizofrenie, în­trucît ca psihiatru nu vroia să opereze cu noţiuni aproxi­mative, dar nu-mi place cuvîntul, sună prea brutal, şi nici nu ştiu dacă e întrutotul exact) şi cînd? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afişez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, şi să ascund cu grijă afecţiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scînduri cerul, pîndesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe nimeni umblînd pe-acolo şi, cînd nu mai am nimic de făcut, zic şi eu că e plictisitor să nu te înşeli niciodată; apoi mă analizez, simţind în gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avîntat cu înflăcărare.

Şi pe urmă nu ţin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atît de puţin n-aş sta aici la pîndă. Şi spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămaşă de forţă în cimitirul de marmură. Îmi doresc ceva mult mai important decît iertarea acum, iar întrucît ştiu că fiecare pierde pentru sine, dar dacă reuşeşte să-şi dea sieşi un sens, va reuşi să dea şi lumii unul, mă feresc să-mi ascund păcatele ca animalele care îşi ascund excrementele şi mă lipsesc, nu dezinteresat, de orice scuză; în fapt, mărinimoşii te pot umili mai rău decît cei mai cîrcotaşi acuzatori, acope­rindu-ţi eşecul, ca pe o murdărie, cu mila lor.

Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugaÅ£i să spună ce ÅŸtiu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcînd, apoi s-ar uita Å£intă în ceÅŸtile lor de cafea pentru a-i da de înÅ£eles celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuÅ£ia e încheiată. AÅŸa făceau ÅŸi cu noi, cu mine ÅŸi cu Dinu, cînd mergeam să vînăm cerbi în mlaÅŸtină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. “Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părÅ£ile noastre aÅŸa ceva”, ar zice, poate. “Bine, bine, dar cenuÅŸa?” mă pomenesc ÅŸoptind. La care ei ar adăuga plictisiÅ£i: “Au ars niÅŸte bălării”. “Åži cerbii?” “Care cerbi?” “Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stîncile de marmură de pe ţărmul mării ÅŸi că vîna aici în mlaÅŸtină cerbi”. “A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai ÅŸtim nimic despre el. Cît priveÅŸte cerbii, au existat cîndva cerbi în pădurea de sălcii de lîngă mlaÅŸtină, dar a dat o molimă în ei ÅŸi au pierit cu toÅ£ii. Asta s-a întîmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muÅ£enia lor… Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aÅŸ fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea cînd nu eram decît un mucos obraznic. Din fericire, aÅŸa ceva nu mai e cu putinţă. Con­fuz, ros de semne de întrebare, dar sîcîitor ÅŸi lipit de umerii mei ca o cocoaşă, pe care o voi duce cu mine în mormînt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăţi de măsură.

2

Unii sînt de părere că e bine să greşeşti la o vîrstă cît mai fragedă şi că erorile sînt cu atît mai grave cu cît le comiţi mai tîrziu. Nu mai ai timp să înveţi din ele. Din acest punct de vedere, nu pot să mă plîng. Soarta m-a ajutat să greşesc grav la o vîrstă cînd alţii abia îşi julesc genunchii. Destinul m-a luat de mînă într-o după-amiază, m-a scos pe stradă şi m-a dus pînă la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi şi de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu cele­lalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi tre­cuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă aştepta să mă împartă în două fiinţe, una care eram şi una care vroiam să par. Şi, Doamne, cît soare există la în­ceputul acestei rupturi! Dacă lumina are miros, atunci după-amiaza aceea mirosea toată a lumină, a suc de lu­mină; lumină care se scurgea blîndă, cucernică şi mieroasă pe brazii tineri din gardul dărăpănat, pe pietrele funerare, pe florile şi ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spălat, iar soarele cobora încet dincolo de acoperişul bisericuţei în jurul căreia apă­ruse cimitirul.

Ducîndu-mă înlăuntru, destinul mi-a arătat ce era ne­cesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras şi a aşteptat să fac eu ce-i revenea lui. Şi am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învă­ţasem să mă descurc cît de cît cu alfabetul înainte de a mă duce la şcoală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărţi de la magazie, şi mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoştinţe, de care eram foarte mîndru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reu­şeam să le pronunţ. Renunţam şi treceam mai departe, căutînd altele mai simple. Pietrele funerare erau în ge­neral modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormînt frumos, bine întreţinut, plin de flori şi cu o cruce mică de marmură neagră, avînd un medalion de porţelan cu imaginea unui copil bucălat şi surîzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă aţipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormînt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniştit şi a surîs ironic probabil cînd a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porţelan. Ştia că păşisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec.

Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la foto­grafie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, iniţiala prenumelui meu, Daniel, şi numele întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu.

Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărît să nu suflu o vorbă despre descoperirea mea. În săptămînile următoare am pus tot felul de întrebări ocolite rudelor şi vecinilor, fără să mă dau de gol, pînă ce am aflat ade­vărul. La drept vorbind, nu înţeleg prea bine ce s-a pe­trecut cu mine atunci şi de ce m-am răzvrătit cu atîta înverşunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu şi că zîmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dîndu-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament şi prin caracter pentru această dorinţă şi nu aşteptam poate decît un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat un rol important, bănuiesc, în reacţia mea şi revelaţia ― o, cît sînge rău mi-a făcut! ― că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îm­bujorat şi fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger şubred rezistase doar trei zile. După care a murit.

Am înţeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Şi îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în nici o privinţă. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut. De la înfăţişare, la caractere, nimic nu ne apro­pia şi totul ne deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învineţit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinaţie spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocaţie de ratat recalcitrant. Minţeam cu uşurinţă şi mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părinteşti, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai tîrziu cu pricepere şi nesocotinţă.

Trebuie să spun însă că încă dinaintea întîmplării de la cimitir eu ÅŸi tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decît artistice, obÅ£inute în cariera de pictor îi alintaseră două însuÅŸiri naturale, vanitatea ÅŸi plăcerea de a domina, încît nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decît ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt ÅŸi roto­fei, cu o burtă pe care încerca în zadar să ÅŸi-o ascundă ÅŸi, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalÅ£i la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deÅŸirat. Au urmat curînd altele. Făcea eforturi vizi­bile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mîndria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de cîte ori era linguÅŸit, adulat, înclinat să nu observe că mulÅ£i roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui îşi putea permite să facă excepÅ£ie de la datoria semenilor de a-l admira. Cînd a observat că nu mă lăsam strivit de reputaÅ£ia lui ― în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aÅŸ fi mărturisit-o, ― ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile ÅŸi să-i declar că me­seria lui nu mă atrăgea, m-a repezit: “EÅŸti un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleÅŸit adesea cu reproÅŸuri ameninţătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de rîs, că va fi vai ÅŸi-amar de mine. Avea mania discursurilor ÅŸi Å£inea să-ÅŸi exerseze ÅŸi pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca audito­riul lui obiÅŸnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece ÅŸtiam că nu suporta să nu fie ascultat cu smerenie. Cînd vroiam să-l scot din sărite, izbucneam în rîs, ceea ce re­prezenta în ochii lui o adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei era prea puÅ£in; de obicei, asemenea obrăznicii aveau urmări ÅŸi mai rele.

Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul ÅŸi că amestecam în relaÅ£iile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. ÃŽi plăceau lui romanÅ£ele? Eu le detes­tam. Se lăuda că muncise din greu ca să-ÅŸi întemeieze un rost? Cu atît mai mult m-am simÅ£it îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, “cu toate gunoaiele”.

Desigur, pentru firea autoritară a tatei ― părea născut să comande ― existenÅ£a unui copil neascultător ca mine era o mare tristeÅ£e. Dar mult mai grav s-a dovedit faptul că în faÅ£a mea tata îşi pierdea mulÅ£umirea de sine care fusese totdeauna principalul său sprijin. Asta a însemnat pentru el o adevărată catastrofă. Poate m-ar fi iertat în cele din urmă că nu-i semănam lui Dinu ÅŸi m-ar fi iubit în felul său, fie ÅŸi numai fiindcă eram un vlăstar din trunchiul Petric, dacă aÅŸ fi îndeplinit o condiÅ£ie: să joc, faţă de el ― m-ar fi crezut cu mare uÅŸurinţă ― ÅŸi mai ales faţă de alÅ£ii, mascarada fiului iubitor, pătruns de admira­ţie pentru tatăl său. Atunci relaÅ£iile dintre noi ar fi deve­nit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amîndoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decît afecÅ£iunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotinÅ£elor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală neruÅŸinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, aÅŸa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. ÃŽnÅ£eleg foarte bine asta. ÃŽi reproÅŸez tatei numai faptul că nu ÅŸi-a dat seama cît de simplu putea să rezolve totul: dacă dorea să spună “alb”, ar fi fost de ajuns să spună “negru” pentru ca eu să mă decid pentru culoarea albă; după cum dacă nu s-ar fi arătat atît de afectat de isprăvile mele, aÅŸ fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit ÅŸi primejdios; dar tata nu s-a hotărît să fie indiferent decît atunci cînd s-a dezgustat cu totul de mine; cînd a fost prea tîrziu ca să se mai schimbe ceva.

Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul ÅŸi ne readucea pe poziÅ£ia iniÅ£ială de combatanÅ£i; el pentru a-ÅŸi impune ideile cu forÅ£a, eu pentru a le lua în derîdere. Cînd mă certa, trîn­team uÅŸile prin toată casa pînă ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă ÅŸi abia se mai ridica din pat, izbucnea în plîns. Asta ne înstrăina ÅŸi mai mult unul de altul ÅŸi ne-a fost ÅŸi mai uÅŸor să ne ÅŸicanăm reciproc, cu rare izbucniri de tandreÅ£e pe care ne grăbeam să le uităm amîndoi, de parcă ne era ruÅŸine de ele. Tata îmi striga la masă dacă spuneam ceva neconvenabil: “Tu să taci din gură. Cînd o să-Å£i cîştigi singur pîinea pe care o mănînci, vei avea dreptul să vorbeÅŸti. Deocamdată, nu e cazul. Am re­nunÅ£at să mai aÅŸtept recunoÅŸtinţă de la tine, dar îţi pretind măcar să taci.” Eu replicam acestui ordin împingînd ostentativ farfuria; apoi mîncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei.

Se întîmpla să am ÅŸi eu cîteodată mustrări de con­ştiinţă, cînd mă apăsa răceala dintre noi ÅŸi eram gata să-i cer iertare: “Tată, sînt un netrebnic, dar te iubesc”; însă niciodată n-am ajuns cu căinÅ£a pînă acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încît relaÅ£iile dintre noi continuau să rămînă ostile, iar nevoia de dragoste era amînată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit niciodată, fiind împiedicate de­finitiv de povestea cu Dinu.

Descoperirea pe care o făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărîtoare. Ea m-a îmbrîncit să înaintez, mai departe decît vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amîndoi, care nu putea să se termine decît prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decît s-o lărgească. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific pentru a le înţelege cît de cît. Îmi spun prin urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecaţi, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curaţi şi albaştri, nu mai lipsea decît să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mînat de răutatea, otrăvită de gelo­zie, de a zgîndări cicatricea din sufletul tatei, cu atît mai mult cu cît el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-şi ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adîncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine şi cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi mur­dărind covoarele. Şi de cîte ori tata avea accese de mînie sau crize de disperare, mulţumirea de sine se clătina, se prăbuşea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva feri­cirii sale.

ÃŽntr-o zi, m-a chemat la el. Stătea în fotoliu ÅŸi răsfoia o revistă. M-a lăsat să aÅŸtept, prefăcîndu-se cufundat în lectură. ÃŽn sfîrÅŸit, cînd a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: “A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era semn rău. ÃŽnsemna că trebuia să mă pregătesc să ascult o predică plictisitoare despre cum trebuie să se poarte un copil care, întîmplător, a avut norocul să aibă un tată cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, ÅŸi al cărui nume, prin forÅ£a lucrurilor ÅŸi graÅ£ia destinului, îl purtam, deci trebuia să ÅŸtiu ce purtam, să respect acest nume, “nu să-l terfeleÅŸti prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învăţat să… ai înÅ£eles, băiete?” “Nu, n-am înÅ£eles”, i-am replicat obraznic. “Cum n-ai înÅ£eles?” s-a enervat tata. Åži a început să-mi explice din nou: “Numele pe care-l porÅ£i tu nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el”. “Păi nu s-ar putea să mi-l schimb?” am făcut eu pe prostul. Åži am simÅ£it imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se aÅŸteptase la atîta impertinenţă. “Pleacă, du-te, să nu te mai văd”, m-a expediat el furios.

Poate că mama ar fi reuÅŸit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce ÅŸi toată casa mirosea a medicamente ÅŸi a presimÅ£iri de moarte. Cînd intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate ÅŸi zîmbea ca să-ÅŸi ascundă lacrimile. Cîte­odată avea lungi discuÅ£ii cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de uşă. li vorbea despre mine, implorîndu-l să fie mai îngăduitor. “Poar­tă-te ÅŸi tu mai atent cu el. E un copil, totuÅŸi”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. “Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frînturi de discuÅ£ie întretăiate de Plînsetele mamei m-au înrăit ÅŸi mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o ruÅŸine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul că vroia să nu am propria mea identitate. Uneori, mă duceam la cimitir ÅŸi priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. AÅŸ fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vîr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun ÅŸi mă îndîrjeam pînă la lacrimi fiindcă Dinu îmi zîmbea mai departe.

Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată cînd era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata şi eram foarte încîntat de eficacitatea mea. Aş spune chiar că într-o privinţă, pe care şovăi s-o judec, am înţeles de mic acest termen la modă în secolul nostru. Cu cît tata era mai disperat, cu atît însemna că eu eram mai eficient. Îmi măsuram succesul în reacţiile lui. Cînd turba şi strîngea pumnii, mă simţeam foarte aproape de victorie, adică de momen­tul cînd nu se mai putea stăpîni şi începea să urle.

Cine ştie? Poate dacă s-ar fi stăpînit multă vreme aş fi renunţat să aştept o asemenea criză. Dar era şi prea exasperat şi prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amîndoi eram rigizi şi tiranici. El nu admitea decît părerile sale. Eu eram, din principiu, în deza­cord cu aceste păreri.

Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire şi intoleranţă care şi-a avut partea sa în ceea ce s-a întîmplat mai tîrziu. Dorind să mă strivească sub greuta­tea autorităţii sale, el a declanşat în mine o opoziţie înverşunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect de-al meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie şi am pus în locul lor o dorinţă aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al ne­săbuinţei şi îmi cheltuiam energiile pînă la secătuire în această încleştare, încît nu mai aveam ochi şi urechi pentru nimic altceva. Ironia era că depindeam astfel din ce în ce mai mult de tata; aşteptam cu pumnii strînşi ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Şi cred că nu greşesc cînd spun că am avut de la o vîrstă fragedă doi profesori care m-au învăţat să-mi pierd cum­pătul: tata şi eu. Nici unul dintre noi nu dorise să devină aşa ceva, dar peste dorinţele noastre asta reprezentam fiecare şi pe măsură ce relaţiile noastre erau mai rele intram amîndoi mai bine, mai adînc, în rolurile noastre.

Conflictul a izbucnit pînă la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aş fi fost capabil s-a mutat în dorinţa ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viaţa şi fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decît o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz şi nici o speranţă şi nu m-am lăsat pînă ce n-am simţit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Îşi aranjase viaţa destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputaţia; era peste puterile lui să se împace cu asta. De cîte ori primea oaspeţi şi avea nefericita inspiraţie să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în uşă pînă ce, dacă nu era larma prea mare şi se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegînd de furie şi îngrozit de ce va urma; deoarece în prezenţa prietenilor şi cunoscuţilor lui eram totdeauna şi mai îndrăzneţ, îmi arătam cu cruzime senti­mentele antipaterne şi răspundeam la amabilităţi cu o proastă creştere care mă înfiora uneori şi pe mine. Cred că aceste demonstraţii care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el.

Dar ÅŸi pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătînd infernul răzvrătirii ÅŸi geloziei, copilăria mea n-a mai avut decît un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască ÅŸi să regrete ÅŸi mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; ÅŸi singura lecÅ£ie pe care o învăţam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remuÅŸcări, să mă mîngîie, îl respingeam. Eram mai încăpăţînat decît el. Cînd mă bătea, se oprea să mă întrebe: “Mai faci?” AÅŸtepta să zic un “nu” de circumstanţă, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău ÅŸi regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu duÅŸmănie ÅŸi ziceam: “Da, mai fac”. ÃŽl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinÅ£ii pînă la sînge în degete. “Te omor, striga tata disperat, te omor.” ÃŽl înfruntam: “Asta ÅŸi vreau. Ca să intri la puÅŸcărie”. El mă privea lung ÅŸi aproape mă înduioÅŸa furia lui neputincioasă. Se congestiona la faţă, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpă­tau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente cînd el mă ura. Åži, în ciuda a tot ce se întîmplase, aÅŸ fi găsit poate tăria să mă căiesc dacă mi-ar fi zis pe nume. Dar nu mă striga, de multă vreme, “Daniel”. Evita. De parcă se jurase să nu mai rostească nici un alt nume de copil în casă în afară de cel al lui Dinu; sau, poate, Å£inea să-mi arate ÅŸi în acest fel că socotea ziua mea de naÅŸtere o zi de doliu ÅŸi că numai de mila mamei n-o însemna cu negru în calendar. Locuiam pe atunci lîngă un circ. Tata se plîngea că nu putea suporta mirosul animalelor, din care pricină căuta mereu o altă casă în care să ne mutăm. ÃŽn schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărÅ£ea de platoul unde îşi aÅŸezase circul uriaÅŸul său cort ÅŸi mă zgîiam printr-o spărtură, aÅŸteptînd să fie scoÅŸi leii ÅŸi tigrii la plimbare. Călcîndu-mi peste mîndrie, m-am rugat de cîteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunÅ£at cu afiÅŸe mari. Tata m-a privit de fiecare dată de sus: “Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Åži apăsa pe “eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui ÅŸi circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri ÅŸi pantere ÅŸi am făcut o adevărată pasiune pentru junglă ÅŸi pentru deÅŸerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. AÅŸa am ajuns să-mi construiesc un bîrlog al meu unde mă retrăgeam ÅŸi dădeam frîu liber imaginaÅ£iei. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor ÅŸi panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un ÅŸarpe boa dormind ÅŸi cu o maimuţă care îşi arăta fundul roÅŸu. Pe celălalt, am atîrnat poza unui deÅŸert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau pînă la orizont dune de nisip. ÃŽn felul acesta, cînd mă închideam în camera mea, ceea ce se întîmpla din ce în ce mai des, aveam de ales între două imperii. Uneori, alegeam jungla. Alteori, deÅŸertul. SimÅ£eam nisipul pe buze ÅŸi în ochi sau mă împiedicam de liane ceasuri întregi în care visam cu ochii deschiÅŸi fără să-mi fie nici foame, nici somn. ÃŽmi cunoÅŸteam în amănunt imperiile. Dună cu dună ÅŸi copac cu copac. Åži îmi erau la fel de dragi. ÃŽmi fixam reÅŸedinÅ£a temporară în funcÅ£ie de preferinÅ£e, însă în oricare dintre aceste imperii eram singurul stăpîn. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deÅŸertului ÅŸi al junglei, pregătindu-mă, fără să ÅŸtiu, pentru sala cu oglinzi de la azil.

Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul ÅŸi mă ameninÅ£a că mătură “gu­noaiele” de pe pereÅ£i; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colÅ£ii: “ÃŽndrăzneÅŸte”. Åžtia la ce mă refer. Suferea de migrene teribile ÅŸi era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, cînd îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trîntea uÅŸa ÅŸi mă lăsa în pace.

O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam ÅŸi pe care nu le zăream decît printre scîndu­rile gardului. N-a vrut. M-a repezit. “Nu meriÅ£i”, mi-a aruncat el, dispreÅ£uitor. De ciudă, am intrat în absenÅ£a lui ÅŸi am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. “Cu mîna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strîns cu grijă bucăţile fotografiei rupte, s-a trîntit pe un fotoliu ÅŸi a început să plîngă. ÃŽmi era milă de el, dar îl ÅŸi uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, ÅŸtiam, n-ar fi plîns niciodată.

Cam tot pe atunci, întrucît mama nu mai putea să aibă grijă de casă, tata a dat un anunÅ£ la mica publici­tate: “Caut persoană corespunzătoare pentru menaj”. La masă l-am întrebat: “Tată, cum trebuie să fie o per­soană corespunzătoare?” “EÅŸti obraznic”, a curmat el discuÅ£ia. ÃŽn ziua următoare s-au prezentat mai multe fe­mei, ÅŸi mai tinere ÅŸi mai vîrstnice, pînă ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă ÅŸi mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visă­toare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a ÅŸi trîntit uÅŸa în nas, min­ţind: “Locul nu mai e liber, domniÅŸoară”. Apoi s-a în­depărtat bombănind: “Asta a greÅŸit adresa. Căuta o mînăstire”. ÃŽn schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scîn­teiat ochii. Era cam ÅŸleampătă, dar masivă, impunătoare, cu ÅŸolduri late ÅŸi cu părul lucios ÅŸi negru. “Cum ai zis că te cheamă, fetiÅ£o, Luchi?” “Da”, rîse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. “Luchi e corespunzătoare?” am întrebat eu la masă. “Daniel, se poate?” m-a pus la punct mama. Era una dintre ulti­mele dăţi cînd s-a mai tîrît ca să mîncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigaşă, atît.

Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furişat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în braţe, iar cînd tata s-a strecurat în cămăruţa unde dormea Luchi, am strîns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică şi chiar am zgîriat cu labele ei uşa, pînă ce am auzit, înlăuntru, paşi; atunci am fugit şi m-am ascuns sub scară, aşteptînd să se închidă uşa ca să revin.

Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărÅ£uindu-l în asemenea împrejurări cîşti­gam o biruinţă importantă. Åži n-am greÅŸit. L-am auzit scrîşnind: “Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete: “Mergem diseară la circ”.

Seara, s-a plîns că-l durea capul. “Dacă vrei. du-te tu, mi-a zis. ÃŽÅ£i dau voie”. Åžtiam ce urmărise. Doream însă prea tare să văd animalele de la circ ca să rezist ispitei, încît l-am lăsat să se bucure că o angajase pe Luchi ÅŸi m-am dus la spectacol.

Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepţie pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mîndre şi semeţe se comportau ca nişte pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mîrîiau şi le scînteiau ochii. Atunci deveneam atent, aşteptînd cu sufletul la gură să sară şi să-şi înfigă, spre groaza spectatorilor, colţii în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici şi animalele redeveneau supuse şi ascultătoare, făcîndu-şi cuminţite numărul.

În mintea mea a încolţit în seara aceea o idee: să mă furişez într-o noapte în circ, după terminarea spectaco­lului, şi să eliberez animalele din cuşti. Tot mai des mă aşezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cor­tul circului. Aşteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile şi atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Cînd m-am socotit pregătit, m-am hotărît, profitînd de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ şi, dibuind, am reuşit să ajung în zona cuştilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuştile erau bine fe­recate. Am plîns descoperind asta.

În nopţile următoare, m-am trezit de cîteva ori leoarcă de transpiraţie. Aveam fel de fel de coşmaruri. Mă visam vîrît în cuşcă, bătut cu biciul şi mă deşteptam urlînd. Cînd, într-o noapte, tata a apărut în prag îngri­jorat, am fost gata să mă arunc în braţele lui şi să plîng, ca să-mi liniştesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit şi s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi.

Pînă la urmă ara ajuns să-mi fac din cuştile animale­lor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vîre în cuşcă, să mă îmblînzească. Eu ţineam să rămîn liber, sălbatec, nedomesticit. Şi am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieşit pe poartă şi nu m-am oprit decît în pădure. Ceva mai tîrziu am auzit voci şi am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiş şi tăceam. După ce au dispărut felinarele şi nu s-a mai auzit decît vîntul foş­nind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber şi aproape m-am bucurat cînd tata a venit înapoi cu un cîine politist care mi-a adulmecat repede ascunzişul, silindu-mă să mă reîntorc în cuşcă şi să mă duc la şcoală unde sin­gura mea consolare erau cărţile despre junglă şi despre deşerturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă.

3

Luchi a pus ghiara pe tata ÅŸi nu l-a mai lăsat să scape. Curînd după moartea mamei, a început să se poarte ca o stăpînă. ÃŽÅŸi punea mîinile în ÅŸold ÅŸi dădea dispoziÅ£ii: să nu mai intraÅ£i pe aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceÅ£i bine ÅŸi ÅŸtergeÅ£i-vă pe picioare, nu mă obligaÅ£i să vă strig de două ori la masă, gata restaurantul s-a în­chis, ÅŸi tu, Daniel, ce te zgîieÅŸti la mine? poate vrei să-Å£i ard una… Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzînd-o ÅŸi pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu ÅŸtia cum să procedeze cu mine ÅŸi într-o dimineaţă m-a vîrît la ÅŸcoala de corecÅ£ie după ce mi-a explicat că asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată greutatea ei ca să încline balanÅ£a în fa­voarea acestei hotărîri.

La drept vorbind, azi îl judec mai puÅ£in aspru pe tata deoarece am descoperit ÅŸi în mine incapacitatea de a iubi altminteri decît în chip egoist. ÃŽl înÅ£eleg ― avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine ― ÅŸi cîteodată mă gîndesc cu tandreÅ£e la el. Dar atunci vor­bea în mine numai înverÅŸunarea. Tocmai găsisem într-o revistă ÅŸi prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfăţiÅŸa un pămînt roÅŸcat, cu fire de iarbă rară, uscată ÅŸi o gaură în care se strecurase ÅŸi înainta un om căruia nu i se mai vedeau decît picioarele; un vînător de pitoni; astupase celelalte ieÅŸiri ÅŸi cobora să tragă rep­tila din bîrlogul ei, dacă scăpa cu viaţă, fiindcă îmbrăţi­şarea pitonului e mortală; ÅŸarpele îşi reglează contrac­ţiile în contratimp cu bătăile inimii victimei ÅŸi îi opreÅŸte inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaÅŸ, de vreo ÅŸapte-opt metri, înfăşurat în jurul unui bărbat care avea faÅ£a răvăşită de groază. Vînătorul strîngea cu mîna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pito­nului, fascinanÅ£i, semănînd perfect cu două pietre de ame­tist; ÅŸi încă nu se putea ÅŸti dacă vor ceda mai întîi verte­brele ÅŸarpelui sau va ceda inima omului… Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De cîte ori mă înÅ£eapă inima, am senzaÅ£ia că destinul s-a încolăcit pe pieptul meu ca un piton ÅŸi că pumnul meu se strînge în gol. La fel am simÅ£it ÅŸi în di­mineaÅ£a cînd am ieÅŸit pe uÅŸa camerei mele pentru ultima oară. Am rîs însă tot drumul pînă la ÅŸcoala de corecÅ£ie ca să-mi dau curaj ÅŸi ca să-l umilesc pe tata. Numai după ce l-am văzut plecînd, am izbucnit în plîns; ÅŸi pe primul care a venit să mă întrebe de ce boceam, l-am zgîriat pînă la sînge.

Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată cîte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimen­tele mele. De cîte ori venea la ÅŸcoala de corecÅ£ie, îi rîdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap ÅŸi plîngeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgînd cu urechea, ce discuta cu directorul. ÃŽl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; îşi închipuia că astfel voi fi îmblînzit, pus cu botul pe labe. Cînd a ieÅŸit din cancelarie, a tresărit văzîndu-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la uşă, apoi a renunÅ£at. “Te urăsc”, i-am ÅŸuierat printre dinÅ£i ÅŸi am văzut cum s-a clătinat de parcă îl lovisem cu pumnul în piept. “Ce zice?” a întrebat directorul care tocmai ieÅŸise. “N-am auzit nici eu”, a minÅ£it tata. Åži a plecat.

Oricum, s-a înşelat dacă şi-a închipuit vreo clipă că şcoala de corecţie mă va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat şi mai mult. A fost ca o operaţie rău fă­cută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgîn­dărit-o. Am învăţat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urît la pedagogi şi m-am izolat într-o tăcere colţoasă. Cînd eram scoşi în curte, mă strîmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la nişte exemplare curioase. Cîte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia preţiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi şi de vînătăi, pentru ca să-l pot azvîrli în capul celui ce ni-l făcuse; să se înveţe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiţi care ne priveau bănuitor, ca pe nişte haimanale incorigi­bile cu care era mai bine să nu aibă de-a face.

Cei mai mulţi dintre colegi mi se păreau jalnici. Ştiam bine cît îi urau pe pedagogii cei mai nemiloşi, care se lăudau că vor scoate din noi nişte mieluşei, şi totuşi nu se dădeau înapoi să se gudure pe lîngă ei, să se închine în faţa mîinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai tîrziu să-i imit şi am bătut cîţiva cînd i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a în­răutăţit la maximum situaţia. Am ajuns să umblu prin curtea şcolii singur ca un cîine rîios. Din acelaşi motiv am încasat cîteva pedepse grele, umilitoare, în public, cînd am simţit pe pielea mea laşitatea bravilor mei colegi.

Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat ― e drept că numai eu gîndeam astfel ― de ÅŸcoala de corecÅ£ie. Un lungan, căruia îi mijise mustaÅ£a ÅŸi îşi mîn­gîia puful negru de sub nas cu mîndrie, mi-a ÅŸoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuÅ£ie care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la ÅŸcoală ÅŸi aflase “ascultă, ceva nemaipomenit, puş­tiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu eÅŸti fiul lui. A pus laba pe niÅŸte scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieÅŸit tu atît de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să ÅŸtie de tine, aÅŸa am înÅ£eles. Dacă vrei te adopt eu, puÅŸtiule. Mi-e milă să te văd atît de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit…” Am văzut negru în faÅ£a ochilor, am sărit asupra lui ÅŸi l-am muÅŸcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlînd, bătînd cu pumnii în uşă ÅŸi vomînd. DimineaÅ£a au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forÅ£a într-o ambulanţă ÅŸi m-au dus acolo.

Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. “Noi ÅŸtim mai bine ca tine”, mi-au zis iritaÅ£i, închizîndu-mi gura ÅŸi trimi­ţîndu-mă într-o cămăruţă cu pereÅ£ii goi, cu fereastra ză­brelită ÅŸi cu două paturi. ÃŽn cel de lîngă fereastră stătea lungit un bărbat în vîrstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămînă singur, s-a întors cu spatele, să doarmă.

Noaptea am plîns. Nu credeam în povestea cu scri­sorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să rîdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverÅŸunare împotriva tatei. ÃŽi în­ţelegeam chiar dezamăgirile legate de mine ÅŸi nu-i mai reproÅŸam decît faptul că se lăsase pus în lanÅ£ de Luchi, în loc s-o Å£ină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea cînd avea chef, ca un stăpîn. Auzindu-mă plîngînd, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură ÅŸi s-a răstit la mine: “Ia mai încetează cu smiorcă­ielile, că nu pot să dorm”.

Istoria pe care mi-o vîrîse în cap lunganul a avut şi un alt efect, încă şi mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aş fi purtat, chipurile, în sînge m-a pus într-o relaţie ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puţin în urmă.

Cam în vremea cînd descoperisem mormîntul lui Dinu, un ţîrcovnic îi făgăduise tatei că mă cuminÅ£eÅŸte ÅŸi mă aduce pe calea cea bună. M-a luat cu el la biserică ÅŸi m-a pus să vînd lumînări, gîndindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar după ce m-a prins de cîteva ori că ÅŸterpelisem o parte din mărunÅ£iÅŸ, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. ÃŽn zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. ÃŽmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămîie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumînări ceva bani de buzunar ÅŸi am fost sincer revoltat că nici după ce-am plîns ţîrcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de cîte ori îl vedeam mă luam după el ÅŸi spuneam porcării numai ca să-l înfurii; îşi făcea cruce ÅŸi sfîrÅŸea prin a azvîrli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrîne ÅŸi cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: “Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu”, vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata.

Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aÅŸ fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie ÅŸi indiferenţă. Respecta zilele de sărbătoare, tradiÅ£iile, aprindea la biserică lumî­nări pentru morÅ£i. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întîmplarea a vrut ca da­torită ţîrcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudăţenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă cîtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura ÅŸi strigam cîteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, puÅŸlamaua, păcătosul care îşi îngăduia să vorbească în gura mare ÅŸi într-un chip atît de neruÅŸinat despre lucruri în care unii credeau, alÅ£ii nu, dar ascundeau asta cu multă discreÅ£ie sub un înveliÅŸ de bunăcuviinţă. PuÅ£in îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproÅŸuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. NeruÅŸinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, ÅŸi aveam destul de puÅ£ină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun cîtuÅŸi de puÅ£in problema că trecătorii aveau dreptate să se scandalizeze ÅŸi că nu se cădea să ies în evidenţă prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama că în special femeile în vîrstă erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă Å£ineam, deci, după ele pînă ce reuÅŸeam să le aduc în situaÅ£ia de a-ÅŸi astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încîntat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii ÅŸi fiecare reproÅŸ care mi se adresa îmi aţîţa entu­ziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aÅŸ fi plictisit de asta, cum mă plictisisem ÅŸi de alte isprăvi nu mai puÅ£in stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atît de repede. Un agent de circulaÅ£ie, proţăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a ţîşnit sîngele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa cînd am zis ceva despre Dumnezeu ÅŸi a avut impresia că l-am înjurat. “Să se înveÅ£e minte, bine i-ai făcut”, l-a aprobat cu un glas piÅ£igăiat, lungin­du-ÅŸi gîtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am ÅŸters sîngele ÅŸi m-am în­depărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agen­tul de circulaÅ£ie cînd m-a luat de o parte un bătrîn cu ţăcălie care mi-a explicat cu blîndeÅ£e că nu tot ce gîndim trebuie spus. “Dacă toÅ£i ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis el, ÅŸtii ce s-ar întîmpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frică”. A fost prima lecÅ£ie clară de duplicitate pe care am primit-o. N-am înÅ£eles-o însă decît, pe jumătate. Cu agenÅ£ii de circulaÅ£ie nu m-am mai luat la ceartă de-atunci, nici măcar cînd m-au insultat; pre­feram să consider că erau în dreptul lor s-o facă. ÃŽn schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrînului cu ţăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de ţîrcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ran­chiună.

E drept că, dacă mă gîndesc bine, instinctul meu de conservare a funcţionat atunci mai bine decît mai tîrziu. Fără să-mi atragă nimeni atenţia, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut faţă de Dumnezeu fără să păţesc ceva, pe cînd orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decît mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolenţele cele mai puţin riscante sînt cele metafizice.

Apoi m-am liniÅŸtit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sîmbure de îndoială care a dat ÅŸi ideilor mele despre credinţă, copilăroase ori, mai tîrziu, născute dintr-o ne­stăpînită dorinţă de a brava, o vinovăţie ÅŸi chiar o duioÅŸie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atît de uÅŸor de la sfidare la veneraÅ£ie fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu ÅŸi un Christos batjocorit, lovit, înÅ£epat cu suliÅ£a ÅŸi sfinÅ£it omeneÅŸte de suferinţă, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în ÅŸcolile de corecÅ£ie, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluÅ£ia radicală, crucea, fără să priceapă, proÅŸtii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mîinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întîmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut în felul următor. M-am purtat colÅ£os cu doctorii fără să reuÅŸesc altceva decît să-i silesc să fie ÅŸi mai bănuitori cu mine. Pe măsură ce eu mă izolam mai arţăgos în tăcerea mea, refuzînd să răspund la întrebări ÅŸi să înghit medicamentele pe care mi le dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. ÃŽmi dădeam seama de asta din felul cum mă aÅŸezau pe scaun, impu­nîndu-ÅŸi să aibă răbdare, să-mi repete acelaÅŸi lucru de mai multe ori fără să se enerveze, dar dincolo de politeÅ£ea lor impusă, prevenitoare, simÅ£eam că situaÅ£ia mea devenea din ce în ce mai problematică ÅŸi că nu puteam spera să plec foarte curînd de-acolo. Nu mai vedeam nici o ieÅŸire cînd mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încît în primele zile doctorii ÅŸi-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine ÅŸi mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i muÅŸc de gît în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obiÅŸnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: “Bravo, băiete, ai început să-Å£i revii”. Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască ÅŸi mustaÅ£a scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. “Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Åži a rîs. N-a lipsit mult să-i arunc cu cre­ionul ÅŸi cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpînit. După ce a trecut pericolul, i-am zîmbit umil: “Vă mul­ţumesc, domnule, sînteÅ£i prea bun cu mine”. Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întîi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzînd pe mutra doctorului cîtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înÅ£eles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, ÅŸi că mă pur­tasem ani în ÅŸir fără noimă, răzvrătindu-mă pe faţă cînd puteam să obÅ£in ceea ce doream, mult mai uÅŸor ÅŸi mai sigur, prin viclenie, părînd smerit ÅŸi supus. Am desco­perit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micÅŸorîndu-mă pe mine cu umilă făţărnicie ca să-i ajut pe ceilalÅ£i să se creadă importanÅ£i. Fiindcă aÅŸa sînt oamenii. Cu cît eÅŸti mai aproape de starea unui vierme, cu atît îi înduioÅŸezi mai mult, pe cînd valoarea ta îi pune în stare de alarmă, so­cotind-o o ofensă personală. Din ziua aceea am făcut tot ce mi se cerea, arborînd o modestie care s-a lipit de mine ÅŸi cu greu, abia la azil, am reuÅŸit să scap de ea. ÃŽmi ascundeam orice calitate ÅŸi îmi plîngeam în gura mare defectele. Åži ce simplu au mers apoi toate! Doc­torii se emoÅ£ionau ÅŸi roÅŸeau de plăcere de cîte ori le arătam profundul meu respect ÅŸi marea mea admiraÅ£ie. BieÅ£ii de ei. Cît erau ei de psihiatri n-au rezistat linguÅŸirilor unui băieÅ£andru. ÃŽn scurtă vreme i-am cucerit ÅŸi nu mai conteneau să se minuneze: “Åži ce bine desenează, altul în locul lui ÅŸi-ar fi luat nasul la purtare”. Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari ÅŸi m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis să ies singur în oraÅŸ ÅŸi într-o zi le-am comunicat că aÅŸ fi vrut să mă angajez îngrijitor la Åžcoala de Belle Arte, unde era un post liber, ca să-mi încerc puterile. Cum le devenisem drag tuturor, doctorii ar fi vrut să mă mai Å£ină acolo. Pe urmă s-au gîndit probabil că ar fi fost nedrept ÅŸi păcat să se aÅŸeze în calea norocului meu. Mi-au dat ieÅŸirea din spital cu recomandări călduroase, ca să pot ocupa acel post, în­credinÅ£aÅ£i că, în curînd, voi reuÅŸi să mă înscriu ÅŸi la cursuri. ÃŽn seara dinaintea plecării au dat chiar un mic banchet, destupînd o sticlă de ÅŸampanie în cinstea mea ÅŸi urîndu-mi să devin un mare artist. Unul a crezut că face o glumă adăugînd că Van Gogh a sfîrÅŸit la spital, în timp ce eu plecam din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe ÅŸanse, plecînd la drum cu o ex­perienţă completă. CeilalÅ£i n-au prea gustat gluma. De fapt, comparaÅ£ia n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu ÅŸi nici eu nu fu­sesem nebun. Am rămas abătut ÅŸi toÅ£i s-au simÅ£it obligaÅ£i să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să ajung un artist tot atît de cu­noscut ÅŸi de mare ca Van Gogh. “ÃŽÅ£i dai seama, Daniel, ce mîndri vom fi cînd vom veni să-Å£i vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte”. Erau foarte drăguÅ£i ÅŸi le-am mulÅ£umit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam cîteva schimburi ÅŸi un caiet de desen, ieÅŸind pe poartă.

Ştiu cîte confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoinţa şi iertarea nimănui, îmi pot îngădui să recunosc că m-am purtat şi la Şcoala de Belle Arte ca un potlogar: i-am cucerit şi pe. profesori prin cuminţenia şi admiraţia mea. Îi priveam ca pe nişte genii. Urmarea a fost că n-a trecut mult şi m-am văzut înscris la cursuri. Totul e, am rîs în sinea mea atunci, să nu fii lipsit de metodă.

Probabil, în hotărîrea mea de a intra la Belle Arte a atîrnat greu şi dorinţa ascunsă de a-l concura pe tata pe propriul lui domeniu. În timpul şcolii, entuziasmul mi s-a stins însă. Destul de repede am ajuns la concluzia că relaţia mea cu arta nu putea fi alta, în mod normal, decît una neplăcută, de curtezan respins. Am încercat să mă mai mint o vreme, dar înclinaţia spre lene mi-a venit într-ajutor. Ce rost avea să mă chinuiesc inutil cu mulaje, schiţe şi studii dacă n-aveam nici o şansă? Cam aşa gîndeam pe la sfîrşitul primului an de şcoală. Şi, din acel moment, şcoala mi-a devenit chiar dragă; se po­trivea de minune cu indolenţa mea şi cu plăcerea de a tăia firul în patru, în opt, în şaisprezece, jucîndu-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la exa­mene. De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, şi n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învăţătura sistema­tică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna cîteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîm­plare, ca să forţez o impresie favorabilă; şi au fost cîţiva profesori care s-au lăsat înşelaţi, ba chiar au văzut în mine o speranţă, ceea ce mă făcea să rîd în sinea mea cu recunoştinţă deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puţin la acest capitol nu eram cu desăvîrşire mediocru; învăţasem ceva din războiul cu tata, din lecţia dură a şcolii de corecţie şi din ipocrizia bine însuşită la spital.

Azi nu mă mai mir decît de curajul ÅŸi luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacÅ£ie: “Avantajul meu faţă de ceilalÅ£i mediocri, ÅŸi slavă Domnului nu sînt deloc singur, e important: eu ÅŸtiu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate faţă de mine”. Åži totuÅŸi am uitat asta. Singura explicaÅ£ie pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimereÅŸte în situaÅ£ia care declanÅŸează boala. Eu am nimerit.

Tînăr absolvent al Şcolii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi alesesem o meserie, sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier şi m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetişcană ascuţită la faţă, cu umerii înguşti, buze subţiri şi cu doi cercei imenşi de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer aţîţător. Avea ceva ciudat, absent şi trist în atitudini şi mă irita faptul că nu reuşeam să-i surprind cît de cît expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-şi scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenţia. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată acelaşi lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simţit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea şi am întins mîna să-i smulg cerceii. Atunci m-a muşcat de braţ, aruncîndu-mi o căutătură sălbatecă. Mînia o făcea frumoasă şi, pe loc, am simţit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gînduri şi fără s-o cunosc, mai mult din dorinţa de a mă culca mai repede cu ea, scutindu-mă de prelimi­narii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aştepta la aşa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, cînd şi-a revenit din uimire, a consimţit imediat.

Probabil, dintre prostiile pe care le-am făcut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu mai încerc să caut motivele. Din cîte îmi amintesc am mai avut o mică ezitare în ultimul moment şi mi-am găsit un pretext: că vreau să-l anunţ pe tata de intenţia mea. M-am dus, deci, după ce nu-l mai văzusem din vremea şcolii de corecţie, să-l caut pe domnul pictor Petric, care nu-mi mai făcea onoarea să se intereseze de mine. Apropiindu-mă de casa unde locuia, alta decît cea din care plecasem, mi-am sim­ţit inima bătînd cu putere. Cum mă va primi? m-am în­trebat. Ca pe un fiu rătăcitor? Sau o va pune pe Luchi să mintă că nu e acasă, că e plecat în străinătate? Printre multele mele defecte, nu se numără şi sfiala. Totuşi, cînd am ajuns în dreptul casei m-am oprit şi n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu ştiu ce anume m-a re­ţinut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învăţat să suspectez bunăvoinţa fără oprelişti. Tot­deauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiţiona, mă făcea să trec peste orice şovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fie­care dată pe gînduri şi n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicţie mai rece decît o uşă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun cîine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aş fi căutat să intru prin forţă sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reuşit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreaţă abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă şi în cîteva zile eram însurat.

Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La in­sistenţele Liviei, ne-am mutat într-o locuinţă de la mar­ginea oraşului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pămîntul se desfunda la fiecare ploaie şi devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni şi de un roz palid, obosit, care um­pleau aerul cu un miros greu şi dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt şi să mă îmbolnăvesc de mirosul lor şi profitam de toate zilele cu soare ca să renunţ la sculptură, consacrîndu-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trîntit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginaţiei. În închipuire puteam să-mi ofer tot ce-mi doream, fără nici o restricţie, şi destul de des alunecam pe nesimţite în vis unde, printr-o curioasă complicitate a subconştientului, continuam să văd ace­leaşi lucruri ca în reveriile cu ochii deschişi, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Mă visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat chiar o insulă, mi-am alcătuit un trib al meu, m-am declarat şef de trib, m-am împodobit cu cununi împletite din frunze de palmier şi de laur, mi-am cioplit singur un în­semn al puterii în formă de falus şi chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie şi să deschid un templu, cu statuia mea înlăuntru. De la un timp făceam din nimic febră, care urca pînă la 38 de grade şi chiar mai mult. Febră centrală, ziceau doctorii, provocată de sistemul nervos. Dar nu mă deranja. Din contră, ea mă ajuta să visez şi cu ochii deschişi. Îmi trăiam atît de intens re­veriile încît uitam unde mă aflam; jocul devenea serios şi chiar puţin stupid în seriozitatea lui.

Într-o dimineaţă rece, cu brumă timpurie, am desco­perit trandafirii arşi, rebegiţi de frig; jalnici. Ţin minte ziua aceea fiindcă puţin mai tîrziu am simţit deodată că mi se face rău. Am avut senzaţia că mă cufundam într-un întuneric înăbuşitor, duhnind a căldură rîncedă, care se învîrtea cu mine. Cînd mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbuşisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină şi-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitaţi de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămîni stricasem cîteva bucăţi de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bîzîitul viespilor şi filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viaţă, păcătos de dulce şi pentru un ratat. Încercam să mă liniştesc. Abia după ce m-am ridicat şi m-am dus în casă, am observat că-mi apăruseră pete roşii pe mîini. Parcă eram mînjit de sînge. Speriat, am alergat la oglindă. Şi pe faţă aveam asemenea pete. Tulburat de această descoperire, i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap şi a ieşit pe uşă cu spatele. Am auzit-o alergînd pe stradă. Ce-o fi alergînd ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o maşină a Salvării care a venit să mă ia.

Am zăcut la spital cîteva săptămîni. Întors acasă, am găsit uşa încuiată şi cheia pusă sub o cîrpă. Livia dis­păruse, luîndu-şi toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată.

Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar a fost o rană superficială care s-a vindecat repede. Apoi am răsuflat uşurat. Nu eram apt să trăiesc în comun cu o femeie pe care n-o iubeam. Preferam să fiu singur ca un lup care se ţine departe de haită. Mă simţeam mai bine aşa. Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia să ţin seama decît de mine însumi, ceea ce şi vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa.

Am rămas în convalescenţă, cum îmi recomandaseră medicii care vorbeau de o epuizare nervoasă, străduin­du-mă să nu-mi fac gînduri. Între timp, toamna se insta­lase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră şi începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fe­reastră sub pătură. Ca să-mi cumpăr alimente, m-am văzut nevoit să vînd diverse lucruri din casă. Dar nu puteam continua la nesfîrşit astfel. Într-o zi m-aş fi po­menit cu pereţii goi şi tot ar fi trebuit să găsesc o soluţie. Cum nu ştiam să fac altceva decît să cioplesc piatra, m-am dus şi i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui.

Locuia pe aceeaşi stradă cu mine, lîngă un maidan. De cîte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraş, treceam prin dreptul curţii lui, străjuită de o poartă grea de fier, vop­sită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, şi bucăţi de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bol­nav de plămîni, vroia să-şi mai cruţe puterile. M-a pus la încercare, a strîmbat puţin din nas văzînd că nu mă prea pricepeam, dar la sfîrşit m-a anunţat cu glasul lui hîrîit şi uscat că era de acord. Se simţea încolţit de boală, nu-şi putea îngădui să fie foarte pretenţios.

Aveam acum o situaţie cît de cît sigură. Treptat, meşterul m-a lăsat pe mine să-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergînd îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienţi, şi finisa ceea ce lucram eu. Şi ne înţelegeam destul de bine. El era mulţumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viaţa, eu eram mulţumit că mă lăsa în pace. Vorbea ex­trem de rar şi de puţin. Nu zicea nimic cînd trebuia să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decît eram în stare să dau.

Acolo am cunoscut-o pe Emilia. Venise să comande o cruce pentru un unchi al ei care murise călcat de un camion. Eram singur, meşterul plecase după marmură. Am întrebat-o cum dorea să fie crucea şi cum n-aveam în lucru alte comenzi m-am apucat pe loc s-o cioplesc. Ea n-a plecat. S-a aşezat pe o bucată de marmură şi se uita la mine cum mă luptam cu piatra. Am avut im­presia că n-avea încredere în mine, că regreta avansul dat şi am fost pe punctul s-o trimit la plimbare. M-am stăpînit totuşi. Treceam printr-o perioadă în care nu ne prea înghesuiau clienţii. Nu prea erau decese. Meşterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemişcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap pînă la sprîncene, în rest îmbrăcată în negru, semănînd cu o călugăriţă obosită de mătănii şi de rugăciuni. Cînd şi-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineţii reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că fiinţa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viaţa încă o dată.

ÃŽmi închipui că puÅ£ini s-au gîndit la ciudata asemă­nare dintre dragoste ÅŸi dresură. ÃŽn orice legătură dintre o femeie ÅŸi un bărbat unul din ei trebuie să se lase do­mesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvîrÅŸi. Unul tre­buie să-ÅŸi piardă libertatea ÅŸi să devină supus. ÃŽn felul acesta îl constrînge pe celălalt, mai puternic, să se ata­şeze de supunerea sa. Victoria devine înfrîngere ÅŸi înfrîngerea devine victorie. ÃŽn ce o priveÅŸte pe Emilia, ea n-ar fi putut, în orice legătură, să fie altminteri decît supusă. La amiază, cînd am făcut o pauză, obosit, ÅŸi pro­fitînd de absenÅ£a meÅŸterului am luat-o de mînă ÅŸi am dus-o în casă, culcînd-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crîcnit. Apoi ÅŸi-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai ÅŸi ÅŸi-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de pla­cidă, de parcă nu se întîmplase nimic. M-a izbit ridicolul situaÅ£iei. Dar, fireÅŸte, nu eram eu omul care să mă în­duioÅŸez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. ÃŽmi tîram libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă să mi-o pun în pericol. ÃŽmi vedeam de crucile pe care le ciopleam ÅŸi nu mă încurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cît aveam nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gîndesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: “Du-te. Vine meÅŸterul ÅŸi nu Å£in să te găsească aici”. S-a ridicat, cu un aer de cîine bătut sau de client inoportun, ÅŸi a plecat tîrîndu-ÅŸi picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta meÅŸterul era acasă ÅŸi, văzîndu-l, a plecat sin­gură, fără să mai aÅŸtepte îndemnul meu, după ce s-a in­teresat de formă în ce stadiu se găsea crucea.

Culmea e că tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fără probleme, fără să transpire de efort sau de grijă, m-a atras. De fapt, Emilia nu făcea o deosebire prea mare între mine ÅŸi altul. Habar n-avea ce vroia, ce nu vroia, ce-i plăcea, ce nu-i plăcea, ce-i trebuia, ce nu-i trebuia, ce era pentru ea bine ÅŸi ce era rău. Rîdea la fel dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai preÅ£ul ouălor. Åži, cînd deschidea gura, repeta de cîte ori avea prilejul aceeaÅŸi frază: “Faci dacă ai energia necesară”. Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuţă nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul ÅŸi să sufere din pricina asta, s-o aud oftînd, făcîndu-mi re­proÅŸuri, rugîndu-mă să-i arunc din cînd în cînd cîte o ciosvîrtă de dragoste. Aveam ÅŸi pregătit un discurs pen­tru o asemenea ocazie: “Dragă Emilia, nu am energia să te iubesc. Adevărul este că…” etc. etc.

Adevărul este că viaţa tropăia pe lîngă mine şi eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorţeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate şi am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuşi nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispi­titoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-şi dreagă figura searbădă cu creme şi farduri, pe parcurs obosea şi lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am plătit şi datoriile ― adunase datorii cu neputinţă de achitat ― tocmai fiindcă nu mi-a cerut nici un ban şi nici măcar nu mi-a mulţumit cînd mi-am arătat generozitatea, eu care n-am mişcat un deget pen­tru nimeni!

Locuia într-o cameră plină de praf, cînta prost la pian ÅŸi avea o singură carte, pe care o recitea mereu: “Doamna Bovary”. Era Biblia ei. Nu m-a mirat că Emilia se apucase să bea din plictiseală. Pentru ce altceva ar fi băut? Åži pentru că nici eu nu aveam alte motive, m-am apucat să beau împreună cu ea.

Asta m-a pus în conflict cu meşterul. Am început să-mi neglijez lucrul, nu mai veneam punctual şi, pe deasupra, miroseam mai tot timpul a băutură, ceea ce, poate şi din pricina bolii, meşterul nu suporta. Mi-a dat să înţeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunţe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine ameţit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezenţa mea acolo; nu se puteau lăuda mulţi cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Şi tot el era nemulţumit? Meşterul mi-a aruncat o căutătură piezişă. Vroia să vadă dacă nu glu­meam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărît să mă lase în plata Domnului. Nu ţinea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de ţîfnele mele. Dar am simţit că la prima supărare va prefera să rămînă singur.

Uneori, mă apăsa viaţa mediocră, cenuşie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia ne­cesară să renunţ la ea, zbătîndu-mă. Reproşurile amor­ţiseră undeva în adîncul meu; la suprafaţă nu mai rămăsese decît o resemnare plictisită, de om ratat, de tristeţe fără orizont, care se bălăcea într-o existenţă anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existenţă era să mă mint cu ajutorul imaginaţiei şi al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cu­noscută numai de mine, şi reveneam de-acolo mulţumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire, de glorie, puteam să mă ocup de crucile meşterului şi să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amîndoi plictiseala decît din dorinţă. Ştiam că nu se putea în­tîmpla nimic excepţional în viaţa, ca să zic aşa, lucidă; acesteia, deşi uneori mi se părea nesuferită, renunţasem să-i mai cer altceva; aşteptam totul, ca o recompensă, de la imaginaţie şi de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stînjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile.

Asta mă ajuta să suport o existenţă ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alţii ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mîinile sub cap, întins lîngă Emilia, doborîtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creaţiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conştient de asta! Insul mediocru care nu ştie că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mîntuit; pactul său cu viaţa nu ameninţă să se rupă; el trece prin viaţă liniştit, se însoară, se duce la serviciu, îşi urăşte colegii mai buni şi îi vorbeşte de rău, ia cuvîntul în întruniri, de prefe­rinţă primul, negînd azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, îşi linguşeşte superiorii, iar cînd nu mai depinde de ei îi bîrfeşte, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, pînă îmbătrîneşte şi moare. Pe cînd unul ca mine, oricît de lipsit de scrupule ar fi, simte totuşi cîteodată frigul mediocrităţii şi atunci e gata de orice nesocotinţă ca beţivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră şi, lovit, moare. Iar cînd dincolo de medio­critate aşteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găseşte un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cît mai nesăbuite cu putinţă. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic ― sau din cauza asta? ― am fost însetat de glorie şi ros de ambiţii tainice. Mă afundam în reverii nebuneşti din care reveneam, răsplătit, la o viaţă sălcie, cu care mă învăţasem, aşa cum te înveţi să trăieşti nespălat.

Am minÅ£it-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluÅ£iona arta. M-a privit admirativ, fremătînd, spre marea mea surpriză, de curiozitate. Ea, atît de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei ÅŸi i-am spus că încercam să înfăţiÅŸez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. “Dumnezeu mîncat de lăcuste, îţi place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: “Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoÅ£i îmbrăcaÅ£i în odăjdii pe care erau Å£esute cu fir de aur lăcuste ÅŸi cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toÅ£i cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gîndeam, pînă ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate cînd trăieÅŸti între lăcuste ÅŸi nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuÅ£i ca ele, mi-am zis cu amărăciune”. Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru a da ÅŸi mai multă greutate vorbelor mele, am ascuns acasă, sub o pînză, o bucată de marmură, iar în săptămînile următoare i-am răspuns aproape mereu, Emi­liei, la întrebarea “ce-ai mai făcut?” cu o frază sibilinică, de cîte ori mă duceam să-mi aduc ceva de care aveam nevoie: “Ce să fac, Emi, am mai cioplit puÅ£in la piatra mea, cu gîndul că lăcustele ne vor sili pe toÅ£i să ne rugăm lor”. ÃŽntr-o seară, însă, amîndoi băusem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea ÅŸi mi-a ÅŸoptit: “Mă credeai proastă?” Am priceput imediat că găsise, cînd mersese cu mine, un prilej să ridice pînza care acoperea bucata de marmură. “Dar nu-i nimic, chicoti ea ca să mă consoleze, ai să faci tu o sculptură mare dacă o să ai energia ne­cesară”. RuÅŸinat, furios, am reacÅ£ionat grosolan. Am îmbrîncit-o, “du-te dracului cu energia ta”, apoi am plecat trîntind uÅŸa.

Din întîmplare, paşii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriaşul cort de pînză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, şi găsind o cuşcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineaţa, cînd m-am trezit, un îngrijitor se zgîia la mine. Credea că visează probabil. Era atît de caraghios cum stătea înţepenit, cu ochii holbaţi, încît i-am făcut semn cu mîna. Atunci a luat-o la fugă şi a revenit cu alţi îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo şi, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîm­plase şi, văzînd că nu mă înţelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvîrcolit, pînă ce unul m-a lovit cu ceva în cap şi am leşinat. După întîmplarea asta, care a făcut oarecare vîlvă, meşterul n-a mai vrut să mă pri­mească în atelier. În zadar m-am rugat şi i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să-şi agraveze boala de piept luptîndu-se singur cu crucile decît să-i mai stau în preajmă. L-am înjurat şi l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia şi, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom pînă seara.

Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mîncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Cînd i-am atras atenÅ£ia, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: “ÃŽmi e milă de tine ÅŸi tot tu faci mutre?” Am văzut negru în faÅ£a ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărÅ£it într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat ÅŸi m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un peÅŸte acum, un chelner la restaurantul gării ÅŸi triÅŸor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi ÅŸi triÅŸti ÅŸi m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace ÅŸi chiar am vrut să-mi respect cuvîntul, însă nu m-am grăbit, am mai întîrziat ca să golesc o sticlă începută ÅŸi asta a fost fatal. Cînd a venit chelnerul ÅŸi a dat cu ochii de mine a făcut o scenă de furie cara­ghioasă; îşi tot scotea cu limba un dinte fals ÅŸi-l în­vîrtea prin gură. “Vezi să nu te îneci cu dintele”, i-am strigat ÅŸi atunci individul a plecat trîntind uÅŸa. Emilia a izbucnit în plîns fiindcă îl iubea. “Dacă mă părăseÅŸte, mă omor”, a zis printre sughiÅ£uri ÅŸi, auzind-o, am rîs. O vrăbiuţă ca ea? N-avea energia să trăiască, darmite să moară. Åži, Doamne, ce surpriză a fost să aflu peste vreo trei zile că fata aceea meticuloasă care bea din plictiseală nu glumise; îşi pusese capăt zilelor. ÃŽncă o dată a trebuit să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieÅ£ii pe Marte.

4

Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul ţărmului şi apoi să coteşti, lăsînd marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărişului care se lăbărţase pe marginile bălţii. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, cîteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, şi am luat una dintre ele.

Vîsleam eu. Dinu se uita la stufăriÅŸul care ameninÅ£a să cotropească într-o zi toată balta ÅŸi se juca vîrîndu-ÅŸi degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari por­ţiuni de mătasea broaÅŸtei. Soarele îi bătea în faţă. Pri­vindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, cînd îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuÅŸi destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidenÅ£a Å£inînd de ceea ce se nu­meÅŸte “aerul” fiecărui om. Ochii cenuÅŸii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vîrstă, faÅ£a cu trăsături frumoase, dar bătrînicioasă înainte de vreme, gesturile moi, ÅŸovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gîndesc că aÅŸa ar fi putut arăta la maturitate fra­tele meu. Åži mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbuÅŸită, cu care nu poÅ£i face orice în viaţă. Nu poÅ£i să fii, de pildă, orator, comandant, ÅŸofer de taxi sau profet. EÅŸti nevoit, avînd-o, să-Å£i alegi o profesie discretă, care nu-Å£i cere să ridici tonul niciodată, nici să-Å£i înflăcărezi auditoriul. “Ai mai vînat?” m-a întrebat el într-o doară, ca să spună, probabil, ceva. “Cerbi?” “Nu neapărat. AÅŸa în general”. Participasem cîndva la niÅŸte concursuri de tir, dar la vînătoare nu fusesem nici­odată. L-am minÅ£it: “FireÅŸte”. Nu vroiam să recunosc că eram novice. Ar fi însemnat să accept un handicap faţă de Dinu care, rezervat, timid ÅŸi fragil cum era, Å£inea totuÅŸi două puÅŸti de vînătoare în cătun. Răspunsul meu i s-a părut normal pentru că a zis: “Bănuiam”.

Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate ÅŸi stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Cînd apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovaÅ£i că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simÅ£eam atras. Era psihiatru ― deÅŸi la azil nu lucra în specialitate, trata bătrînii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulaÅ£ie sau dureri de ÅŸale ― iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decît altele. ÃŽn plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligenţă la fel de fină ca forma mîinilor, pe care i le priveam totdeauna cu ciudă, dar complexele îl sileau să fie cît mai ÅŸters, pentru a nu atrage atenÅ£ia asupra lui. Firea lui ÅŸovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidenţă, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existenţă îmbîcsită, măruntă, de ratat. “Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spio­nîndu-l cu coada ochiului. Că sînt un vînător cu expe­rienţă? Poate chiar un dur”…

Å¢ineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. “E adevărat, zicea el, ţărmul e cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o treceÅ£i cu barca. Åži chiar acei pescari sînt cam ciudaÅ£i. Nu vin niciodată la azil. ÃŽÅŸi petrec timpul pe mare, pescuind, sau în faÅ£a cafenelei din mijlocul cătunului unde stau ceasuri întregi cu cîte o ceaÅŸcă de aramă dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de cînd vin pînă cînd se scoală să plece. Din respect, poate, pentru ÅŸeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaÅŸ ÅŸi mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinereÅ£e. Se pare că pescarii sînt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care cei­lalÅ£i au uitat-o, numai ei o Å£in minte ÅŸi, în numele ei, rumegă gînduri de răzbunare. Cîteodată, mai merg în cătun doctori sau inÅŸi din administraÅ£ie. Deh, acolo vă­duvele sînt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervaÅ£ie de cerbi. Se pot organiza acolo vînători în mlaÅŸtină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”…

Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puÅ£in trac. Se învălmăşeau în mine, într-un amestec confuz, gînduri ÅŸi stări contradictorii; curiozi­tate, “ce dracu de vînători mai sînt ÅŸi astea? să vînezi cerbi în mlaÅŸtină?”, ambiÅ£ie, “acum, dacă tot am plecat n-aÅŸ vrea să mă fac de rîs”, teamă, “dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o maÅŸină ÅŸi, amîndoi beÅ£i, am gonit, cu farurile aprinse, pe ÅŸosea pînă ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat ÅŸi am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe ÅŸosea, apoi m-am dus în spatele maÅŸinii ca să urinez ÅŸi acolo am vomat cu silă. Cînd am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lîngă roata din faţă; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloÅŸi. N-aÅŸ fi vrut să repet aceeaÅŸi ispravă acum. CurioÅŸi, ÅŸi unii dintre ei cîrcotaÅŸi, bătrînii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfăşurat vînătoarea ÅŸi n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decît un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de poveÅŸti despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care îşi alungau singurătatea cum puteau, dar vînătorile de cerbi incendiau pur ÅŸi sim­plu imaginaÅ£ia unora ca Mopsul ÅŸi Dominic. “Pe toÅ£i dracii, ofta Mopsul, o asemenea vînătoare trebuie să fie ceva de neuitat. ” Åži el, ÅŸi Dominic ar fi vrut să poată urmări măcar una singură, dar, vorba Călugărului, nu toÅ£i pot participa la împărÅ£irea plăcerilor pămîntului; lor, bătrînilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era lim­pede că dacă nu mă dovedeam la înălÅ£imea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: “Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alÅ£ii i-ar fi Å£inut isonul: “Simpatic, drăguÅ£ sculptorul, dar…” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simÅ£eam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încît să n-am nici o strîngere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab de înger. AÅŸa ceva mi-ar fi putut compromite ÅŸansele de a mă impune în azil. Tre­buia, prin urmare, să arăt că am nervi de oÅ£el sau de bivol, ca să nu se discute despre mine în vîrful buzelor, ci cu teamă ÅŸi admiraÅ£ie: “ÃŽl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipeÅŸte cînd omoară cerbii în mlaÅŸtină ÅŸi că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decît purecii”. M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. “E mai tare decît mi-am imaginat”, m-am gîndit cu oarecare invidie, fe­rindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpînire pe mine. Nu Å£ineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă, poli­ticoasă: “Nu te simÅ£i bine, Daniel? Dacă n-o să suporÅ£i, nu ne sileÅŸte nimeni să mai venim”. Am strîns mîinile pe vîsle, hotărît: “Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu”.

După ce-am legat barca ÅŸi am străbătut o bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curÅ£i, reparînd plase, bărci sau unelte pescăreÅŸti, cum mă aÅŸteptasem. Mirosea însă violent a peÅŸte fript ÅŸi a mîl dospit la soare. ÃŽnÅŸirate de o parte ÅŸi de alta a uliÅ£ei, singura, casele erau mici, făcute din chirpici ÅŸi acoperite cu trestie. Aveau ferestre strîmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu băşici de porc. ÃŽntre timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să Å£in batista în mînă ÅŸi să mă ÅŸterg încontinuu pe faţă, cu acea senzaÅ£ie de murdărie iremediabilă pe care Å£i-o dau uneori zilele de vară cînd pielea e mereu umedă. Din pricina asta ÅŸi, bineînÅ£eles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcîmii prăfuiÅ£i din marginea ÅŸanÅ£u­lui, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curÅ£i ÅŸi eram din ce în ce mai mirat că nu întîl­neam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărşăluia prin praful uliÅ£ei, uÅŸor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stînga. Era cufundat în aceeaÅŸi liniÅŸte plictisită care a sfîrÅŸit prin a mă irita fiindcă nu mi-a plăcut niciodată să mă simt în inferioritate lîngă nimeni ÅŸi cu atît mai puÅ£in nu-mi plăcea să mă simt aÅŸa lîngă un om pe care-l consideram slab. “Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis în gînd, o să-Å£i arăt că maimuÅ£ele sînt duioase pe lîngă mine. ÃŽÅ£i închipui că mă sperie puÅ£in sînge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac faţă cînd îmi e greaţă, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sînt idiot să-mi vărs maÅ£ele ca să mă fac de rîs. N-o să mă las privit cu îngăduinţă să ÅŸtiu că trag cu ochii închiÅŸi, astu­pîndu-mi nasul cu cealaltă mînă ca să nu mai simt du­hoarea noroiului…”

― Aici locuieşte, zise Dinu, întrerupîndu-mi monolo­gul. Dacă ţii neapărat s-o cunoşti, eu te aştept la cafenea. Pînă atunci iau puştile.

În prima clipă nici n-am înţeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă şi mai pri­zărită decît celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viaţă. Totul părea, ca şi în restul cătunului, aţipit; ai fi zis că numai muştele şi vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duşi în larg cu năvoadele, iar femeile îşi făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, cînd se întorceau bărbaţii lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesu­ferit, cu o mutră de porc parfumat şi încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulţi bărbaţi. Şi într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie împotriva lui Aristide pe care aş fi vrut să-l prind cu minciuna, că doream s-o cunosc; îl rugasem chiar să-mi arate casa la primul drum în cătun, dar nu-mi închipui­sem că Dinu mă va lua în serios şi că mă socotea în stare să dau buzna peste o femeie necunoscută.

Eram în încurcătură. Nu ÅŸtiam ce să fac. Mă deranja gîndul că Dinu m-ar fi putut vîrî acum în categoria bărbaÅ£ilor sfioÅŸi ÅŸi binecrescuÅ£i, ca el, care nu discută decît cu femeile ce le-au fost prezentate sau, ÅŸi mai rău, în rîndul impotenÅ£ilor care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfîrîie călcîiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: “Să nu te duci singur la mlaÅŸtină”. Åži am împins portiÅ£a din gard, pătrunzînd pe lîngă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai func­ţionau regulile obiÅŸnuite de bună-cuviinţă ÅŸi pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simÅ£ul situaÅ£iilor ri­dicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranţă apa de multă vreme, ÅŸi m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. ÃŽn faÅ£a mea era o uşă roasă de carii ÅŸi scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor ÅŸi întîrziam să iau această hotărîre. Åži, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zîmbi aprobator, vă­zînd că mă întorc atît de repede, aÅŸ fi renunÅ£at. Cînd am trecut, în sfîrÅŸit, pragul (parcă aud ÅŸi acum scîrţîitul enervant al uÅŸii) n-am mai văzut aproape nimic din pri­cina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă ÅŸi m-a izbit un miros pă­trunzător de mucegai ÅŸi de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc pros­tească: “Nu se poate face puÅ£ină lumină în casa asta?”

Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eşuat şi alte încercări ale mele de a stabili cu ele relaţii normale. Totdeauna am exagerat, ori într-un sens, ori în altul, fiind cînd prea rezervat, cînd prea îndrăzneţ. Cauza gafelor fiind mereu aceeaşi: nu mă gîndeam decît la mine, nu jude­cam decît din punctul meu de vedere. Dar parcă niciodată nu mi-am dat, mai rău ca atunci; în petic. În fîşia de lumină care pătrundea de-afară prin uşa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutînd înfrigurată ceva.

“Ce vrei? Ce cauÅ£i aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoÅŸat ÅŸi răstit. Am înÅ£eles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvîrlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situaÅ£ie penibilă luîndu-mă după poveÅŸtile lui Aristide. Furios, am trîntit o înjurătură. Apoi am bîlbîit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greÅŸit casa, ÅŸi am ieÅŸit.

Şi, ca să fiu sincer, nici astăzi nu ştiu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bă­nuiesc că surpriza. Se pregătea să se apere împotriva unui străin care intrase în casa ei ca într-un bordel, pentru ca să-l audă împleticindu-se în scuze şi făcîndu-se singur nătărău. Merita, îşi va fi zis, să vadă cum arăta la mutră individul.

S-a oprit în lumina violentă, privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tînără, dar nici în vîrstă. Avea mîini puternice, de spălătoreasă, şolduri promiţă­toare şi părul roşu; roşul oxizilor de fier. În tinereţe fu­sese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cînepă aspră cu nasturii desfăcuţi la piept, încît i se zăreau umerii şi sînii, ce fuseseră odată pietroşi, cu siguranţă, dar cu timpul îşi mai pierduseră din obrăznicie, fără să-şi piardă şi provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaţilor.

Tăceam stînjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aştepta şi, văzîndu-mă încurcat, mi-a zîmbit. Ea sau destinul care vroia să mă scoată din încurcătură. Zîmbetul Martei m-a făcut să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cînepă desfăcută la piept şi simţeam o căldură plăcută topind jena pentru cele întîmplate. La un moment dat, înţe­legînd motivul liniştii mele, şi-a încheiat grăbită nasturii. Dar am ştiut în clipa aceea că voi reveni în casa Martei. Şi poate şi ea a ştiut. Ceva ca o provocare tăcută ne apropia acum.

― Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i ştiu măcar numele.

― Marta.

― Frumos nume, m-am pomenit zicînd, întocmai ca tata cînd o angajase pe Luchi. Şi am luat-o de mînă, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme şi-l folosise ca parfum. De cîte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gîndesc cît de ciu­date sînt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în stare să se apere cu cuţitul de mine. Mai tîrziu m-a înduioşat cu tandreţea ei.

Dinu mă aÅŸtepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curînd a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni ÅŸi pătată de muÅŸte. ÃŽnlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strîngea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toÅ£i afară, la niÅŸte măsuÅ£e de tablă vopsite cîndva în alb ÅŸi pline de zgîrieturi. Fiecare avea dinainte o ceaÅŸcă de aramă. Am zis poli­ticos “bună ziua”, dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuÅ£a lui, de care erau rezemate două puÅŸti de vînă­toare, Dinu se întoarse spre mine.

― Nu-Å£i răci gura degeaba. Tot nu-Å£i răspund…

Nu m-a întrebat dacă o găsisem pe Marta acasă şi nici eu nu i-am spus nimic. Am luat loc lîngă el, pe unul din scaunele de tablă traforată vopsite în verde deschis, care păreau să fi avut iniţial altă destinaţie şi nimeriseră acolo din întîmplare. Un bărbat pipernicit, care făcea pe patronul, mi-a adus şi mie o ceaşcă de aramă cu un lichid negru şi s-a retras apoi lîngă pescarii care ne pri­veau, mai ales pe mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheaţă. De parcă vroiau să ne facă să înţelegem că locul nostru nu era acolo.

― De ce ne privesc aşa? l-am întrebat în şoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mîna.

― Habar n-am. Lasă-i în pace.

N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghiţind cu no­duri, pentru că avea un gust groaznic.

Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puÅ£in, lipit în laÅ£e murdare ÅŸi neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încîlcită ÅŸi pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-ÅŸi pierduse nimic din vigoare. ÃŽi domina pe toÅ£i cu statura lui de uriaÅŸ. Buza spintecată de o cicatrice urîtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoÅŸteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decît cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niÅŸte ochi neobiÅŸnuiÅ£i. Striga cu ei ÅŸi blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puÅŸtan s-a ridicat de lîngă ceilalÅ£i pescari ÅŸi ne-a întrebat, obraz­nic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: “Căra­ţi-vă!” ÃŽn clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbuÅŸit sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a aÅŸezat la locul lui ruÅŸinat ― încălcase un consemn sau nesocotise o tradiÅ£ie? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lîngă masa prăbuÅŸită, de parcă nu se întîmplase nimic, Å£inîndu-ÅŸi pe genunchi pal­mele enorme ÅŸi noduroase. Se lăsase o liniÅŸte încordată, tulburată doar de foÅŸnetul arÅ£arului bătrîn care umbrea în parte mesele ÅŸi care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite ÅŸi se tîrau lipicioase pe trunchi.

Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, şi-a luat o puşcă, mi-a întins mie alta, şi a pornit-o pe uliţă. Eu după el. Ne-am îndreptat spre pădurea de sălcii, aflată la ieşirea din cătun, la cî­teva sute de paşi, unde trăiau şi se înmulţeau nenumăraţi cerbi. Nu ştiu cum se pripăşiseră tocmai acolo şi ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrej­muire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii şi stăteau în ea ca într-o cuşcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau să-şi fi pierdut calităţile speciei; dormind în iarba miloasă dintre sălciile bătrîne, se îmbolnăviseră de un soi de încetineală în mişcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încît nu ne-a fost greu să împingem doi cerbi în mlaştina din stînga pădurii, unde ne-am început vînătoarea.

Propriu-zis nu era vînătoare, ci un măcel murdar. Odată intraţi în mlaştină, cerbii se cufundau pînă la burtă în noroi şi nu mai reuşeau să iasă de-acolo. Încercînd să scape, nu făceau decît să se afunde şi mai rău. Aşa că vînătorul îşi putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ţinta, cu răbdare, un ceas întreg dacă vroia, şi chiar să atingă trăgaciul, uşor, fără să apese. Şi tocmai aceasta era noutatea acelor vînători, că vînătorul putea amîna momentul final, prelungind plăcerea de a ţine moartea în vîrful degetului. Fiindcă vînatul rămînea pe loc. Prinşi în mlaştină, cerbii n-aveau cum să scape. Vînătorul risca cel mult să intre în concurenţă cu noroiul, care se transforma pînă la urmă în destin. Încît, văzînd cerbii afundaţi pînă la gură în mlaştină, vînătorul îşi putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă şi mai scîrboasă.

Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că ştia totul de la un pescar în vîrstă întîlnit într-o zi pe ţărm, că alţii, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaştinei sticle de bere şi se îmbătau. Pe urmă împuşcau cerbii fără să-i omoare şi îi lăsau aşa pînă ce le intra noroiul în gură. După care se mînjeau la rîndul lor cu noroi şi se băteau între ei. Le plăcea să simtă gustul morţii. Asta îi excita. Erau simple poveşti? Nu ştiu. S-ar putea. Dar eu am aflat de la mine cît de adînc poţi să decazi uneori. Mizerabilele mele vînători m-au în­văţat în privinţa asta aproape totul. Am şi acum gust de noroi în gură. Păcat că îmi e silă să vorbesc despre această învăţătură. Aş spune lucruri interesante despre civilizaţia noastră care ridică puşca şi ţinteşte. Şi tot noi vorbim despre milă.

Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simţeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare şi mai eram şi foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experienţa mea de viaţă nu era dintre cele mai trandafirii, totuşi nu mă pregătise să fiu chiar atît de cîinos. Fără Dinu alături, aş fi aruncat puşca. Aşa, n-o făceam din vanitate şi cău­tam tot felul de argumente ca să-mi ţin nervii în frîu. Îmi ziceam că singura deosebire faţă de alte vînători era că, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atît ca un sport să devină o mîrşăvie? Dreaptă ar fi numai vînătoarea în care omul ar vîna cu mîinile, dar cine mai vînează aşa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am pri­ceput într-o clipă că-şi impusese să pară un vînător cu experienţă şi crezuse că va reuşi. Se ţinuse tare pînă atunci, dar cedase..

― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, cînd şi-a mai revenit. De ce ţin oare oa­menii să se dezvinovăţească pentru faptul că nu sînt destul de ticăloşi? Minţea, evident. După care, ca să se liniştească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic.

Păţania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i do­vedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaştină. Cerbii ridicau disperaţi boturile în sus ca să respire şi se zbăteau ca să iasă la suprafaţă. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiin­du-i. Am dus puşca la ochi şi am tras. Apoi am ţintit şi celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău.

Între timp, pescarii ieşiseră în marginea cătunului şi, nemişcaţi, înghesuiţi unul în altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împuşcăturile, s-au întors la fel de tăcuţi să bea ce mai rămăsese pe fundul ceştilor de cafea.

M-am trîntit lîngă Dinu pe iarbă. Simţeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare şi am izbucnit cu o veselie forţată:

― ÃŽn fond, dragă Dinule, o vînătoare ca asta e o ima­gine destul de exactă a vieÅ£ii, nu crezi? Unii, norocoÅŸi, stau pe marginea mlaÅŸtinei cu puÅŸca la ochi sau privind. AlÅ£ii, cei fără noroc, se trezesc azvîrliÅ£i în mlaÅŸtină ÅŸi acolo aÅŸteaptă îngroziÅ£i să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Åži de ce să ne minÅ£im? Cine e aiuritul care să se dorească vînat, nu vînător?… Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai Å£ii puÅŸtile în cătun?

― Împuşc ciori, mi-a zis el, ridicîndu-se brusc. Hai să mergem.

La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Cînd am ajuns la baltă şi ne-am suit în barcă, soarele cobora şi însîngera apa neagră. Nu se auzea decît zgomotul vîslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine.

― Nu înţeleg, făcu el.

― Crezi că sînt anormal?

A rîs atunci.

― Nu, deloc. Eu sînt anormal.

În noaptea aceea, am avut nişte vise urîte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaştină. Că eu eram vînatul, iar el vînătorul. Ridica puşca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură şi aşteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de rîs şi lăsa puşca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reuşit decît să mă afund şi mai rău şi atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decît vuietul mării, stins, ritmic, legănător şi am readormit şi m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaştină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine şi, pentru că tăceam, s-au hotărît să-mi smulgă limba. Atunci am strigat din nou după ajutor.

5

Aici, dacă aÅŸ striga “ajutor”, n-aÅŸ face decît să mă dau de gol. Sau, dacă nu e nimeni, cine să-mi sară în ajutor? Guzganii? Ei, da, ei îmi fac educaÅ£ia mereu, cu excepÅ£ia orelor în care dorm. Se opresc tot timpul să se uite la mine. Parcă îmi spun: “Daniel Petric, eÅŸti de-al nostru. Nu vrei să ne fii profet? Ai putea atunci să vorbeÅŸti nu numai în numele tău. Doar ÅŸtii că podul acesta e domeniul nostru”. “Nu vreau”, mă pomenesc murmurînd. Ei mă privesc cu reproÅŸ. “EÅŸti un egoist ÅŸi acum, Daniel Petric. Nu poÅ£i să îmbrăţiÅŸezi o cauză care să depăşească umbra ta”.

Ne temem unii de alţii. Mă simt, deci, ca între oameni. Cu deosebirea că eu mă mărturisesc în timp ce dinţii guz­ganilor lucesc în ungherele mai întunecoase ale podului fără să ştiu de ce. Noroc că nu mi-am pierdut cu totul curajul de a nu mă ascunde după cuvinte sau de a mă ascunde atît de mult încît e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una din serile în care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina în cameră, deoarece ne plăcea să observăm în ceaţa amurgului cum marea se colora în albastru sîngeriu înainte de a se cufunda în noapte. De-a­fară, venea miros de alge putrede. Tăceam amîndoi, ascultînd zgomotul valurilor şi privind dunele de marmură care ardeau rece pe ţărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat, îmi mărturisise că nu realizase nici unul din visurile lui de tinereţe şi m-am aprins:

― Ascultă, Dinule, ce înseamnă a te realiza? A-Å£i închide destinul. Ca pe un cerc. EÅŸti realizat, cu alte cuvinte poÅ£i să mori. Ai ajuns pe culme, ai cîştigat o bătălie. Åži ce faci după asta? Te culci cumva pe laurii cu­ceriÅ£i pînă ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi ÅŸi laÅŸi cu limbă de moarte să Å£i se pună pe mormînt aceÅŸti lauri? Pe cînd eÅŸecul, domnule, eÅŸecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strîngînd pumnii. EÅŸecul e un sfîrÅŸit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiÅ£ionează să fac ceea ce n-am reuÅŸit să fac… Am iz­bucnit în rîs: Eu nu mă tem, dacă vrei să ÅŸtii, decît de momentul cînd mă voi realiza. Åži pe care, din fericire, n-am cum să-l ating. Cimitirul de marmură nu va fi nici­odată o operă desăvîrÅŸită. Vrînd, nevrînd, o voi lăsa ne­terminată, fiindcă într-o zi voi muri ÅŸi altcineva va trebui să facă piatra mea funerară ÅŸi mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă.

Poate ÅŸi credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vîntul care se înteÅ£eÅŸte uneori. Printre scînduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuÅŸi, nu mai poate să întîrzie prea mult. ÃŽncă o noapte, două, trei, cîte? La gîndul acesta, îmi vine să fac un pas de dans ÅŸi să caut pe aici prin pod o oglindă… Dar nu, nu doresc să ÅŸtiu cum mai arăt. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de păr din barbă încă miros a ars, iar faptul că am dormit atît de puÅ£in a lăsat, probabil, urme. Bănuiesc că am ochii injectaÅ£i. Mai e ÅŸi febra care îmi dă ameÅ£eli. Åži apoi nu m-aÅŸ putea privi într-o singură oglindă, după ce m-am văzut în mii de imagini, într-o sală căptuÅŸită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea vieÅ£ii mele ca să aflu tot ce mă interesează.

ÃŽn seara dinaintea plecării la azil, m-am dus în două locuri. Mai întîi, pe platoul unde fusese instalat circul ale cărui animale sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creÅŸtea iarbă. M-am înduioÅŸat amintindu-mi cu cîtă convingere ÅŸi cu cîtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertăţii: viaÅ£a în cuÅŸcă sau viaÅ£a în afara cuÅŸtii. Nu-mi Å£inusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrîneÅ£e în cuÅŸti; nu le deschisesem drumul spre pădure. ÃŽn schimb, aveam impresia că scă­păm eu de o cuÅŸcă. Trăiam pe atunci, ÅŸi mai tîrziu la fel ― voi mai vorbi despre asta ― cu ideea fixă că nu tre­buia să mă leg de nimic, să mă ataÅŸez de nimic, pentru a fi liber. ÃŽmi spuneam că orice devotament, orice fidelitate, m-ar dresa, m-ar înlănÅ£ui. I-aÅŸ fi rîs în nas celui care mi-ar fi zis că numai legat de cineva, de ceva, poÅ£i să fii cu adevărat liber ÅŸi că eu însumi voi ajunge într-o zi la această concluzie… Apoi m-am dus la cimitir. Vroiam să îngenunchez la mormîntul mamei, dar, ridicîndu-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porÅ£elan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simÅ£it că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ÅŸtersese gelozia care îmi înveninase anii copilăriei, aÅŸa cura ploile ÅŸterse­seră literele de pe crucea de marmură neagră. A fost prima oară cînd m-am întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute or­dinele pe care i le dau caracterele noastre. Am uitat însă destul de repede acest gînd.

Dar nu cumva încep să mă justific? Cînd te aperi, te micÅŸorezi. Pentru asta nu merită să “miÅŸti nici un deget. Destui se apără, se dezvinovăţesc de dimineaÅ£a pînă seara, îşi plîng de milă, încît te întrebi, dacă toÅ£i se dezvinovăţesc unde dracul sînt vinovaÅ£ii? nu Å£in să le sporesc numărul, ratînd astfel ÅŸi ultima mea ÅŸansă de a ieÅŸi din mediocritate. Odată, i-am spus lui Dinu că Dumnezeu nu e inocent faţă de mine ÅŸi că nici la Judecata de Apoi nu mă voi prezenta decît dacă victimele vor lua loc, în sfîrÅŸit, pe scaunele judecătorilor; ÅŸi dacă n-o să fie niciodată o asemenea judecată înseamnă că voi rămîne în veci ne­iertat. El a zîmbit, convins că bravam după obiceiul meu. Tocmai murise PrinÅ£ul, luîndu-ÅŸi zborul spre strămoÅŸii lui. “N-a fost o moarte normală” a zis Dinu. “Sigur că n-a fost”, l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată ÅŸi uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmăreÅŸte ironic cum bîjbîim între scuze, cer­şind o amînare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoÅŸaÅ£i, pînă ce, brusc, se plictiseÅŸte, devine nerăbdător, se încruntă ÅŸi porunceÅŸte, “acum, salt!”, ÅŸi cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre ase­menea lucruri întrucît le înÅ£elegeam mai puÅ£in. Acum… dar, vorba Călugărului, fiecare îşi face Dumnezeu din ce poate. Din talaÅŸ, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac din ideea că în orice eÅŸec mai e ceva important de făcut: să-l povesteÅŸti; ÅŸi că în orice înfrîngere se mai poate obÅ£ine o victorie: s-o priveÅŸti în faţă. E mai bine aÅŸa, asta îmi aminteÅŸte de PrinÅ£ul care a stat în colivia lui, a cîntat, a ciripit, pînă ce s-a dezlănÅ£uit furtuna. Ars de viaţă pînă la os, mai am îndrăzneala să nu maimuţăresc o înÅ£elepciune laşă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan ÅŸi rîd de teama mea; cum am rîs totdeauna cînd mi-a fost frică.

6

Întrucît nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am crezut că-mi pot bate joc de anchetă. De fapt, nu-mi dădeam seama de gravitatea situaţiei. Judecam totul cu o uşurinţă care m-a costat. În loc să-mi angajez un avocat care să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, în­credinţat că pînă la urmă trebuiau să mă lase în pace şi chiar să-şi ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bă­nuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era şi cartofor pe deasupra, nu poţi să azvîrli un om la puşcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărţită de oameni şi că oamenii au slăbiciunile, vanită­ţile lor. Dacă-i înfrunţi, dacă-i jigneşti, dacă-i sileşti să-ţi poarte pică, te pot face să regreţi. Am rîs cînd am aflat capetele de acuzare şi pe măsură ce creştea insolenţa mea, creştea şi zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ţine de libertatea individuală şi că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea şi nici eu nu ţineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care şi-o dorise. Şi am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă jus­tific pentru ceva ce nu făcusem.

Cînd am văzut că lucrurile luau o întorsătură ame­ninţătoare şi m-am speriat puţin, m-am hotărît să-i scriu tatei. Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit două nopţi să compun o scrisoare în care să nu mă umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se întîmplase, fără să mă cruţ şi fără să-l cruţ nici pe el, întrucît datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoşi prin şcoli de corecţie şi spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înşelase. Îi ceream scuze că-i pro­vocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuşi mai lucid. Şi, ca dovadă, mi-am înşirat eşecurile. Chiar şi succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eşec; datorită lui ratasem şansa de a mă apuca de o meserie pentru care aş fi avut încli­naţii. Apoi felul cum mă însurasem. Sau beţiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înşelat eram eu. Simţeam că viaţa mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg şi încheiam rugîndu-1 să mă ajute.

Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine ştie?, viaţa mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influenţat probabil şi de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scîrbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis cîteva rînduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenţei lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunţa că tocmai cucerise un premiu internaţional. Răspunsul tatei m-a jignit de moarte. Pînă atunci, trăisem cu sentimentul că-l urîsem fiindcă nu mă lăsase să-l iubesc şi că el însuşi m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aş fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viaţa îmi arăta brutal că mă amăgisem. În realitate, nici nu-i păsa de mine. M-am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu şi am renunţat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societăţii, că acceptam orice concluzii doreau să-mi pună în cîrcă, deoarece şi silnică autoritatea tot autoritate rămîne. Din nefericire, aceste vorbe au fost interpretate ca o sfidare.

La proces, am avut surpriza să-l descopăr pe tata în asistenţă. Numai că în loc să-mi mai fie de ajutor, pre­zenţa lui mi-a înrăutăţit încă şi mai mult situaţia, şi aşa destul de proastă. Aproape am uitat de ce mă aflam în boxă; nu mă mai interesa decît să-l impresionez pe el şi mi-am încordat voinţa şi muşchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel şi cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam cînd mi se puneau întrebări şi pentru nimic în lume nu m-aş fi dezvinovăţit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reuşind din ce în ce mai greu să-şi ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decît un simplu martor, că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine şi tata, şi interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aş fi ştiut că încăpăţînarea mea mă ducea la ştreang, tot n-aş fi izbutit să vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară şi să nu mai fiu atent decît la durerea mea, tăcînd în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mîinile încleştate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările şi la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpînire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mîndru. Era cea mai mare biruinţă a mea. O biruinţă chiar mai mare decît intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici cînd chelnerul a venit la bară şi m-a acuzat spunînd minciuni pe seama mea. Din cînd în cînd mă întor­ceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muţenie, să mă apăr.

Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o săr­bătoare. Nici măcar în clipa cînd a fost pronunţată sentinţa, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăţie. Dar i-am zîmbit judecă­torului aprobator. Îl ţin minte perfect. Îşi ştergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, şi ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentinţa era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă şi a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia cînd am fost scos din sală şi dus în celulă, m-am frînt, m-am trîntit pe patul mizerabil şi îngust şi am început să plîng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferinţă, dar nu mă vedea nimeni.

La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi în­dulcesc cît de cît viaÅ£a. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. ÃŽncercam, mai ales, să uit că dintre toate cuÅŸtile prin care trecusem aceea era cea mai asemănă­toare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngri­jitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduinÅ£ele mele s-au soldat cu eÅŸecuri. DeÅ£i­nuÅ£ii aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiÅ£i o impresie cît mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reuÅŸise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăţi de sfoară. “ÃŽÅ£i dau ÅŸi Å£ie una să te spînzuri, mi-a rînjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion ÅŸi o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el ÅŸi la prima ocazie l-am pîrît. Sforile au fost, bineînÅ£eles, con­fiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, ÅŸi a deÅ£inuÅ£ilor ÅŸi a gardienilor care se uitau în altă parte cînd cineva profita de înghe­suială ca să-mi vîre cotul în burtă sau îmi punea piedică ÅŸi mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face ÅŸi m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niÅŸte oameni importanÅ£i ÅŸi, cînd am avut prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieÅŸit din comun, ceea ce i-a atras atenÅ£ia asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. ÃŽmbujorîndu-se de plăcere de cîte ori îl linguÅŸeam, a sfîrÅŸit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? ÅŸi de cîte ori intra în criză de în­credere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniÅŸte ci ÅŸi o situaÅ£ie de invidiat, căci puteam să-i strecor directorului orice adevăr sau minciună fără aerul că pîrăsc. Nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de mine, ba, lucrurile au ajuns pînă acolo încît gardienii care vroiau să fie avansaÅ£i veneau ÅŸi-mi povesteau greutăţile lor, neca­zurile, se plîngeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulÅ£i. Unul, cam gîngav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întîi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai tîrziu mi-a părut rău. Directorul a ieÅŸit la pensie ÅŸi în locul lui a venit o brută căreia nu i-a plăcut mutra mea, deÅŸi am făcut eforturi disperate să-i intru în voie. De data aceasta a trebuit să-mi vîr bine în cap că ÅŸi directorul ÅŸi gardienii, care ÅŸi-au schimbat dintr-o dată atitudinea faţă de mine, reprezentau în faÅ£a mea legea. Chiar cînd mă înjurau, mă înjurau în numele legii. Åži tot în numele legii mă scuipau uneori ca să-mi arate că lor nu le păsa de ce credeam eu. Gîngavul mi-a cerut să-l salut cînd, în curte, urina pe un zid. ÃŽn faÅ£a mea era legea care, într-o pauză, îşi făcea ne­voile. Doar ÅŸi ea trăieÅŸte, nu? Nu poate fi tot timpul se­veră ÅŸi dichisită, mai are ÅŸi ea nevoie să se destindă, Å£inea parcă să-mi demonstreze individul.

Cînd am părăsit închisoarea, nu ştiam de ce să mă apuc. Mai întîi am vrut să-mi practic meseria de sculptor.

Lumea n-o duce prea strălucit cu gustul ÅŸi, din moment ce trecusem pe la Belle Arte, mulÅ£i puteau să-ÅŸi închipuie că mă ÅŸi pricep. Pe deasupra, puteam oricînd să pretind că nu eram înÅ£eles. S-ar fi găsit naivi care să mă creadă, care să ÅŸi cumpere cîteva din porcăriile mele, în speranÅ£a că odată ÅŸi odată, cine ÅŸtie, se va descoperi că am fost genial ÅŸi atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deose­bire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf ÅŸi am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. ÃŽncît me­diocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descura­jant; eram prea conÅŸtient de asta ca să devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotită de Emilia: “Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară”. Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meÅŸterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meÅŸterul n-o încuia niciodată, ca să nu-ÅŸi alunge clienÅ£ii grăbiÅ£i. Am bătut pînă a venit o femeie în vîrstă care ÅŸchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meÅŸterul murise, răpus de boala lui de plămîni. “Åži atelierul?” am întrebat. “Ce-i cu atelierul?” zise femeia cu voce moale, obosită. “Cine ciopleÅŸte crucile acum?” Ea îşi ÅŸterse o lacrimă cu dosul palmei, înainte de a-mi răspunde: “Nimeni”. Åži adăugă pe acelaÅŸi ton, aproape indiferent: “Dacă vrei să faci cruci din marmura care se mai găseÅŸte aici, te las”. Era o idee. Oricum, nu aveam alta mai bună. Am intrat în curte ÅŸi m-am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pen­tru vreo două luni. Pînă trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi.

ÃŽntr-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizi­tator ciudat. A intrat în casă, ÅŸi-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape ÅŸi de pe mantaua de postav vechi, cerîn­du-mi permisiunea să se aÅŸeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arÅŸi de febră ÅŸi obrazul neras. ÃŽmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeaÅŸi cameră, ultima oară, ÅŸi-mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi ÅŸi în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrîni, aflat, zicea el, undeva pe un ţărm cu admirabile stînci de marmură, întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. FireÅŸte, nu în calitate de pen­sionar al azilului. “Vai, domnule sculptor, credeÅ£i că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neînÅ£elegere. Dumneavoastră sînteÅ£i încă tînăr. Dar administratorul e un om umblat, a vînturat lumea ÅŸi are o slăbiciune pentru artă. Åži, cum ar vrea să facă ceva pentru bieÅ£ii bătrîni care se prăpădesc, s-a gîndit să profite de existenÅ£a acelor stînci ÅŸi să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrîn decedat ar fi înmormîntat lîngă o stîncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. ÃŽn felul acesta, sărmanii bă­trîni ar intra din viaÅ£a lor pustie ÅŸi plină de decepÅ£ii direct în eternitate. Cu siguranţă că o asemenea perspec­tivă le-ar îndulci ultimii ani de existenţă. Ar fi o operă în acelaÅŸi timp filantropică ÅŸi durabilă. Ce-ÅŸi poate dori mai mult un artist?” ÃŽnÅŸira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stînjenit de pe scaun. “Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gîndiÅ£i. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbaÅ£i părerea”.

A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos ÅŸi demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. ÃŽmbrăcat cu două perechi de ciorapi groÅŸi, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mîinile care-mi îngheÅ£au pe daltă. Acasă, pereÅ£ii, patul, scaunele, toate erau reci. Pînă am cumpărat niÅŸte lemne am crezut că înnebunesc. ÃŽmi bles­temam zilele. Åži nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. ÃŽn lipsa mea, aerul redevenea ca de peÅŸteră încît seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi ÅŸi visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mîncarea ÅŸi să dorm în acelaÅŸi pat, într-atît mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiÅ£i exact ceea ce ai vrea să uiÅ£i; încît îmi aminteam mereu ÅŸcoala de corecÅ£ie, spitalul, noaptea cînd dormisem în cuÅŸca de la circ, moartea Emiliei, anii de puÅŸcărie…

ÃŽntr-o zi m-am dus să-l caut pe tata. Luchi nu mi-a dat voie să-l văd decît în fugă, motivînd că era bolnav ÅŸi că o ceartă cu mine îi putea fi fatală. Ca să fie mai sigură ÅŸi-a tras ÅŸi ea un scaun, să asiste la discuÅ£ie. Tata avea ochii prinÅŸi de cataractă ÅŸi nu mai picta de un an. Doctorul nu-i mai dădea voie să fumeze din cauza unei boli de circulaÅ£ie, dar am mirosit că fuma pe ascuns. A dus mîna la buzunar, probabil ca să scoată o Å£i­gară, dar s-a oprit la jumătatea gestului ÅŸi s-a uitat rugător la Luchi. Ea i-a zis, hotărîtă, “nu, hodorogule, nu e voie”, iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o Å£igară, pe urmă am renunÅ£at. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu Å£ineam să-l văd cerÅŸind permisiunea servitoarei încă o dată. ÃŽn cîţiva ani se prăbuÅŸise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanÅ£a de odi­nioară. ÃŽi căzuse ÅŸi părul, gura i se strîngea ca o pungă ÅŸi slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrîneÅ£ea, egois­mul său ÅŸi Luchi înăbuÅŸiseră în el orice sentiment. Uitase pînă ÅŸi supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gîndul să-i cer scuze că mă înverÅŸunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din faÅ£a mea îmi era complet străin. Se părea că întrucît nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. AÅŸa ne-am despărÅ£it.

Închisoarea îmi schimbase numai în parte existenţa, însă îmi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase în infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca înainte, ci coşmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavînd nici un refugiu, viaţa mă lăsa singur cu existenţa mea adevărată pe care o vedeam, acum, pînă în cele mai mizerabile amănunte. M-a încercat chiar gîndul sinuciderii şi dacă n-aş fi fost atît de laş în faţa morţii poate aş fi făcut-o; dar cu moartea n-am reuşit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoşat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămînea decît să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul bătrînei era pe sfîrşite.

Poate că fără o noapte anume nu m-aÅŸ fi hotărît totuÅŸi să plec. Åži, Doamne, cîte s-au petrecut în noaptea aceea. M-am culcat devreme ÅŸi l-am visat pe Bătrînul. De fapt, nu vedeam decît niÅŸte ochi mari, alburii ÅŸi ironici. Au­zeam vorbele pe care mi le spunea, fără să-i văd gura. “Domnule sculptor, te-am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în Stîncile de marmură. ÃŽÅ£i ofer o ÅŸansă absolut unică pentru un artist mediocru. PoÅ£i să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a în­gheÅ£at ÅŸi privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu ÅŸtiam ce să fac. Deodată, Bă­trînul a început să rîdă. Lung, în cascadă, înfricoşător.

M-am trezit speriat ÅŸi n-am mai putut să readorm. Cum nu reuÅŸeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin faÅ£a ochilor, m-am îmbrăcat ÅŸi am ieÅŸit să mă plimb prin oraÅŸ. Străzile erau pustii. Nici Å£ipenie de om. ÃŽn gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mîncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfîrÅŸit. Un vînt rece ÅŸi umed mătura peroanele, încolÅ£indu-i pe cei cîţiva călători rebegiÅ£i de frig ÅŸi de nesomn. Pe lîngă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat ÅŸi trenul i-a smuls o parte din braÅ£ul drept. Nu pot să uit cum îşi privea femeia aceea, mută de disperare ÅŸi de groază, bucata de braÅ£ care rămă­sese între ÅŸine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niÅŸte vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhăţat. Privindu-l, m-am gîndit că porcăria de soartă care ne joacă atîtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puÅ£in sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată ÅŸi de nebunul dus cu forÅ£a, am intrat într-o bodegă împuÅ£ită de lîngă gară, unde m-am îmbătat ÅŸi m-am emoÅ£ionat aflînd poves­tea unei fetiÅŸcane care strîngea paharele murdare ÅŸi le spăla. Se miÅŸca fără să vadă ÅŸi fără să audă, făcîndu-ÅŸi treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a ÅŸoptit, rîgîind, că fata îşi omorîse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, “dar viaÅ£a, a chi­cotit vecinul meu de masă, e mai necruţătoare ca justiÅ£ia; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea ÅŸi am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bă­trînul. Mi-a zis poruncitor: “Te aÅŸtept, domnule sculptor”. Mă aÅŸteptam să adauge: “Nu mă sili să te aduc cu forÅ£a”. Dar nu s-a mai auzit nici un cuvînt. Doar ochii mă fixau în continuare, reci, insuportabili. M-am gîndit că visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage.

În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care ţineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coroniţa de premiant a lui Dinu, şi alte cîteva fleacuri pe care le-am strîns într-o ladă şi le-am lăsat în grija bătrînei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici cînd aveam de gînd să mă întorc, să-mi iau lucrurile care, din clipa aceea, nu m-au mai in­teresat. Din moment ce tot încercam o altă viaţă, n-avea rost să mă mai îngrijesc de resturile celeilalte. Omul tre­buie să treacă uneori ca un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut.

Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, şi dacă măcar am încuiat uşa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hîrtiile pătate de muşte şi singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul.

7

Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lîngă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. ÃŽn jur, iarba se deÅŸtepta la viaţă. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urît, ieÅŸeam la soare dintr-o piv­niţă umedă, plină de ÅŸobolani, purificîndu-mă în lumina dulce a primăverii. Cînd cineva e bolnav ÅŸi nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; aÅŸa citisem undeva. Mai întîi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acÅ£ioneze împotriva suferinÅ£ei. Åži, în sfîrÅŸit, să meargă pînă la capă­tul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor con­diÅ£ii, eram mulÅ£umit de mine. Am avut o tresărire numai cînd am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mînăstire sau de fortăreaţă în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente ÅŸi grosolane, ferestre zgîrcite, mici, ÅŸi acoperiÅŸul de tablă vopsită în roÅŸu putred. Cîteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stînga, se afla ghereta portarului, din faÅ£a căreia pornea un coridor întunecos. O femeie tînără, înaltă, strînsă în­tr-un halat alb, a trecut pe lîngă mine, lăsînd în urmă o dîră de parfum ― Å£in minte asta fiindcă Laura avea par­fumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd faÅ£a. Cîţiva bătrîni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. ToÅ£i îmbrăcaÅ£i în halate viÅŸinii, uzate, decolo­rate de prea mult spălat. Un cîine, pripăşit probabil, jigărit ca vai de el, alb ÅŸi cu o pată neagră între urechi, moţăia lipit de trepte, scheunînd cînd îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, por­tarul arunca uneori cîte o vorbă celor care suiau sau cobo­rau treptele. Glumea ÅŸi izbucnea singur în rîs… M-am ho­tărît să mă duc mai întîi pe ţărm. Nu mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinÅ£ei de a-mi înmuia picioarele în apă ÅŸi de a umbla puÅ£in pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopÅ£ilor în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama ÅŸi cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfîrÅŸit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol pînă la niÅŸte trepte mă­cinate de timp ÅŸi după ce am străbătut o mică rîpă salbăticită ÅŸi o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, muÅŸcată de valuri ÅŸi plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălÅ£at, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămaşă ÅŸi m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spă­lînd pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate ţărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copi­lărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea ÅŸi m-am jucat multă vreme depărtînd scoica ÅŸi lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. ÃŽn cele din urmă, toropit de soare, am aÅ£ipit ÅŸi m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de Stîncile de marmură ÅŸi m-am mirat că nu se vedeau nicăieri. Singu­rele stînci erau cele din apă, acoperite pe jumătate de licheni, negre ÅŸi lucind de spuma care se scurgea de pe ele la fiecare val.

Prin ferăstruica gheretei sale, portarul m-a măsurat scurt din cap la picioare, m-a evaluat şi probabil rezul­tatul nu mi-a fost foarte favorabil deoarece m-a poftit să nu-l tulbur. Era în miezul unei activităţi mult mai impor­tante, pe care nu era dispus s-o întrerupă pentru mine; vîna muştele din gheretă, după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aştepta, răbdător, ca musca să se aşeze undeva, după care o studia cîteva clipe atent. Ridica mîna încet, surîzînd mulţumit, concentrîndu-se, şi, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat cîtorva muşte prilejul să scape, mi-a făcut semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hîrtia albă, prinsă în pioneze, de pe masa la care şedea. De data aceasta pregătirea loviturii a fost mai lungă; vroia să nu-i scape insecta, sfidătoare şi neagră pe hîrtia imaculată. Mîna a coborît fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administraţie, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopţii. Din fericire, la urmă­toarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sînge a mînjit hîrtia. Victorios şi mulţumit, portarul a deschis ferăstruica şi mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfîrşit timp pentru mine. Cînd i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gînduri. M-a privit bă­nuitor, încruntîndu-şi sprîncenele. Nu-l anunţase nimeni că vin.

― Stai aici, zise, şi a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors şi mai încurcat. N-am găsit-o pe Moaşa, nu pot să-ţi dau drumul.

― Moaşa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveţi de moaşe aici? Nu e un azil de bătrîni?

― Nu e moaşă, rîse portarul. Dar aşa îi zice. Şi ducîn­du-şi degetul la buze îmi dădu de înţeles că nu era cazul să mai pun şi alte întrebări pe această temă. După cîteva clipe de chibzuinţă, se hotărî să mă lase să-mi petrec noaptea în ghereta lui. Oricum, era ora ca el să se retragă. Poate că o să reuşeşti totuşi să dormi, mi-a zis, şi a plecat încuind uşa de la care pornea coridorul.

ÃŽn gheretă nu se găsea decît un scaun fără spătar. Cu capul sprijinit de masă, m-am chinuit toată noaptea în­cercînd în zadar să adorm. De aceea, a doua zi m-am grăbit să zic “da” cînd portarul m-a întrebat: “ai priceput cum se ajunge la administraÅ£ie?” ÅŸi am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cît mai repede formalităţile legate de sosirea mea ÅŸi să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administraÅ£iei, timp în care prin faÅ£a mea a defilat un ÅŸir nesfîrÅŸit de uÅŸi vopsite în alb murdar, identice. ÃŽntîlneam bătrîni, înfăşuraÅ£i în halatele lor viÅŸinii ÅŸi uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcÅ£ia cu mîna, alÅ£ii nu-mi răspundeau, ÅŸi eram gata să revin la portar, să recu­nosc că nu mă descurcasem, cînd un infirmier lung ÅŸi uscă­ţiv, cu gîtul ca de lebădă ÅŸi cu o guşă vizibilă, mi-a aruncat din mers: “Å¢ine-te după mine”. ÃŽnsoÅ£indu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde uÅŸile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uÅŸi ÅŸi m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hîrÅ£oage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăşi de hîrÅ£oage, din spatele cărora un ins pirpiriu ÅŸi negricios ÅŸi-a aÅ£intit, de sub ochelari, privirea rece ÅŸi interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo ÅŸi deodată, ca prin farmec, indi­vidul a început să-mi surîdă, prietenos, dezvelindu-ÅŸi dinÅ£ii galbeni ÅŸi cariaÅ£i. M-a invitat să iau loc.

― A venit primăvara, mă anunţă el pe un ton foarte intim, luînd un dosar gros, cu colÅ£urile hărtănite, ÅŸi pregă­tindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Åži-a suflecat mînecile, s-a des­cheiat la cămaşă, lăsînd să i se vadă părul galben-roÅŸcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenÅ£ie peniÅ£a, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascu­ţită ÅŸi a schimbat-o cu alta. ÃŽn sfîrÅŸit, cînd toate prepa­rativele au fost îndeplinite, îşi fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse cîteva foi, se opri, citi, răsfoi mai departe, citi din nou, pînă cînd găsi ceea ce căutase. Se concentră ÅŸi tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuÅ£it, după care luă o sugativă, o apăsă pe locul cu pricina ÅŸi aÅŸteptă cîteva clipe înainte de a se hotărî să-ÅŸi admire opera. O mare cicatrice neagră, urîtă, rămăsese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, căci individul nu putea fi altceva, îşi frecă mîinile mulÅ£umit. Se ridică de la masă, îşi puse haina, adoptă o figură de funcÅ£ionar corect, conÅŸtiincios, îmi spuse, aplecîndu-se, “Un moment, domnule, vă rog să fiÅ£i atît de bun să mă aÅŸteptaÅ£i”, porni spre uşă, se răzgîndi ÅŸi se întoarse după cîţiva paÅŸi ca să se aplece din nou spre mine. “Vă grăbiÅ£i cumva? Vai, cît de recunoscător vă sînt că-mi daÅ£i acest răgaz, domnule” ÅŸi se îndreptă, de data aceasta mai hotărît, spre uşă; o deschise, inspectă din reflex îm­prejurimile ÅŸi se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Cînd Arhivarul se întoarse, îmi mulÅ£umi încă o dată.

― Vă sînt recunoscător că m-aÅ£i aÅŸteptat, domnule…

― Sînt sculptor. Spuneţi-mi Daniel.

― Da, domnule Daniel, vă rămîn îndatorat, obligat. Vă rog să fiţi atît de bun şi să-mi spuneţi cu ce v-aş putea fi de folos.

I-am comunicat că vroiam să merg la administratorul azilului, care mă chemase acolo. Arhivarul rămase pe gîn­duri. Credeam că va lua de la capăt ritualul la care asis­tasem înainte, dar m-am înşelat. M-a rugat numai din nou să-l aştept şi, zîmbindu-mi, dispăru pe uşă lăsîndu-mă ia­răşi singur în încăpere.

Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuînd aspectul lor rudi­mentar, ÅŸi pe hîrÅ£oagele care asfixiau pur ÅŸi simplu încă­perea. Pe toÅ£i pereÅ£ii, inclusiv între ferestre, de sus pînă jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre ÅŸi de hîrtii îngălbenite pe la colÅ£uri. O clipă, din curiozitate, am avut intenÅ£ia să mă scol de pe scaun, să controlez ce conÅ£ineau acele hîrÅ£oage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu Å£ineam să dau impresia unui ins care îşi vîră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram ÅŸi moleÅŸit de lumina care invada încăperea, am aÅ£ipit. Cînd am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniÅŸtitor, o fixitate anormală. Am bă­nuit imediat că mă găseam în faÅ£a unei nebune ÅŸi, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bîigui ceva, cînd a năvălit pe uşă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: “Mefista, ce cauÅ£i aici?” Da, Mefista, de la Me­fisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te neliniÅŸteau.

Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moaşa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos şi tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca nişte lipitori roşii, cu sînii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moaşa mă cîn­tărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe acelaşi ton autoritar că urma să discutăm mai tîrziu. Pînă atunci puteam să-mi iau camera în primire şi să îndeplinesc for­malităţile de rigoare, prevăzute de protocolul azilului, împreună cu Arhivarul. După care Moaşa m-a mai măturat o dată cu privirea, s-a întors şi a ieşit pe uşă, lăsîndu-mă uşor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moaşa nu-şi îngăduia totuşi să-l repeadă.

Arhivarul s-a aşezat la locul lui, la masă, m-a poftit să stau şi eu şi, zîmbind tot timpul, m-a întrebat:

― Fumaţi, domnule sculptor?

Dintr-o cutie veche de bomboane mi-a întins o ţigară, anunţîndu-mă că el se lăsase de fumat din pricina acceselor de tuse care îl chinuiau uneori noaptea.

― Mai e şi praful de aici, îmi zise cu ochii la hârţoa­gele care tapisau pereţii. Şi ridică din umeri pentru a mă lămuri că n-avea ce face, trebuia să suporte praful din hîrtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului.

― Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zîmbetul lui deveni atunci slugarnic şi viclean. Mi-a explicat că toţi cei care veneau acolo se vindecau de amă­răciunile vechi şi, cu timpul, chiar le uitau.

― Ştiţi, aerul mării, apa, lumina fac să se şteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Şi cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai tîrziu o comparaţie. V-aş fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-aţi povesti şi dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizîndu-se din nou la cămaşă, luînd tocul cu peniţa verificată şi deschizînd dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ştersătura.

― Acum? Chiar acum?

― De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai tîrziu vă luaÅ£i cu treburile, nu mai aveÅ£i vreme de mine… Apropo, aÅ£i văzut Stîncile de marmură?

― Nu încă.

― După ce terminăm, vă sugerez să faceţi o plimbare pînă acolo. Vă garantez că n-aţi mai întîlnit aşa ceva.

Era atît de smerit că nu-l puteam refuza. Åži, ca să fiu sincer, vroiam să scap cît mai repede de corvoada pe care o presupunea operaÅ£ia respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă uÅŸuram, de­barasîndu-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, ÅŸi că într-o zi în locul amintirilor sîcîitoare va exista o mare ÅŸi frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile ÅŸi o va încălzi soarele. Cît am vorbit, nu ÅŸtiu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzaÅ£ie curioasă că-mi predam trecutul la arhivă, ca hainele într-un spital. Mai tîrziu, m-am întrebat dacă n-am visat cumva totul ÅŸi m-am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Danie] Petric! aÅŸa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!… Poate chiar aÅŸa a fost, dar nu jur nimic… Cînd am isprăvit, Arhivarul m-a condus pînă la uşă. Nu mai contenea cu mulÅ£umirile.

Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decît celula pe care o avusesem la închi­soare şi, fireşte, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun şi un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereţii arau vopsiţi pînă la înălţimea unui om, în ulei, într-o nuanţă albăstrie şi, în rest, văruiţi. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, aşa că lumina pătrun­dea din belşug.

Pe masă se aflau două farfurii cu mîncare şi pîine. O mîncare fără gust, dar cum eram flămînd n-am făcut na­zuri. M-am lungit apoi în pat şi am adormit de cum am pus capul pe pernă.

Cînd m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am aşezat cu coatele pe pervazul ferestrei şi priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescăruşii ţipau, fericiţi sau cruzi, era greu de ştiut. Valurile spălau ţărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleşit o senzaţie plăcută şi nouă pentru mine; memoria îşi pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvîntată stare. Mă simţeam ca o pivniţă goală din care au fost izgoniţi şobolanii şi n-a mai rămas decît, ici, colo, cîte o pînză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă.

În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vîrît capul pe uşă un bătrîn. Mi-a venit să rîd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răz­gîndit. Stătea în uşă fără să spună nimic.

― Ce doriţi? l-am întrebat.

Prinzînd curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui “scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Åži se gîndise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lîngă MoaÅŸa.

― ÅžtiÅ£i cine-i MoaÅŸa, nu-i aÅŸa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plîngăreÅ£, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. ÃŽntr-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră ÅŸi a deschis uÅŸa coliviei. BineînÅ£eles, pi­sica mi-a mîncat canarul. Eu de abia aÅ£ipisem. Cînd m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu faÅ£a la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bine­înÅ£eles. Åži m-am înfuriat atît de tare încît eu, care n-am omorît o muscă în viaÅ£a mea, am omorît pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica ÅŸi mă trezesc, bineînÅ£eles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tu­şind. Eu cred că are plămînii ciuruiÅ£i. Cum să dormi, Doamne sfinte, cînd auzi pe cineva tuÅŸind încontinuu lîngă tine? M-am dus de cîteva ori la MoaÅŸa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reuÅŸit s-o înduplec nici cum. Åži e o crimă ce face. De ce nu vrea?… Åži dacă ar fi numai Tuberculosul, continuă după un oftat stăpînul canarului mîncat de pisică. Dar mai e unul, că sîntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertaÅ£i-mă, urinează pe el. Nu se mai poate Å£ine. Uneori, în timp ce vorbeÅŸti cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămîne pe gînduri, cu ochii duÅŸi, dar cînd cobori privirea descoperi că la picioarele lui se for­mează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urît. E poreclit din pricina asta, iertaÅ£i-mă, pot să vă spun acest cuvînt ruÅŸinos? n-am vrut să vă supăraÅ£i pe mine, de aceea vă întreb. “PiÅŸorcea” îi zice, domnule scluptor. Chiar aÅŸa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar ÅŸterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poÅ£i Å£ine. Nu sta aÅŸa, că ne omoară mirosul. Åži îi azvîrlim cîte o cîrpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întîrzie să se aplece. Åži-mi zice: Filipe, Filipe, nu strîmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească ÅŸi pe tine boala. Pînă la urmă n-are ce face, se apleacă, ÅŸterge băltoaca, duce cîrpă la closet ÅŸi se întoarce în cameră, culcîndu-se cu faÅ£a la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scîrbite.

Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amă­nunte din noaptea cînd intrasem în bodega de lîngă gară. Pivniţa se umplea iarăşi. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase şi pătrundeau în el ape tulburi din trecut.

― Ieşi afară! i-am strigat bătrînului cu canarul, iar el, îngrozit şi surprins de reacţia mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe uşă, închizînd-o cu grijă, ca să nu mă supere şi mai rău.

Am pornit din nou spre administraţie cu gîndul să cer o cameră mai ferită, unde să nu mai fiu la discreţia bă­trînilor pisălogi. Filip reuşise să-mi strice ziua. Văzîn­du-mă, Arhivarul a început să-şi tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înţe­legător din cap.

― Ştiţi cum sînt bătrînii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredinţă că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunţ la cererea mea. Aţi văzut Stîncile? mă întrebă el ca să încheie dis­cuţia. Şi mă lămuri că se găseau după un mic cot pe care-l făcea ţărmul, la nord de azil.

Cum nu aveam ceva mai bun de făcut, m-am dus să le văd. Portarul m-a salutat ca pe o cunoÅŸtinţă veche, cu aerul “ei, ai văzut că te-ai descurcat?” după care ÅŸi-a reluat obiÅŸnuita lui vînătoare de muÅŸte. Am coborît trep­tele, pătrunzînd într-o primăvară în care ÅŸi marea ÅŸi cerul străluceau de tinereÅ£e. ÃŽn spatele azilului, se întindea un teren uriaÅŸ plin cu bălării. Intre el ÅŸi mare se vedea că­rarea ce ducea la baltă. Altă cărare cobora spre mica plajă unde stătusem cu o zi înainte ÅŸi de unde clădirea azilului părea aÅŸezată la o răspîntie, între mare ÅŸi cer; zidurile ei albe ÅŸi acoperiÅŸul putred erau singurul acci­dent de culoare în atîta albastru.

De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singură­tatea de pe ţărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte ţărmuri pustii. Vîntul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pre­tutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul şi nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stîncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat şoc cînd am dat cu ochii de ele.

Stîncile erau veritabile dune de marmură între care creşteau scaieţi cu flori violete. Valurile azvîrleau pe ele stropi de apă care scînteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatiţe verzi ieşite la soare, şi spălau piatra făcînd-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-şi creaţia, trebuie să recunosc că acolo şi-a dat măsura adevărată. Văzînd dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere şi mi s-a tăiat respiraţia. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pămînt dintre stînci. Păreau puse acolo anume ca să le aducă aminte bătrînilor că nu trăiau într-o lume oarecare, că nu trebuiau s-o judece după azilul lor mize­rabil. Dincolo de zidurile între care Arhivarul strîngea hîrţoage pentru o istorie a tuturor ratărilor, lumea îşi striga, pe ţărm, gloria şi reproşurile. Voi sînteţi vinovaţi dacă existenţa voastră nu e cum s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stînci de mar­mură, singurul loc unde mi-a venit să plîng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuţească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază cînd soarele făcea marmura să strălucească, aprin­zînd ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii az­vîrliţi de valuri le aţîţau şi pe care florile violete ale sca­ieţilor le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantaţie de smochini, cu trunchiurile noduroase şi frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuşi enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea ţărmului, dar păleau în faţa altarelor înalte de marmură pe care îţi venea să îngenunchezi.

Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel ţărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculp­tat acolo toată viaţa, mulţumindu-se cu pîine şi apă; şi dintr-odată să mă trezesc eu faţă în faţă cu o asemenea şansă grandioasă! Aşa ceva poate face fericit un om, dar poate şi să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinişoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, şi a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule; nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cîrpaci să se atingă de acele stînci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform într-un stîrv şi să-l înmormîntez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obţin de­finitiv acea memorie uşoară pe care o simţisem cîteva clipe, mai devreme, bătînd din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mîl. După care aş fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stînjenească; aş fi plecat înainte de că­derea serii, ca să nu vină ora strigoilor şi nu m-aş mai fi întors niciodată pe acel ţărm.

8

În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrîneţea. Copiii cu care mă ju­cam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuşi să fie moralizaţi. La şcoală nu învăţam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic dispreţul. Profesorii mei erau în acelaşi timp colegii mei. De aceea de cîte ori vreun bă­trîn făcea greşeala să ne certe, era prompt răsplătit cu rî­sete şi insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare şi vorbe necuviincioase pe care aş roşi să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cît se poate de normale în gura noastră. Cînd aveam ocazia, ne ţineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morţii, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionaţi de vreun bătrîn şi numai cînd îl vedeam disperat.

Exista, ţin minte, un orb care trecea la ore fixe şi tot­deauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul cînd circulaţia slăbea; atunci ridica mîna stîngă pentru a atrage atenţia maşinilor, în timp ce cu dreapta ţinea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, ţigănos şi cu ciorapii mereu căzuţi pe glezne, îi smulgea cîteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrîn care intra imediat în panică. Şi multă vreme am rîs cu o bucurie neroadă, au­zindu-l cum ne certa. Pînă într-o zi cînd bătrînul a împie­trit între maşini şi nu ne-a mai reproşat nimic. Atunci n-am mai rîs. L-am silit pe cel care luase băţul să i-l dea orbului înapoi şi, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puţinele momente în care a învins în noi bunul simţ, dar nici atunci n-am înţeles că bătrîneţea e un destin pentru fiecare.

La azil, cei mai mulÅ£i bătrîni erau retraÅŸi, posaci, în­chirciÅ£i în lumea dinlăuntrul lor, cît de vie n-am cum să ÅŸtiu; din ea răzbăteau slabe pîlpîiri în afară. Pe aceÅŸtia îi vedeam mai rar, pe unii chiar foarte rar, tristeÅ£ea fiind de obicei discretă, ÅŸi n-aÅŸ putea spune mai nimic despre ei. Cînd încerc să le reconstitui figurile, abia reuÅŸesc să-mi amintesc cîte un amănunt: un tic, o privire, o voce. ÃŽn rest, nu mai văd decît aceleaÅŸi halate de un viÅŸiniu spă­lăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrîni care, pe fundalul tăcerii celorlalÅ£i, umpleau scena cu bîrfelile ÅŸi curiozităţile lor. Ei constituiau, ca să zic aÅŸa, viaÅ£a vizibilă a acelui mic uni­vers. La ei mă gîndesc cînd spun “bătrînii”. De regulă se strîngeau pe peluza din faÅ£a azilului ÅŸi discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lîngă ţărm, ase­menea copiilor, cînd era foarte cald, vara, ÅŸi trăiau de prea mulÅ£i ani în orizontul îmbîcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia îşi tîrau reumatismele pe coridoare, iar dacă rîdeau li se vedea gura ÅŸtirbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cîrcotaÅŸi. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viaÅ£a? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stînci, la capătul falezei, unde apa era adîncă ÅŸi făcea vîrtejuri ameÅ£itoare. Privindu-i, nu mă puteam abÅ£ine, recunosc, să nu fiu mulÅ£umit că eram tînăr. AÅŸa e omul; caută mereu să se consoleze ÅŸi să-ÅŸi dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decît este el însuÅŸi ca să spună că, totuÅŸi, viaÅ£a n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrîneÅ£ea lor. Cu excepÅ£ia Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici ÅŸi mă distra să le ascult poveÅŸtile.

Domnul Andrei era dimineaÅ£a vesel ÅŸi sclipitor. După-amiaza începea să amuÅ£ească. “Nu sînt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscaÅ£i să vă dezamăgesc”. Cînd era singur, adora să-Å£i vorbească în ÅŸoaptă, după ce se uita în toate părÅ£ile ÅŸi se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. ÃŽÅ£i comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că MoaÅŸa profita de situaÅ£ia ei după ce-ÅŸi obÅ£inuse postul în cortul de tuareg al Bătrî­nului sau că Bătrînul ar fi trebuit să dea un exemplu con­vingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminînd de ÅŸop­tit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admiraÅ£ia pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. FaÅ£a lui caraghioasă, croită parcă din piele de ÅŸopîrlă care se încreÅ£ea toată la fiecare miÅŸcare a buzelor, se liniÅŸtea pentru moment. Uneori, ca să-l zgîndăr, mă prefăceam: “EÅŸti nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o ÅŸi pe asta?” “Mă priveÅŸte”, se umfla el în pene. Dar erau ÅŸi dăţi cînd n-aveam răb­dare. “Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit ÅŸi revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. ÃŽÅŸi zicea probabil: “Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost”. Dar nu rezista să mă lase să mor prost, căci Domnul Andrei era, în realitate, un adolescent bătrîn. A doua zi, dacă mă întîlnea, i se făcea din nou milă de mine ÅŸi mă trăgea de o parte: “Ai auzit?” “Ce să aud?” Åži totul se relua de la capăt. ÃŽi plăcea mai ales să-l incit să-mi povestească ÅŸi să-mi repovestească tinereÅ£ea lui petrecută cu nasul în vînt, după avioane, cînd din hîrtie de la saci de ciment ÅŸi cu fîşii de lemn de plop îşi făcuse un planor ÅŸi rugase pe cineva să-l tragă cu maÅŸina pe cîmp. Din nefericire, la capătul cîmpului era o groapă mare, maÅŸina a frînat ÅŸi, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambiÅ£iosul candidat la zbor nu se lăsase. S-a ridicat din iarbă ÅŸi s-a pus din nou pe treabă. Cerul îl aÅŸtepta. Trebuia să ajungă la întîlnire. Åži a ajuns. A devenit pilot apreciat, cîştiga bine ÅŸi avea succes la femei. “ÃŽn fiecare seară era o problemă să aleg, se lăuda Domnul Andrei. Se înghesuiau ca fluturii în luminile avionului. Cîteodată mă vedeam silit să le jignesc. Eram ob6sit, a doua zi aveam o cursă grea, trebuia să mă odih­nesc. Le spuneam din mers: «FetiÅ£elor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curînd. Vă pup pe toate»”… Totul a mers bine pînă cînd, într-o zi, Domnul Andrei a desco­perit că ÅŸi cerul e orgolios, nu se lasă sfidat mereu fără să se răzbune. Asta s-a întîmplat chiar la o demonstraÅ£ie aviatică. Era timp ideal de zbor. Åži-a arătat atunci întreaga măiestrie făcîndu-i pe spectatori să-ÅŸi simtă inima în gît de emoÅ£ie la fiecare looping. Cînd ÅŸi-a terminat programul, s-a pregătit de aterizare. S-a mai uitat o dată la cer. Era limpede. Cerul nu-i previne pe aviatori cînd are de gînd să le joace o festă. A mai făcut un viraj ÅŸi deodată a simÅ£it că intervenise o neregulă. Nu ÅŸtia ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunÅ£at să mai încerce o aterizare ÅŸi a sărit cu paraÅŸuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziÅ£i ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări ÅŸi fum. Pilo­tul a fost acuzat după aceea că ÅŸi-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanÅ£ii, ÅŸi s-a trezit concediat. Åži-a văzut ca­riera compromisă- ÅŸi tot atunci s-au stins ÅŸi farurile se­ducÅ£iei. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina ÅŸi mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit altă faţă a vieÅ£ii. ÃŽnainte avusese de toate. Succes. Bani. O casă frumoasă cu mobilă stil. Admiratoare. După aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut casa, a rămas fără mo­bila stil, fără bani ÅŸi în cele din urmă ÅŸi fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. ÃŽn clipa cînd au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei ÅŸi i-au aruncat niÅŸte mărunÅ£iÅŸ. “Na, să nu crapi”. Åži duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el ÅŸi într-o magherniţă. Ba, chiar se simÅ£ea mai în largul ei acolo. Åži nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia aÅŸezase nenumărate fotografii: el în centru ÅŸi “fluturii” în jurul lui. Åži de cîte ori privea po­zele se înduioÅŸa. ÃŽntr-o noapte însă le-a scos de sub sticlă ÅŸi le-a dat foc. Era un gest de recunoÅŸtinţă pentru sin­gurătatea care îi era atît de credincioasă ÅŸi care l-a urmat peste tot. “Ca o căţea”, rîdea Domnul Andrei, încre­ţindu-ÅŸi pielea de ÅŸopîrlă: “Poate că ÅŸi acum dă tîrcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abÅ£in. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-o zi, cînd rivalul său nu era de faţă.

Mopsul fusese în tinereÅ£e, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Åži mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrîni, aÅŸ fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cîrcotaÅŸ dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poÅŸtă ÅŸi imediat îşi făcea apariÅ£ia cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenÅ£i ÅŸi ÅŸireÅ£i. Dar i se zicea ÅŸi Ulise. După împrejurări. “Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea cîte unul. Sau, “Ulise, ce părere ai?” Cam aÅŸa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punînd o inteli­genţă rece alături de un caracter infect. ÃŽntre el ÅŸi Domnul Andrei exista o rivalitate continuă ÅŸi veche, fiecare vrînd să obÅ£ină supremaÅ£ia în cadrul grupului. Mopsul avea însă un defect, era ÅŸtirb, doi dinÅ£i îi lipseau chiar în faţă ÅŸi scuipa cînd vorbea. Asta îl împiedica să-l înlăture cu totul pe Domnul Andrei ÅŸi, pe de altă parte, îl silea să se folo­sească de toate resursele inteligenÅ£ei ÅŸi răutăţii sale ca să micÅŸoreze numărul celor care preferau să stea ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiÅ£i.

Drept să spun, m-a surprins cînd mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: «Mă chemase directorul, îşi amin­tea el. Eram bolnav, aveam temperatură mare, ameÅ£eli, migrene, ÅŸi anunÅ£asem că nu puteam să-mi fac numărul în spectacolul de a doua zi. “ÃŽmi pare rău, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie să joci mîine seară”. “Dar nu pot, domnule, sînt bolnav”, am protestat. Fără nici un folos. Nici n-a vrut să audă. “Nu mă interesează. Avem oaspeÅ£i importanÅ£i. Nu-mi pot permite să scot din program tocmai un număr de senzaÅ£ie. Mai ales că, ÅŸtii, nu vei avea plasă”. “Cum adică?” am transpirat brusc. “AÅŸa cum îţi spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie să te vindeci”. Åži mi-a întors spatele. Am simÅ£it că mi-a trecut temperatura, că nu mai aveam ame­ţeli. Mă stăpînea numai frica. ÃŽn seara următoare mi-am făcut numărul cu groaza în suflet. A fost un succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. ÃŽmi era continuu frică ÅŸi nu mai aveam nici o migrenă. Pînă ce am început să mă obiÅŸnuiesc. Cînd mi-a trecut frica, a revenit boala. Am început să am migrene îngrozitoare ÅŸi am fost nevoit să părăsesc circul». Am bănuit că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întîmplare nu tocmai avantajoasă ― nu era el omul care să recunoască sin­cer că-i fusese atît de frică ― dar n-am izbutit să aflu nimic din ochii lui ÅŸireÅ£i. “Aici nu te mai doare capul?” l-am întrebat. A rîs. “Nu, aici îmi e continuu frică”. MinÅ£ea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: “AÅ£i auzit? ÃŽi e frică. Dumnezeu să-l binecuvînteze. Amin”.

Domnul Andrei mi-a atras atenÅ£ia să ascult ce cîntece îngîna Călugărul cînd era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te aÅŸteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr îşi amintea de o femeiuÅŸcă pe care o iubise. Cînd se trezea din beÅ£ie, era cuprins de remuÅŸcări negre. Striga: “Sînt un gunoi, Doamne, un gunoi” ÅŸi se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în dispera­rea pocăinÅ£ei se îmbăta iar. Nimeni nu ÅŸtia cum făcea rost de băutură, unde îşi ascundea sticlele ÅŸi cum reuÅŸea să-i înÅŸele pe cei care-i făceau percheziÅ£ie ÅŸi care nu iz­buteau niciodată să găsească nimic. ÃŽmbătîndu-se, plîngea ÅŸi bolborosea “Doamne, iartă-mă”, pentru ca, din­tr-odată, să înceapă cu cîntece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mînăstire. Purta un fular soios de lînă, de care nu se despărÅ£ea niciodată, nici vara, ÅŸi se poreclise singur, în derîdere, “Cobaiul lui Dumnezeu. ” Dar nu era un ÅŸarlatan. Credea, din cîte mi-am dat seama, cu aceeaÅŸi pasiune ÅŸi în plăcerile lumeÅŸti ÅŸi în împărăţia cerească ÅŸi tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni ÅŸi nici nu era ipocrit ca să ascundă una din ele, pentru a părea fie depravat, fie sfînt. Nu, Călugărul se încăpăţîna să nu renunÅ£e la ni­mic, justificîndu-se prin vorbele Sfîntului Augustin: “IubeÅŸte ÅŸi fă ce vrei”. Pretindea, dealtfel, la beÅ£ie, cînd avea curajul să fie neruÅŸinat, că lucrurile s-au încurcat în lume după apariÅ£ia lui Dumnezeu. Pînă atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide ÅŸi de a iubi. CeilalÅ£i se grăbeau să-l certe, “Du-te ÅŸi te culcă, beÅ£iv păcătos”, deÅŸi în blas­femia Călugărului era ÅŸi un sîmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puÅ£in, infernul a apărut numai după ce a fost trîmbiÅ£at paradisul. ÃŽn schimb, îl ascultau cu plăcere de cîte ori avea mîncărime de limbă ÅŸi îşi amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mînăstire; un fel de sectă care îşi fixase drept Å£el de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspiraÅ£ie să ia în rîs prostia ÅŸi pe imbecili.

Istoria acestui episod era piesa de rezistenţă a Călugă­rului. Åži întotdeauna aÅŸteptam să văd împotriva cui se în­drepta nelipsita înÅ£epătură finală. “Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cro­nicar imparÅ£ial) erau imbecili adevăraÅ£i, necorciÅ£i cu vreun deÅŸtept ÅŸi îi urau de moarte pe cei care îşi permiteau să rîdă de titlul lor de nobleÅ£e. ÃŽi treceau pe listă ÅŸi îi urmăreau pînă în pînzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deÅŸtept poÅ£i să pari fără să fii, dar dacă nu eÅŸti un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea ÅŸi eÅŸti pierdut. M-am prefăcut eu cît m-am prefăcut, însă imbecilii pur sînge au mirosul fin. Simt pînă la urmă cînd unul nu e din rasa lor. Mai venea cîte un deÅŸtept care făcea pe prostul, care nu avusese noroc în meseria lui ÅŸi căuta să se chiver­nisească altfel. La început reuÅŸea să se descurce, să se piardă printre ceilalÅ£i. Dar a fi deÅŸtept într-o societate de proÅŸti e un defect pe care nu Å£i-l poÅ£i ascunde la nes­fîrÅŸit, într-o zi ceva te trădează. Un nimic ÅŸi adevărul iese ca o pată de ulei la suprafaţă. Iar impostorii prinÅŸi de imbecili nu sînt iertaÅ£i niciodată. Pe unul l-au aruncat cu capul în jos de pe un pod într-o noapte. ÃŽncît mi s-a făcut frică. Dacă mă prind ăştia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deÅŸtept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc ÅŸi eu azvîrlit de pe un pod, m-am gîndit că era mai bine s-o ÅŸterg. Mi-am luat tălpăşiÅ£a ÅŸi m-am făcut vînzător de limonadă… (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, cînd Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste în realitatea imediată. Ceea ce se întîmpla în diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte să vă fi văzut ÅŸi pe voi pe listele de suspecÅ£i. Figurau acolo oameni de toate profesiile. Åži piloÅ£i ÅŸi artiÅŸti ÅŸi judecători integri. Åži nu v-am văzut printre ei. Mai degrabă aÅ£i fi avut poate ÅŸanse să ajungeÅ£i la loc de cinste, dacă m-aÅ£i fi cunoscut pe mine, să vă iniÅ£iez. Tu, Dominic, ai fi beneficiat ÅŸi de uniformă… Adică nu, am glumit. (Cînd Dominic înghiÅ£ea în sec era semn de primejdie.) Ce, nu mai ÅŸtii de glumă?” Trecutul lui Dominic era aproape legendar. Crescuse într-un bordel unde prostituatele se întreceau să-i dea bunătăţi sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obiÅŸnuise să stea în salon unde veneau clienÅ£ii ÅŸi să caÅŸte gura la ce auzea. Uneori se juca ridicînd fustele uneia din multele sale mame adop­tive. Celelalte rîdeau atunci de se prăpădeau: “Vai, ce drăgălaÅŸ e!”. Apoi Dominic trecuse la fapte ÅŸi mai îndrăz­neÅ£e. Se furiÅŸa pe urma prostituatelor care îşi conduceau clienÅ£ii în camere ÅŸi se uita prin gaura cheii. Cînd a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. MulÅ£i ani păzise cu statura lui impozantă uÅŸa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i “dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mîna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mîndru de uniforma lui ÅŸi avea Å£inută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborîse, se zicea, mulÅ£i scandalagii recalcitranÅ£i, aruncaÅ£i în stradă ca niÅŸte cîrpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o păţească. Fusese prea convin­gător cu un beÅ£iv gălăgios ÅŸi îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu ÅŸi-a mai adus aminte în ce îm­prejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gît ca de taur, Dominic îşi purta ÅŸi halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o uÅŸor ridicolă importanţă. Mop­sul îi zicea în batjocură uneori “dragul nostru idiot”, dar, bineînÅ£eles, nu de faţă cu Dominic. “Are ÅŸi acum mînă grea, mi-a suflat Domnul Andrei, ÅŸi cînd te apucă… Nu s-a dezbărat de asta ÅŸi de un vechi tic profesional: să ur­măriÅ£i că face ÅŸi acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlneÅŸte”.

AcelaÅŸi halat viÅŸiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încÄ